1,407 matches
-
a prins de mititel să prețuiască și să culeagă folclor" (pag. 168). Aceste afirmații îl obligă pe Augustin Z, N. Pop să arate și documentele pe care se bazează. Să fie publicat dacă există documentul în care, după 1852, la Ipotești trăia Toader Prisacaru, cu mențiunea "venit de la Corni", iar celălalt document să arate cum acest Toader Prisacaru și-a schimbat numele în Miron Prisacaru, și cu ce forme anume, căci într-un volum pe care singur l-a intitulat Contribuții
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
sa s-a obligat să contribuie cu documente veridice, nu cu basne și scornituri, mai ales cînd e vorba de Eminescu. A treia greșeală o observăm în legătură cu lacul cîntat de poet. Augustin Z. N. Pop susține că a văzut la Ipotești "patru lacuri, intrate în peisagistica eminesciană"51. În realitate, d-sa a văzut cîteva iazuri și mai multe bălți, dar lacul cel adevărat, și pe care l-a cîntat poetul, nu l-a văzut! D-sa a fotografiat o baltă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
în Sara pe deal e vorba de Dealul Crucii, pe coasta căruia, acum un secol, erau stînele, iar culmea de deal goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul Balta lui Leon cere o mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit, la 24 ianuarie 1904, cu Marina Lercă, din Cervicești. Cînd Pufu a vîndut, la Ipotești, pămîntul de zestre, l-a cumpărat Costachi Gh. Bunu, care l-a dat de zestre fiului său, Leon Bunu. Acesta și-a
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
culmea de deal goală, din fotografie, era cu pădure. Toponimul Balta lui Leon cere o mica explicație. Dumitru lui Gheorghe Pufu, din Ipotești, s-a căsătorit, la 24 ianuarie 1904, cu Marina Lercă, din Cervicești. Cînd Pufu a vîndut, la Ipotești, pămîntul de zestre, l-a cumpărat Costachi Gh. Bunu, care l-a dat de zestre fiului său, Leon Bunu. Acesta și-a făcut acolo casă nouă și gospodărie, devenind astfel vecin cu Balta de sub pădure. Pentru a deosebi această baltă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Balta lui Leon. Acum în gospodăria lui se află fiul său, Pavel Bunu. Așa că în peisagistica eminesciană, în afară de multe bălți și cîteva iazuri, se află un singur lac veritabil, în codrul Cătămăreștilor, la 2.200 m depărtare de marginea satului Ipotești. În scriptele Ocolului Silvic, acest lac apare cu suprafața de un hectar și 30 de ari. În sfîrșit, cîteva observații cu privire la valabilitatea informațiilor, culese de la bătrînii din Ipotești. De la nașterea poetului au trecut 129 de ani, iar de la înmormîntarea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
veritabil, în codrul Cătămăreștilor, la 2.200 m depărtare de marginea satului Ipotești. În scriptele Ocolului Silvic, acest lac apare cu suprafața de un hectar și 30 de ari. În sfîrșit, cîteva observații cu privire la valabilitatea informațiilor, culese de la bătrînii din Ipotești. De la nașterea poetului au trecut 129 de ani, iar de la înmormîntarea lui au trecut 89 de ani. Este clar că la Ipotești nu mai există bîtrîni care să-l fi cunoscut pe Eminescu. Bătrînii de azi, întrebați asupra lui Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de un hectar și 30 de ari. În sfîrșit, cîteva observații cu privire la valabilitatea informațiilor, culese de la bătrînii din Ipotești. De la nașterea poetului au trecut 129 de ani, iar de la înmormîntarea lui au trecut 89 de ani. Este clar că la Ipotești nu mai există bîtrîni care să-l fi cunoscut pe Eminescu. Bătrînii de azi, întrebați asupra lui Eminescu, nu pot spune mai mult decît cele auzite de ei de la alții, care, la rîndul lor, tot de la alții le-au auzit
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
om, dar mi-a spus tată-meu că l-a văzut pe un om mîncînd banane, iar acela spunea că sunt foarte bune bananele." Cam tot așa s-a întîmplat și cu informațiile căpătate de eminescologii noștri de la bătrînii din Ipotești. Chirilă Groholschi chestionat de Augustin Z. N. Pop a auzit de la socru-său, Ion Rotaru, și de la bunică-sa că cuconașul Mihai se vîra, copilandru, printre oameni, la arie, după curte, în dosul viei și prezicea ploile; că altă dată
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prezicea ploile; că altă dată ședea la Balta lui Leon și prindea șerpi 53. Costachi Bunu avea numai 9 ani cînd a auzit că poetul a murit la București. Fără îndoială că el nu l-a văzut pe poet, la Ipotești, nici pe frații lui și nici pe surorile lui. La moartea bătrînului Eminovici, de-abia trecuse de trei ani! Ce putea ști acesta despre Eminescu? Deschizi registrele de stare civilă, de la Consiliul popular comunal, și constați că bătrînii interogați s-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Miron Prisacaru își statornicise bordeiul într-o poiană din mijlocul pădurii, pe culmea pletoasă a Haraminului"35. Apoi reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu cu Ileana din codrii Baisei 56, apoi uitînd de Ileana de la Baisa afirmă că în cimitirul de la Ipotești "se mai află și moș Miron Prisacaru și, poate, cea dintîi iubire a poetului, suava copilă din Ipotești, sau, probabil, Ileana, fiica morarului din Cucorăni, fulgerată de moarte în pragul adoles cenței"57, "despre care îmi vorbise odată, cu vagi
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
reeditează ficțiunea lui Cezar Petrescu cu Ileana din codrii Baisei 56, apoi uitînd de Ileana de la Baisa afirmă că în cimitirul de la Ipotești "se mai află și moș Miron Prisacaru și, poate, cea dintîi iubire a poetului, suava copilă din Ipotești, sau, probabil, Ileana, fiica morarului din Cucorăni, fulgerată de moarte în pragul adoles cenței"57, "despre care îmi vorbise odată, cu vagi amintiri, moș Ion Rotariu, țăran ipoteștean, venind din anii poetului"58. Insist a nu se trece cu vederea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
59. Luîndu-i de martori pe acești doi bătrîni, autorul vrea să ne convingă că minciuna scornită cu fata de la Cucorăni este adevărată. Dar în registrele de stare civilă de la Consiliul popular comunal se poate ușor constata că Ion Rotariu din Ipotești, născut în anul 1845, decedase la 3 noiembrie 1935, în vîrstă de 90 ani, iar Costachi Gireadă, tot din Ipotești, născut în 1848, decedase și el încă și mai demult, la 26 februarie 1928, deci cu patruzeci de ani înainte de
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
este adevărată. Dar în registrele de stare civilă de la Consiliul popular comunal se poate ușor constata că Ion Rotariu din Ipotești, născut în anul 1845, decedase la 3 noiembrie 1935, în vîrstă de 90 ani, iar Costachi Gireadă, tot din Ipotești, născut în 1848, decedase și el încă și mai demult, la 26 februarie 1928, deci cu patruzeci de ani înainte de a-și culege Fănică N. Gheorghe informațiile!! Cum a stat de vorbă, cu acești doi bătrîni? Prin spiritism? Pe aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
civilă și de astă dată ne precizează că acest bîtrîn nu se născuse mai devreme de 10 sept. 1882 și prin urmare nu numai că nu-i cunoscuse direct copilăria poetului, dar nici măcar nu-l văzuse vreodată pe Eminescu, la Ipotești. A decedat ia 22 iunie 1969, înainte de a împlini 87 de ani. Alt informator, foarte activ, a fost pădurarul Neculai Brega, de la Cucorăni. Acesta, în ultimii ani, se îndesa peste tot, cu informațiile sale, mai ales cînd auzea că iar
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
corect, mai înmulțește greșelile, cu propria-i fantezie. Bunăoară, Parcul Poetului, cu iezurcanul din mijloc, cu troița, plopii fără soț, teiul și cireșul, despre care am arătat mai sus că se află la Cucorăni, Fănică N. Gheorghe îl pune la Ipotești, "mai sus, în deal la ieșirea din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și cireșul, despre care am arătat mai sus că se află la Cucorăni, Fănică N. Gheorghe îl pune la Ipotești, "mai sus, în deal la ieșirea din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă așa ceva la Ipotești! Dar Fănică N. Gheorghe continuă: "Localnicii țărani din cele două sate au săpat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
din sat, spre Cucorăni"60, "făcut cu îndelungata osîrdie a învățătorilor Petre Silveanu din Ipotești și Dumitru Cristea din Cucorăni, precum și a muzeografei Viorica Iordăchel 60, care în treacăt fie spus nici măcar nu s-au gîndit să facă așa ceva la Ipotești! Dar Fănică N. Gheorghe continuă: "Localnicii țărani din cele două sate au săpat pe deal, la răspîntia unor cărări, un iaz lung de cîțiva zeci de metri"60, în jurul căruia dînsul, ajutat de Fata Morgana, descrie copacii plantați în Parcul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
59. Dar iazul de pe dealul Ipoteștiului, de unde apucă drumul la Cucorăni, n-a fost săpat de oamenii de azi. El are o vechime mare. Acum două secole, lîngă acel iaz își avea casa și gospodăria postelnicul Gh. Arapu, răzeș la Ipotești. Acolo și-au avut gospodăriile urmașii soției sale, Balașa Arăpoaia, printre care și Neculai Albotă. Acum un secol trăia, tot acolo, Eliza Moritz, cu toată gospodăria, avînd iazul împrej muit cu gard și cuprins în ograda gospodăriei sale. Prin vînzări
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
erori de informare și de interpretare, pe de altă parte el completează substanțial seria informațiilor documentare și, în sfîrșit, fără posibilități de tăgadă, tot el permite reconstituirea imaginii veridice a vieții și operei eminesciene, în măsura în care acestea se dovedesc legate de Ipotești. Aduc și pe această cale respectuoase și cordiale mulțumiri tuturor tovarășilor care mi-au înlesnit documentarea la Arhivele Statului din Botoșani, Iași, București și Suceava, precum și tuturor acelora care, pe cale particulară, m-au ajutat cu informații, cărți, fotografii și obținerea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
lui Matei, colonelul în rezervă Gh. Eminescu confirmă: "Avea pentru Condeești o atitudine disprețuitoare. Se socotea superior, în erarhia socială. El nu-și mai amintea de Țăranul Gh. Eminovici, din Călineștii lui Cuparenco, ci numai de căminarul Gh. Eminovici, de la Ipotești, și de stolnicul Iurașcu, bunicul lui. Într-un cuvînt, Matei Eminescu se simțea mîndru de această mică boierie autohtonă"4. De obîrșie aristrocrată se pretindea și soră-sa, Henrieta, chiar în momentele cele mai grele din viața ei. Iată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
era conștient și, prin urmare, trebuie să-i acordăm cuvenitele circumstanțe atenuante. Prima dată s-a întîmplat în noaptea de 11 spre 12 febr. 1876. Atunci a visat că cei doi regi, Alfons și Carlos din Spania, erau găzduiți la... Ipotești, în casa lui Gh. Eminovici. Condus de Aglaia, poetul s-a prezentat lui Don Alfons, recomandîndu-se "Eminescu rumänicher Schriftsteller, adică Eminescu, scriitor român". Apoi el i-a prezentat, pe amîndoi regii, mamei sale, pe care o considera prințesă a Moldovei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
1400 galbeni. La acești bani, Gh. Eminovici a mai alăturat 150 de galbeni olandezi, luați cu împrumut de la Nicolai Macri, în vadea de trei luni. În ziua de 11 martie 1848, Gh. Eminovici a cumpărat cele două părți din moșia Ipotești, pe care Eufrosina Petrino le avea de zestre. Din suma totală de 4000 de galbeni, Eminovici i-a dat Eufrosinei Petrino numai 1500 de galbeni și i-a mai rămas dator cu 2500 de galbeni, plus dobînzile aferente 34. Din
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spirt, în pivniță la asociatul său, Moișe Michel, astfel că la 23 aprilie 1848 doctorul Jianu s-a mutat în casele lui Eminovici, de lîngă Uspenia, ca chiriaș, pînă la 26 octombrie, iar Gh. Eminovici a plecat, cu familia, la Ipotești. Întemeiez această afirmație pe o jalobă făcută de Eminovici, către judecătoria ținutului Botoșani, la 8 ghenar 1849, și în care căminarul dă relație tocmai pentru cele petrecute, în aprilie 1848: "Casele mele ce le am în acest oraș Botoșani (s.n.
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
pivniță acolo, pe o scurtă vreme, le-am fost mutat la mortul... de boala holerii Moiși Michel"35. Augustin Z. N. Pop a înțeles pe dos, și anume că "Eminovici se mutase la Botoșani (sic), spre a elibera casa din Ipotești, pe care o închiriase doctorului Alecu Jianu"36. Din această greșeală, Augustin Z. N. Pop a căzut apoi în alta, mai mare, cînd a afirmat că "Lotul (a se citi moșia lui Eminovici) de la Ipotești fusese cum se știe arendat
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
spre a elibera casa din Ipotești, pe care o închiriase doctorului Alecu Jianu"36. Din această greșeală, Augustin Z. N. Pop a căzut apoi în alta, mai mare, cînd a afirmat că "Lotul (a se citi moșia lui Eminovici) de la Ipotești fusese cum se știe arendat lui A. Jianu, care ocupase și cosa de acolo"37. Iar în altă "contribuție documentară" fără document, tot Augustin Z. N. Pop ne spune că "parcela și casa din Ipotești a fost arendată doctorului Jianu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]