29,866 matches
-
proactive față de schimbare, prin care modelăm angajamentul actual față de brand în direcția proiectată și facem din mers schimbări ale identității brandului de angajator. Bazată pe ideea că percepțiile și cunoștințele noastre sunt determinate de interacțiunea socială și, ca atare, pe ipoteza că există infinite posibilități de interpretare care oferă numeroase maniere de acțiune pentru fiecare dintre noi, această metodă concentrează atenția pe oameni. Toți actorii importanți își focalizează interesul pe explorarea celor mai bune experiențe și atribute ale companiei, pentru a
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de vria freneziei expresive în corpul fluid al căreia deslușim doar fragmente, detalii, aluzii ale lumii dispărute în dinamica demoniei ce re-crează. Avem a face cu melodia sofisticată a unui "cîntec închinat nici unor țărmuri", cum spune Saint-John Perse, cu fulgurantele ipoteze ale unor spații și timpuri înscrise într-un infinit amorf. Poeta culege sclipirile acestuia, înzestrîndu-le cu timbrul liric, încercînd a le aduna în mici agregări somptuoase, cînd melancolice, cînd revendicative: "un fel de slăbire a miezului / cînd gemenii se învelesc
Între natură și artificiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7222_a_8547]
-
parte și din existența mea, și tocmai această iluzie este condiția literaturii". "Eu îi raportez pe toți, adăuga el, la perioada copilăriei și adolescenței, singura pe care am cunoscut-o, și care de fapt conține potențial tot restul vieții; (o ipoteză foarte plauzibilă pretinde că pînă la 7 ani ne-am trăit sub aspectul timpului psihologic jumătate din viață, presupunînd că trăim pînă la 75 de ani"). în conștiința mea, figura ilustrului academician, părinte al poeticei matematice, autor al atîtor comunicări
Cuvinte și limbaje by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8741_a_10066]
-
guzgani. Ori, poate, cine știe?!, delirează de frig în atelierul mizer unde cioplește cruci și de unde, nu e imposibil, n-a plecat de fapt niciodată. Romanul are cîteva finaluri succesive, diferite unul de celălalt, toate însă deschise și îngăduind orice ipoteză. Au însă un numitor comun: coșmarul continuă sau poate continua. O poveste din anii orwellieni. Viziune și previziuni.
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
de film, chiar strigătul paranghelia!, prin care un consumator grec comandă muzică, poate fi perceput din afară ca un declanșator al petrecerii și de aici, metonimic, ca un nume pentru petrecere. Orice informații care să confirme sau să infirme aceste ipoteze sînt binevenite.
Paranghelie by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8844_a_10169]
-
de prezența în casă a unei alte persoane decît stăpînul lor) observă înmărmurit cadavrul lui Hyde, schimonosit apocaliptic. O (altă) scrisoare lăsată de Jekyll (ultimul și, totodată, cel mai credibil narator), scrisoare descoperită cu aceeași ocazie, va lămuri enigma, confirmînd ipotezele narative ale primilor doi reflectori și întregind perspectiva printr-un scurt istoric al incredibilului fenomen. Suferind încă din copilărie de o dualitate structurală, a viciului și virtuții, doctorul și-a proiectat științific "condiția", spre maturitate, inventînd o compoziție lichidă, ce
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
aparența continuu infantilă a acestui vlăjgan naiv și sedentar e doar o proiecție tardivă, cu materialul precar al amintirii sedimentate în copilărie. Variantele sunt în egală măsură posibile, atâta vreme cât Maria Ellis ne lasă, dezinvolt, îndeajuns de multe indicii pentru ambele ipoteze. Și cât investigația ei se păstrează într-o deloc ancorată realist aglomerare de povești. O anume magie a gestului ritual primitiv, pe filiera nuvelelor lui Ștefan Bănulescu, se simte în tot textul, numai că motivația compozițională e cu mult mai
Cumințenia pământului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8835_a_10160]
-
ediție îngrijită, adnotată și comentată de G.C. Nicolescu, cu o prefață de N.I. Popa, E.S.P.L.A., 1955, vol. II, colecția Clasicii români, la capitolul " Cronologia vieții și operei lui Vasile Alecsandri", la anul 1871 citim o "mențiune" asemănătoare, care înlătură orice ipoteză privind paternitatea lui Eminescu asupra acestui Imn religios comunicat de editori care au ținut să fie anonimi în ambele publicații și care, din prudență sau din considerent de spațiu tipăresc doar trei strofe din cinci câte are poezia lui Alecsandri
Un fals de istorie literară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/8855_a_10180]
-
aici, dar nu prea cred că e de Topârceanu, voi cerceta", îl pun în geantă și plec. M-am gândit și după aceea la el, am răsfoit câteva surse de istorie literară, dar nu am găsit nimic care să confirme ipoteza că George Topârceanu ar fi scris literatură pornografică. Oricum, înainte de 1990 nu s-ar fi semnalat această situație. Acum, de curând, am consultat din nou adresa de internet, pentru a verifica traseul. Am descoperit că există una mai directă: baladap
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
șmecherie de bloger. Dacă Eminescu a cules folclor licențios, dacă Ion Creangă a scris atât de cunoscuta Poveste a poveștilor, de ce nu ar fi credibil ca un alt scriitor popular, George Topârceanu, să se fi ilustrat în domeniul literaturii pornografice? Ipoteza nu e lipsită de ingeniozitate. Nenorocirea e însă că se răspândește cu repeziciune un fals, că numele unui clasic e amestecat, fără nici o justificare reală, într-o mizerabilă literatură pornografică. Dacă aș fi avut ezitări în legătură cu paternitatea acestui text aș
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
a comunismului sovietic și românesc. Dar dacă Sîrbu ar fi rămas la stânga, așa cum Eliade a rămas la dreapta? Dar dacă fiul de miner sindicalist chiar a rămas acolo, de partea unui socialism utopic trădat într-o execrabilă aplicare istorică? Această ipoteză de lucru cu destinul unui scriitor umanist, pe care o regăsim la mii de intelectuali occidentali (feriți, ce-i drept, de experiențe concrete dincoace de Cortina de Fier) este respinsă aprioric de criticul nostru, pentru care orice disociere între socialismul
Îndreptar pătimaș by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8839_a_10164]
-
prezente emblematic încă din celebrul preludiu se insinuează în țesătura simfonică. A curs multă cerneală în legătură cu aceste farmece simbolice. Wagner s-ar fi putut lipsi de ele obținând el singur, cu arme proprii, același rezultat, notează Thomas Mann. E o ipoteză. Ca și acel gând că n-ar fi fost nevoie de "protecția" filozofiei lui Schopenhauer pentru ca semnificația filozofică a dramei să fie aceeași. În fapt, Tristan și Isolda este opera cunună a "nocturnei romantice". Nimeni nu știe dacă Wagner ar
Isolda la Milano by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/8868_a_10193]
-
așteptărilor firești - la un mesaj în termeni culți, făcînd apel la valori din sfera responsabilității sociale - apare surpriza lexicală și stilistică a mesajului: sintetizat de un termen argotic, presupunînd superioritatea prin deșteptăciune. E, desigur, o adaptare îndrăzneață, bazată pe anumite ipoteze asupra preferințelor publicului și asupra șanselor de persuadare: se presupune că românul, indiferent de avere și rol social, e sensibil la aprecierea inteligenței prin limbajul și atitudinea șmecherească. Sînt totuși unele puncte slabe în opțiunea lingvistică a autorilor campaniei publicitare
Ciocoflender by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8890_a_10215]
-
Virgil Mihaiu D. S. Perdigăo În urmă cu un deceniu citeam fascinat, în România literară, un eseu despre incitanta relație dintre Mateiu Caragiale și primul ambasador al Portugaliei la București, Martinho de Brederode. Cutezătoarea ipoteză a studiului era că amiciția dintre diplomatul portughez și scriitorul român îi inspirase acestuia din urmă atât trama capodoperei sale, cât și personajul Pantazi din Craii de Curtea-Veche. Articolul era semnat Daniel Silva Perdigăo. Beneficia și de o notă introductivă
Frânturi lusitane - Lusoromânul by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8905_a_10230]
-
în cercuri concentrice. Inedit prin insistența asupra detaliului, inedit prin câteva dintre concluzii, inedit prin materialul documenar. De pildă, mitul instrucției precare - pe care chiar autorul Scrisorii pierdute l-a cultivat și l-a difuzat cu umor - se spulberă complet. Ipoteza autoficțională a unei nașteri sub semnul nenorocului, într-un Ploiești ascuns sub ninsori, e și ea exclusă cu dovezi greu de pus la îndoială. Interesant mi se pare că, în tot acest întins și exigent CV, împărțit echitabil între registre
Pentru uzul rechinilor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8907_a_10232]
-
nestingherit în universul fantasmelor sale, subjugat de subiectul care îl acaparează la un moment dat - deci egocentrismul subiectivității absolute - cu rigoarea obstinată și concentrarea maniacală a cercetătorului care verifică și experimentează în laboratorul său, cu obiectivitatea metodelor științifice, mai multe ipoteze de lucru. Așa se face că, într-o primă fază, se încheagă tema - născută în urma unei intuiții fulgurante sau, dimpotrivă, a unei fascinații obsesive sau a unei reflecții îndelungate. Cert e că, în multe dintre eseurile lui Banu, e vorba
Despre incandescența riguros temperată by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/8896_a_10221]
-
limbii române, pornind în orice caz de la formulări specifice din logică și argumentație: reducerea la absurd (reductio ad absurdum), raționamentul prin absurd etc. În limbajul curent, sintagma prin absurd prefațează, mai ales în condiționale sau însoțind verbe de presupunere, o ipoteză neplauzibilă, aleasă doar pentru demonstrație. Desigur că e un mijloc retoric, ceea ce un vorbitor califică drept absurd nefiind în mod obiectiv la fel de imposibil pentru toată lumea: Dacă, prin absurd, informația conform căreia vânătoarea ar fi avut loc în țarc este falsă
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
moment situația este gravă" (Ș.M., Ședința Camerei Deputaților din 23.05.2006). În schimb, sensul expresiei prin abstract nu este deloc clar: ce poate însemna "abstractizarea" într-un raționament sau într-o demonstrație? Probabil că vorbitorii se gîndesc la ipoteze, generalizări, pentru care însă termenul abstract este imprecis și impropriu. Adesea prin absurd e pur și simplu un echivalent pretențios al formulei de relativizare "să zicem". Internetul ne permite să constatăm că formula nu este folosită exclusiv ironic și cu
"Prin abstract" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9796_a_11121]
-
culturale și științifice. Prima acuzație are ca premisă ideea că modificarea propriului text, la reeditare, e o practică anormală și vinovată (ce se modifică e foarte sumar explicat în text; de ce ar fi făcut-o autorul incriminat - e o pură ipoteză). Analogia aberantă (cu A. Toma), singularizarea ("în toată literatura română știam pînă de curând un singur exemplu") și în genere tonul apocaliptic al textului transmit în mod repetat interpretarea ca ilicit a celui mai normal drept a unui autor: de
Pseudo-argumentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9817_a_11142]
-
laic, atunci vom proceda invers: vom considera mult mai plauzibilă ideea potrivit căreia universul a fost dintotdeauna și va fi mereu, indiferent de tranformările locale din interiorul lui. La drept vorbind, lăsînd deoparte structura spirituală sau rațională a minții noastre, ipoteza unui univers fără început și fără sfîrșit este mult mai acceptabilă din punct de vedere intuitiv. Instinctiv, mintea noastră nu poate accepta o schimbare decît dacă acceptă implicit că schimbarea se petrece într-un cadru a cărui existență nu e
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
numai că am ieșit din orice paradigmă materialist-ateistă în virtutea căreia, dacă începutul trage după sine sfîrșitul, e mai confortabil să respingem și începutul și sfîrșitul, dar chiar am ieșit din tiparul intuitiv al înțelegerii umane. Să ne amintim acum că ipoteza unui univers care a început printr-un big bang și care se află într-o expansiune fără de sfîrșit nu este rodul unei fantezii debordante, mînate de ambiția de a imagina lumi cît mai absurde. Teoria big bang-ului și a
Antinomia lumii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9840_a_11165]
-
fi fost propriul său purtător de cuvînt. După ce a recunoscut, la B1 TV, dintr-un probabil orgoliu irepresibil al prostiei, că ProTV-ul îl mediatizează în contul unei datorii neplătite, Gigi a mărturisit, modest, pentru postul din Pache, că studiază ipoteza dacă nu cumva e urmașul unui fost împărat al Bizanțului, de la 1413, Fernando Becali, după cum i-a spus lui un istoric.(Locul era însă ocupat de unul dintre reprezentații dinastiei Paleolog, Emanuel al II-lea.) Gigi o ține însă pe-
Osul împărătesc al lui Becali by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9896_a_11221]
-
mai aproape? - Sunt pentru scrisul expresiv. Și Iorga a spus că între istoric și literat nu este despărțire. Cred și eu că o istorie bună trebuie scrisă frumos, într-un limbaj expresiv, bazată, desigur, pe documente, nu pe fantezii, pe ipoteze închipuite. Istoriile scrise mecanic, plictisitor, ce valoare au dacă nu le citește nimeni? îmbinarea metodelor științei istorice cu talentul literar duce la alcătuirea unor lucrări captivante. De aceea, îl prețuiesc pe colegul meu Alexandru Zub care are talentul de a
PAUL E. MICHELSON "Tradiţiile spiritului critic românesc pot să pună România pe un făgaş normal" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/9892_a_11217]
-
dă seama că prostia înverșunată a celor care îi vor capul cu orice preț l-ar putea trimite temporar pe banca de rezerve a politicii. Temerile lui nu țin însă de viitorul său politic. Băsescu anticipează, printre rînduri, că, în ipoteza absurdă că va fi suspendat, se va întoarce la Cotroceni, printr-un referendum pe care îl va cîștiga zdrobitor. Numai că, după ce va cîștiga acest referendum, Băsescu știe că asta îi va mătura definitiv pe mulți de pe scena politică. Încît
Băsescu,planul de rezervă by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9930_a_11255]
-
voi, să te găsească așa, drept și orb. Asta e tot. Nicăieri - nimic." A treia dimensiune e evadarea. Imposibilă, de neașteptat. Notele scurte, zile în zece rînduri, sînt de citat aproape în șir. Fragmente dintr-o axă, care trece prin ipoteză și înțeapă, paralizînd-o, voința. Sar la ultima frază, mesaj discret către un cititor cu simțul golului și al neputincioasei fascinații: "De altfel, nu cunosc, în strada Popa Tatu, pe nimeni cu numele acesta. L-am văzut, probabil, întîmplător, în cartea
Axele memoriei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9929_a_11254]