1,158 matches
-
postmodernismului francez contemporan. Posibilele și imposibilele noastre Lumea nu este decît fructul unei viziuni despre lume. Teoria posibilelor și imposibilelor postulează că omul este creator de lume prin intermediul reprezentărilor și al imaginației sale, iar istoria omenirii este povestea acestei pluralități ireductibile a lumilor. Însă, paradoxal, științele umane nu iau omul în serios, ci ajung dimpotrivă la marginalizarea lui, subliniind constrîngerile exterioare și structurile deterministe. Suntem, oare, condamnați la această lume? Singurul nostru viitor este, oare globalizarea, în sensul războiului economic? Insistînd
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
constructivismului lingvistic, ajungând să spună că dacă două popoare vorbesc limbi diferite, ele gândesc diferit. Ca reacție, în cadrul aceleiași poziții, unii gânditori mai moderați consideră că universul lingvistic al omenirii conservă o anumită unitate, că limbile nu sunt în întregime ireductibile unele la celelalte; dacă ar fi așa, consecința ar fi imposibilitatea traducerilor. Or traducerile sunt o realitate. Chomsky va afirma, la cealaltă extremă, că există principii gramaticale universale și înnăscute. Searle va face distincția între gândirea dependentă de limbaj și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Bazîndu-se pe cercetările de sociologie a cunoașterii, și mai ales pe studiile lui Kuhn, disciplina nu mai era definită printr-un singur domeniu de studiu sau printr-o singură școală, ci mai abstract, prin dezbateri între școli de gîndire reciproc ireductibile. Realismul a fost exilat în poziția unei școli dintre cele trei, deși era evident că se bucura de cea mai largă audiență. Acest capitol va prezenta mai întîi o schiță a stării de fragmentare a cercetării din relațiile internaționale la
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ar fi bipolaritatea (duopolul), care, în schimb, determină comportamentul actorului - dar nu și, așa cum s-ar întîmpla într-o abordare cu adevărat holistică, constituția elementelor structurale însele (Wendt 1991: 389-90). În loc să explice puterea și interesele agenților în termeni de proprietăți ireductibile ale structurii sociale, ele sînt luate ca un dat. Teoria economică poate avea o componentă structurală independentă, o necesitate, dar nu o dinamică structurală. Cele două categorii ale individualismului și holismului se lovesc de unele dificultăți cînd e vorba să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
suferă intens în mijlocul lumii ostile rasei sale, încercînd totuși a cunoaște cu răceală. Această poziție dă interes artistic cărții și deși, evident, eroul nu va putea ieși din cercul său vițios, opera rămâne un document foarte obiectiv al unei mentalități ireductibile. Spre a experimenta tragicul, eroul înfruntă opoziția antisemiților, se lasă bătut, exagerând evenimentul cu o vocație patetică pe care și-o recunoaște lucid, frecventează apoi și pe evrei și se simte străin în cercul sioniștilor și printre cultivatorii idișului. Locul
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de Gaulle l-a menționat cu 13 ani înainte în cuvântarea susținută în 1968 la Lyon. Socialiștii au rămas iacobini în sensul că își doreau să mențină unitatea națională ("nous proclamons notre attachement irréductible à la patrie" "proclamăm atașamentul nostru ireductibil față de patrie"), însă au considerat că o astfel de unitate putea fi obținută acum, nu prin negarea existenței diversității, după cum procedase iacobinismul tradițional, ci prin respectul democratic pentru această diversitate. Aceasta a însemnat recunoașterea drepturilor minorităților lingvistice și culturale, în
by John Loughlin [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
adevărul, obiectivitatea, cunoașterea etc. Relația dintre filosofie și retorică s-a transpus, în terminologia lui Richard Lanham, în două tipuri de structuri sau "specii" disticte: "homo seriosus" și "homo rhetoricus". Homo seriosus este prototipul filosofului, care deține o identitate centrală, ireductibilă, în timp ce homo rhetoricus este privit ca un "actor" care mai degrabă manipulează realitatea în funcție de propriile sale scopuri, decât încearcă să o cunoască din punct de vedere obiectiv. Dacă homo seriosus suspectează procedeele lingvistice ale lui homo rhetoricus, acesta din urmă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cele ale lui Artaud, Bataille etc.) considerate a fi impus "o contestare teoretico-formală". Operația presupune acceptarea discontinuității atât în interiorul câmpului literar, cât și în cel istoric, deconstruind idealul unei unități perfecte. În contextul dat, "scriitura "care recunoaște ruptura" este deci ireductibilă la conceptul clasic (reprezentativ) de "text scris": ceea ce se scrie nu este niciodată decât o parte din ea însăși"264. Scriitura înglobează deci scrierea, opera, partea materială a acestui act, dar nu se poate reduce la ele. Ea presupune practica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau vizibil, fiind asemenea unei fantome holiste ori a unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce în subiect este ireductibil la el însuși. Dacă în limba latină paroxitonul înseamnă penultimul, iar paroxismul ar fi, plecând de aici, momentul penultim, premergător sfârșitului, atunci am putea spune că, deși seducția nu are un
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unei prezențe de neocolit. Ea pare a se integra într-un efort al "reducerii la monade", în sensul operării cu ireductibilități sau al căutării a ceea ce, de exemplu, în obiect este ireductibil la subiect sau a ceea ce în subiect este ireductibil la el însuși. Dacă în limba latină paroxitonul înseamnă penultimul, iar paroxismul ar fi, plecând de aici, momentul penultim, premergător sfârșitului, atunci am putea spune că, deși seducția nu are un topos, ea ar putea fi situată în această stare
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
radicală pe care o construiește pare a opri transformarea conceptelor sale în clișee lipsite de însemnătate. Filosoful francez își construiește discursul în jurul unei strategii principale de aducere a lucrurilor la extrem, de radicalizare a ipotezelor de lucru în vederea "găsirii punctului ireductibil care să ofere o vedere imposibil de obținut asupra lumii"574. Menținerea incertitudinii definitive a gândirii este una dintre tehnicile principale și poate cea mai productivă prin care se pot obține soluții și puncte de vedere noi la o serie
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
vol.1, p. 508). 201 Ibidem, p. 267. 202 Matei Călinescu, Cinci fețe ale modernității, p. 269. Aceste schimbări în conceperea călinesciană a relației modernism avangardă postmodernism sunt subliniate și de Antoine Compagnon (op. cit., p. 155); pentru acesta, avangarda rămâne ireductibilă la modernism, iar postmodernismul i se pare că nu se opune modernismului (cel puțin de tip baudelairian), ci avangardei, cu pasiunea sa nestăvilită pentru depășire și progres. 203 Jean-François Lyotard, Postmodernul pe înțelesul copiilor. Corespondență 1982-1985, p. 75. 204 Ibidem
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
prin intermediul unei fabule). Grigore Alexandrescu renunță la acea anticameră a poemului prin care treceau obiectele: noțiunile sînt introduse acum direct În poem și scopul nu mai este mărirea, Înălțarea lor. Virtutea se dispensează de decorurile grandioase. Ea stă, mustrătoare, palidă, ireductibilă, În umbra poemului și se hrănește cu pîinea ascezei. Din cînd În cînd, descinde În saloanele epocii și atunci obrazul (și limbajul) ei se mai colorează. VIII Dimitrie Bolintineanu. «Simțualismulă și teroarea retoricii. „Iar poetul ei cel tînăr o privea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
axa devenirii sale interioare, ca o înlănțuire de momente și stări discontinui, adesea contradictorii, greu de sintetizat într-o singură "reprezentare". Scurt spus, deși e plasat de la bun început în centrul narațiunii, "eul" nu mai desemnează o unitate compactă și ireductibilă, ci un conglomerat de "trăiri" conștiente și inconștiente ca atare, pentru a da senzația trecerii timpului, eroul proustian se metamorfozează, de la un volum la altul, în "tot atâtea personaje succesive și diferite"23, sugerând ideea că omul nu rămâne niciodată
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a "caracterului" lui Dănilă Prepeleac, spre indignarea poetului, pentru care "unitatea" cu pricina nu-i decât o "născocire a domnilor franțuzi", o banală și inutilă convenție numită "clasicism". Or, dacă pentru un scriitor "clasic" sufletul e "un cristal primar și ireductibil", pentru creatorul "romantic", dimpotrivă, discontinuitatea e "însuși principiul de existență a sufletului omenesc" și, nu mai puțin, principiul vieții înseși, mereu dinamică și imprevizibilă. În pofida opțiunilor lui teoretice, Lovinescu lasă impresia că ar fi însă tributar, în practica literară, tot
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
răspunzătoare de ambiguitatea semnalelor onirice", astfel încât, "în loc să le povestească doar, acest cineva fără nume și corp trăiește visele eroului, mai exact, le visează el însuși". Așadar, Eminescu pare să fi experimentat avant la lettre o "modalitate narativă insolită un onirism ireductibil la logica nuvelistică și fundamentul ei estetic, realismul de tip naturalist-mimetic"208. Postulând mai întâi "prioritatea percepției asupra intelectului" (s-a remarcat că Eminescu fusese influențat de exemplul lui Gautier, care utilizase mai mulți "naratori" pentru a sugera transferul de la
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
București, 2008. Primul estetician care "a creat o prăpastie de netrecut între artele plastice și poezie, invalidând paralela tradițională ut pictura poesis pentru a o înlocui cu modelul muzical" a fost Lessing, și după el "modelul muzical și autonomia artei, ireductibilă la principiul parafrazei", au fost susținute de Burckhardt, Nietzsche, Eliot sau Bergson. 23 "Swann explicat de Proust", în op. cit., p. 215: "[...] întocmai ca un oraș care, în timp ce trenul își urmează cursul întortocheat, ne apare când la dreapta, când la stânga, diferite
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
îngrijită, studiu introductiv, note și bibliografie de Nicolae Liu, Editura Junimea, Iași, 1981, p. 187). Or, modernitatea creației eminesciene (creuzet al unor influențe și tendințe estetice multiple, vechi și noi) rezidă tocmai în multitudinea de "voci" care compun "eul liric", ireductibil la unitate aceeași observație se regăsește și în lucrările de dată ceva mai recentă: Caius Dobrescu, Mihai Eminescu. Imaginarul spațiului privat. Imaginarul spațiului public, Editura Aula, Brașov, 2004 și Ilina Gregori, Știm noi cine a fost Eminescu? Fapte, enigme, ipoteze
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
208 Ilina Gregori, op. cit., p. 89. 209 După cum am văzut, Lovinescu, deși a recunoscut rolul inconștientului în procesul creației, l-a ilustrat în termenii unei ecuații simplificatoare, astfel încât "veghea" și "visul", "realitatea" și "iluzia", în loc să desemneze o unitate, ilustrează dualitatea ireductibilă a sufletului omenesc. 210 Ilina Gregori, op. cit., p. 90. 211 Tzvetan Todorov, Introducere în literatura fantastică, traducere de Virgil Tănase, prefață de Alexandru Sincu, Editura Univers, București, 1973, capitolul "Literatură și fantastic", pp. 182-201. Plecând de la premisa că literatura fantastică
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
într-o formă sau alta își păstrează însă mereu actualitatea. Să nu uităm nici refuzul ispitei occidentalizante, deci Europa, și nici idealul dezrobirii românești de scoria tiparelor străine. La acest capitol, Nae Ionescu ne apare ca un super junimist, adversar ireductibil al formelor fără fond. El visa să scoată țara de pe făgașul pe care i l croise, de aproape un secol, liberalismul, readucând România în matca dezvoltării ei firești. Deci, din nou, regresiune și utopism conservator, pur reacționar. Cum pot fi
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
revoluției franceze duce în mod direct la respingerea formelor sale politice-sociale, pe care convulsia de la 1789 le introduce în Franța și le răspândește în Europa. Ruperea firului tradiției, negarea realităților și etapelor istorice, neaderența construcției politice pur raționale la aspectele ireductibile ale specificului vieții popoarelor formează temele de predilecție ale întregii reacțiuni europene. Aceste idei au circulat și sub restaurație și sub monarhia din iulie și înainte și după 1848, și nu numai în Franța. pentru cine vrea să verifice rapid
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
desfășurare istorică. Gândește literatura din toate timpurile ca pe un prezent continuu și se pronunță pentru așezarea împreună a clasicilor și a modernilor. E drept însă că, în ceea ce privește literatura română, nu are o chemare deosebită către cei dintâi. Caută unicitatea ireductibilă a operei, nu locul ocupat într-un ansamblu. Se ferește de clasificări, caracterizări, concepte, aruncă o privire înnoitoare, conformă spiritului modern, fără să pornească de la o concepție prestabilită și fără să folosească un aparat sofisticat. Cu o astfel de perspectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
Randamentul scăzut al aparatului de decantare l-a determinat pe noul primar - căpitanul N. Crupenski (1906-martie 1907) - să caute noi soluții. Oferta cea mai avantajoasă a venit din partea inginerului bucureștean I. Motzoi, reprezentantul firmei „G. Schülzer”. Acesta propunea, „contra sumei ireductibile de 84.750 lei”, înlocuirea vechilor cazane cu un motor Diesel, ce putea dezvolta o putere maximă de 140 C. P. Costurile anuale reduse - numai 15.610 lei (martie 1907) -, legate de întreținerea motorului, plata personalului aferent și asigurarea combustibilului
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
Aceste două noi războaie, care se desfășoară în Italia de Nord, în Provence, în Champagne, în Picardia, se termină tot atît de incert ca și precedentul, în ciuda sprijinului pe care Francisc I și l-a asigurat din partea adversarilor celor mai ireductibili ai împăratului: turcii și prinții protestanți germani. Este adevărat că în 1543 Henric al VIII-lea s-a apropiat din nou de Carol Quintul. Henric al II-lea și pacea de la Cateau-Cambrésis. În 1552, Henric al II-lea, care a
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
1 Momente etc., p. 320. socială, corespunzătoare unei altfel de societăți decât a noastră, unei societăți în care clasa care dă tonul e burghezia, clasă inexistentă la noi. Caragiale, așadar, a fost un dușman al "liberalismului", tot atât de intransigent și de ireductibil ca și Eminescu, și încă mai fără milă decât acesta. Și nu e o întîmplare că Muntenia, lipsită în epoca precedentă de spiritul critic, a dat pe cel mai nemilos critic al "liberalismului". Acolo unde a apărut și a înflorit
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]