5,898 matches
-
în afara contextului politic și cultural al creșterii preocupării publicului american pentru problematica drepturilor civile și mai ales pentru chestiunea egalității rasiale. În titlul IV al Legii privind drepturile civile din 1964, Congresul american a solicitat realizarea unei anchete care să investigheze lipsa șanselor educaționale egale având drept cauză rasa, culoarea pielii, religia sau originea națională în instituțiile de învățământ publice de la toate nivelurile. Studiul condus de James Coleman, pe vremea aceea profesor la Universitatea Johns Hopkins, împreună cu Ernest Campbell de la Universitatea
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
cel mai serios afectată de fenomenul abandonului școlar. Evident că indicatorul unei politici educaționale echitabile este participarea școlară egală a tuturor categoriilor sociale și rate nediferențiate ale abandonului școlar între categorii ocupaționale sau de status. În cele ce urmează voi investiga participarea școlară și abandonul școlar în România folosind date ale Ministerului Educației și Cercetării din 2005 și rezultatele analizelor publicate într-un raport din 2000 al Ministerului Educației Naționale și al Institutului de Științe ale Educației. 7.1. Indicatori ai
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
o anumită clasă socială (efectul teoriei - concepția lui Bourdieu). Încă de la niveluri inferioare, dificultatea acoperirii necesităților școlare îngreunează nu numai material realizarea sarcinilor școlare ale elevului, ci are și efecte psihosociale brutale. Cercetările din Anglia ale lui Douglas (1968) au investigat de asemenea impactul pe care aglomerația și condițiile de locuit nesatisfăcătoare îl au asupra performanțelor școlare. Un studiu similar realizat în Țara Galilor a arătat că o categorie însemnată de copii din clasele modeste suferă de un așa-numit handicap cumulativ
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
opinii mai cumpătate, cum ar fi cea exprimată de Miroiu și colaboratorii (Miroiu și colab., 1999, pp. 38-40), potrivit căreia expansiunea meditațiilor ar fi justificată, în parte, de sporirea competitivității accesului la acreditări școlare. Nu este în intenția mea să investighez funcționarea spațiului discursiv care îmbracă practica meditațiilor cu sensuri derivate din normativitatea socială. Extensiunea fenomenului și circumspecția cu care este tratat legitimează însă încercarea de a construi un model care să explice fenomenul, să-i discute semnificațiile sociale și, printre
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
trei domenii. Pentru identificarea sursei unei dificultăți educaționale, se recomandă la început aplicarea unui test de inteligență. Dacă rezultatele sunt slabe, atunci dificultățile sunt cauzate de nivelul scăzut de inteligență. În caz contrar, sursa dificultății trebuie căutată în altă parte, investigându-se abilitățile specifice (abilități verbale, non-verbale, atenție, memorie etc.). Dacă și în acest caz rezultatele sunt bune, atunci cauza problemei trebuie căutată în factorii motivaționali sau de personalitate. Testarea este doar unul din aspectele diagnozei. După ce problemele au fost identificate
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
consacrate creativității demonstrează că, până de curând, cel puțin, acest domeniu a fost relativ marginalizat în cadrul psihologiei. Am întreprins un studiu privind numărul de referințe la creativitate din Psychological Abstracts publicate între anii 1975 și 1994. Pentru realizarea proiectului, am investigat baza computerizată de date PsychLit conținând articole publicate, utilizând ca termenii-cheie creativitate, gândire divergentă și evaluare a creativității, termeni atribuiți articolelor din baza de date cu un conținut centrat în principal pe domeniul creativității. Am identificat, de asemenea, înregistrări suplimentare
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aspecte ale creativității, teoria psihodinamică nu a ocupat un loc central în evoluția psihologiei științifice. Școlile de psihologie științifică de la începutul secolului XX, și anume structuralismul, funcționalismul și behaviorismul, nu s-au concentrat, practic, deloc asupra studiului creativității. Gestaltismul a investigat doar una dintre laturile creativității - revelația (insight) -, dar cercetările au vizat de regulă numai identificarea insight-ului, nu și caracterizarea fenomenului. Ulterior, cercetări izolate asupra creativității, teoria psihodinamică și alte lucrări inițiale pe tema creativității au fost elaborate exclusiv pe baza
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dintr-o imagine (lumânare, o cutie de piuneze și una de chibrituri), Weisberg încearcă să demonstreze că insight-ul depinde de activarea proceselor cognitive convenționale (precum transferul analogic) pe baza cunoștințelor deja stocate în memoria subiecților. Obiectivul metodelor de simulare computerizată, investigate de Boden (1992, 1994), constă în generarea gândirii creative pe computer într-o manieră care să simuleze comportamentul uman. De exemplu, Langley, Simon, Bradshaw și Zytkow (1987) au dezvoltat o serie de programe care redescoperă legi științifice fundamentale. Pentru căutarea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
culturale sunt evidente doar în funcție de măsura în care sunt valoralizate inițiativele creative. Toate abordările - cognitive, sociale și de personalitate - au contribuit, la rândul lor, la înțelegerea fenomenului creativității. Totuși, nu există decât un număr neînsemnat de studii care să fi investigat simultan variabilele cognitive, sociale și/sau de personalitate. În cercetările creativității din perspectică cognitivistă se poate observa tendința de ignorare sau minimalizare a rolului personalității sau al sistemului social, iar abordările sociale și de personalitate nu au acordat deloc sau
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
creativității (Amabile, 1983, 1996; Csikszentmihalyi, 1988; Gardner, 1993; Gruber, 1989; Lubart, 1994; Mumford și Gustafson, 1988; Perkins, 1981; Simonton, 1988; Sternberg, 1985a, 1985b, 1996; Sternberg și Lubart, 1991, 1995; Weisberg, 1993; Woodman și Schoenfeldt, 1989). Sternberg (1985c), de exemplu, a investigat atât opiniile experților, cât și ale persoanelor neinițiate referitoare la trăsăturile uneu persoane creative. Teoriile implicite ale subiecților se fundamentează pe conjugarea unei serii de factori cognitivi și de personalitate și conțin afirmații precum „face legături între idei”, „percepe asemănările
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
esențiale ale geniului (Albert, 1975; Cropley, 1966), după cum afirma el în Geniul ereditar (1869). Dar, până în anul 1900, măsurarea diferențelor individuale de inteligență devenise o temă predilectă de cercetare în rândurile psihologilor. De fapt, în jurul anului 1904, Binet și Spearman investigau deja empiric testele de inteligență utilizând testul lui Binet cu ajutorul unor itemi care în opinia lor, solicita imaginația și ceea astăzi se înțelege prin gândire divergentă (Brody, 1992; Willerman, 1986). Din acest grup făcea parte și Terman, responsabil cu revizuirea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
mulți dintre adepții ei), iar alternativele acestei abordări impun aceleași dificultăți întâmpinate în cadrul măsurării directe a creativității. O examinare detaliată a tehnicilor psihometrice utilizate în cercetarea creativității îi avantajează pe cei care intenționează să măsoare creativitatea, precum și pe cei ce investighează creativitatea prin intermediul altor tehnici. Obiectivul nostru este analizarea critică a evoluției, caracteristicilor, atuurilor și deficitelor abordării psihometrice, menită să constituie o sursă de informație utilă viitoarelor proiecte de cercetare, indiferent de metodele la care vor apela. În acest sens, capitolul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
atribuțională a lui Kasof (1995) și studiul lui Amabile (1988) de managementul inovației în organizații. O trăsătură comună a abordărilor sistemice este evidențierea mediului în care ia naștere creativitatea. Consecințele educației asupra creativității sunt considerabile, iar cercetătorii au început să investigheze modul în care abordările sistemice pot facilita dezvoltarea unor medii ce favorizează creativitatea în cadru educațional (Plucker, 1994b). Luând în considerare progresele recente de analiză contextuală a creativității, volumul insuficient de investigații psihometrice nu constituie un fapt surprinzător. În prezent
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
în procesul de evaluare sunt incluși itemi referitori la subiecte ce se pot exprima cu ușurință în scris. Când un test nu conține un eșantion de itemi suficient de reprezentativ, validitatea de conținut devine problematică. În mod analog, cercetarea experimentală investighează anumite elemente sau trăsături ale complexului creativității. Chiar dacă nu constituie cele mai importante aspecte sau trăsături, ele sunt cel mai ușor de demonstrat, de operaționalizat și de evaluat. După cum menționează Hyman (1964), studiul experimental trebuie să evidențieze: ...factori determinanți imediați
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care performanțele creative sunt influențate de modalitățile proxime de control, precum „aluziile”, „comenzile”, „scenariile” și alte variabile de sarcină și instructaj. Numai după ce vom cunoaște măsura în care putem influența performanța creativă prin astfel de metode vom fi capabili să investigăm eficient influența factorilor externi asupra ei (p. 70). În spiritul considerațiilor lui Hyman (1964), capitolul de față tratează factorii proximi, contingenți și imediați ce influențează creativitatea. Lucrarea lui Hyman despre manipulare prin instructaj ne servește drept punct de plecare valoros
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
vezi Runco și Nemiro (1996)1. Eficacitatea manipulării informaționale a fost dovedită și în cazul altor grupuri de subiecți, în afara celor de studenți (Chand și Runco, 1992; Harrington, 1975; Hyman, 1964). Kramer, Tegan și Knauber (1970) și Pesut (1990) au investigat, de exemplu, rezultatele unor eșantioane de asistente medicale; Martinsen și Kaufmann (1991) au utilizat cadre militare; Hyman (1961) a examinat ingineri; iar Runco (1986) a comparat rezultatele copiilor supradotați cu cele ale copiilor fără aptitudini speciale. Toate eșantioanele au profitat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
rezolvării problemelor de perspicacitate în studiile abia prezentate reprezintă un indicator al procesului de restructurare cognitivă care are loc la subiecții experimentali. O asemenea restructurare poate influența, pe lângă perspicacitate, și alte tipuri de gândire creativă. Baughman și Mumford (1995) au investigat fenomenul de restructurare din prisma influenței sale asupra gândirii categoriale și conceptuale. Ei le-au cerut studenților utilizați drept subiecți să folosească exemplarele unor categorii pentru a forma o nouă categorie care să includă toate exemplarele. Studiul a apelat la
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
producția creativă în anumite domenii (Gardner; Li, în publicații periodice). Astfel, ceea ce cunoaștem despre creativitatea verbală poate să nu fie valabil pentru creativitatea nonverbală, iar pentru a înțelege ansamblul abilităților și înclinațiilor în cadrul complexului creativ, cercetările experimentale au datoria să investigheze ambele fenomene. Un raționament similar a îndemnat cercetătorii să studieze procesele preverbale care determină creativitatea. După cum vom vedea în următoarea secțiune, procesele preverbale influențează percepția, reprezentările și sinteza mentală. Sinteza mentală, reprezentările și percepția Procesele preverbale sunt greu de manipulat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
verbale se pot manipula prin intermediul comenzilor verbale și informaționale, dar care este modalitatea prin care pot fi manipulate procesele preverbale? Cercetările experimentale sugerează câteva răspunsuri. Rothenberg (1991; Rothenberg și Hausman, în publicațiile din presă) enumeră o serie de studii care investighează procesele ianusiene și homospațiale și interacțiunea lor cu fenomenul creativ. Primul proces a fost denumit după zeul roman Ianus, ale cărui „fețe priveau în același timp în direcții diametral opuse” (Rothenberg, 1991, p. 183). Prin definiție, procesele homospațiale „creează două
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În primul rând, este necesar să analizăm tehnica experimentală dezvoltată de Smith (1990; Smith și Van der Meer, 1994, în articole din presă) care abordează, de asemenea, percepția și imagistica creativă sau ceea ce Smith numește geneză perceptuală. Procesul poate fi investigat prin intermediul Testului de Identificare (Identification Task), în care subiecții privesc o figură umană ce apare pe un monitor. Figura este în mod intenționat ambiguă și conține mesaje verbale subliminale care să-i permită „experimentatorului... să manipuleze imaginea proiectată și identificată
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
aborda aceste posibile ipoteze în secțiunea următoare. Stimularea senzorială și atenția Stimularea senzorială se traduce frecvent în termeni fiziologici. Pe de altă parte, atenția este definită, de obicei, în termenii resurselor cognitive alocate. Stimularea senzorială Martindale și Greenough (1973) au investigat impactul stimulării senzoriale asupra gândirii creative prin manipularea intensității zgomotelor în timpul procesului de rezolvare problemelor. Au fost comparate trei situații experimentale: nivel scăzut, mediu și înalt de stimulare senzorială. Două dintre cele șase grupuri experimentale alcătuite din 80 de elevi
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
care evaluarea ar fi avut loc în prezența unei audiențe. Amabile și colaboratorii săi au detectat un impact incert al coacțiunii. Hennessey (1989), Howe (1992) și Stohs (1992) au dezvoltat studii în aceeași direcție de cercetare. Hennessey, de exemplu, a investigat efectele factorilor extrinseci asupra creativității copiilor care au fost supuși la probe computerizate. Ea a manipulat sursa evaluării (factorul uman versus computer) și a confirmat că ambele tipuri de evaluare inhibă creativitatea probelor computerizate efectuate de copii. În plus, efectele
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
ele pot fi aplicate în educația tradițională și continuă. Luând în considerare preocuparea publicațiilor de psihologie experimentală față de validitatea externă, le revine persoanelor angajate în cercetarea creativității sarcina să urmeze calea deschisă de Holman și colaboratorii săi (1977) și să investigheze sistematic generalizarea și stabilitatea manipulării experimentale. Validitatea externă a cercetărilor devine vizibilă atunci când rezultatele se pot aplica direct în mediul școlar, în mediul familial sau în cel organizațional. Următorul subcapitol va conține mai multe dezbateri despre influența acestor medii, tot
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
eseu are la bază intenția de a înfățișa unele direcții urmărite de cercetător. Trebuie totuși să adăugăm că nu căutăm formula magică prin care ia naștere creativitatea; nu căutăm originile creativității sau un model explicativ unic al personalității creative. Dimpotrivă, investigăm modul în care sunt realizate creațiile. Ce anume fac oamenii creativi? Cum dispune persoana creativă de resurse pentru a înfăptui lucruri care nu au fost făcute înainte? Ce înseamnă un caz creativ? Ce înseamnă creația? Asemenea majorității definițiilor creativității, și
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
sau ale „subiectului epistemic”. După cum vom demonstra ulterior, considerăm că putem dobândi respect față de individualitate fără a pierde din vedere numeroasele moduri de integrare a individului creator în contextul său social. Rămâne, într-adevăr, la latitudinea cercetătorului cazului individual să investigheze cu atenție echilibrul dintre cele două extreme. Un astfel de angajament nu înseamnă în sine rezolvarea unei probleme și nici o propunere metodologică. Numărul soluțiilor este cel puțin egal cu numărul cazurilor. În realitate, centrul de atenție nu constă în dimensiunea
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]