2,716 matches
-
caut, mă ducea într-un loc pe care îl știa el. Fără să-mi spuie el nimic, am cunoscut acel loc. Era o grădină sălbatică, înflorită nou de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge la salcâmi, m-am oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Griffon sau ceva de genul ăsta. Este atât de emoționant încât nici nu mă pot gândi la asta. Belinda probabil de-abia sosise de la toaletă. Vorbea mai repede decât un glonț în mișcare, iar ochii îi ardeau, ca de obicei. Irisul îi era atât de negru încât nu-i puteam vedea pupilele, dar, dacă erau de mărimea lor normală, eu eram regina Angliei. M-am scuzat și m-am aventurat prin mulțime, dorind să fac o vizită la toaletă. Măcar acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
ai dispărut - un salt în timp și totul era irosit. Ai pătruns în lumina sălbatecă a lunii operai metafore străpungeai nepăsătoare clipele amestecai fără teamă distanțele nimiceai surprinzător abisurile metamorfozate părăseai violent existențele deschizându-te peste margini, însă luminile din irișii tăi îmi aparțineau numai mie. Ți-ai desfăcut bluza...
Din ea au ???nit doi bujori by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83729_a_85054]
-
albia vieții să-ți zgârie semn. Doar zgomotul apei în pietre lovind Se prinde în pleata-ți lungită de vreme Ești lemn, ești apă, ești vânt, ești mister Ești dor cufundat în blesteme. Tot mai firave Pornire-n mugure de iris Ciupește movul în suspin Iar trandafirul, într-un spin, îmi trage dorul adormit în franjuri albe Lin, prea lin... O trufanda din tril de mierlă Catifelează blând zefirul Și împletește-n două firul Acordului de inimi calde Ce-n alb
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ANANDA Îți cåutam semnul între douå clipiri peste irisul necuprins al visårii cu torța tristeții arzând depårtarea Se fåcu dimineațå înså și eu încå mai trag nådejdea peste suflet Și prin câmpul secundelor pasul må poartå pe al Mayei tårâm cåtre ține Ananda .
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1603]
-
SUFLET VERDE Mi-am deschis dintr-o privire calea către nesfârșit Îmi priveam ochiul privit dincolo de labirint Și vedeam ce nu se vede recitând încet din Vede atmanul de suflet verde irisul curbat în sine înfrunzindu-se de tine înspre zorile-ți senine .
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1602]
-
AICI‐I. Cum privesc la mine stele! Ai cui ochi sunt după ele?... Ai bunicului, bunicii? Glasul lor încă aici‐ i. Mâna caldă, tremurândă, tot mai stă‐ n amurg, la pândă, cu covrigi și acadele pentru‐obraji în acuarele. Dacă irisul‐ lumină panʹ la nalba din grădină și, cu fulgi, văzduh ocupu‐l, ce le‐ o fi, acuma, trupul?... Auroră boreală, sau a zorilor beteală?... Printre nori a ploii buclă, sau a soarelui nălucă ce, rămas fără copite, culmea vestului l
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
toată viteza. * * * În dimineața aceleiași zile, șase sau șapte corăbii de război pluteau spre miazănoapte peste Lacul Biwa ca un stol de păsări de apă. Pe pânza care acoperea puntea uneia dintre nave, flutura în vânt un blazon mare cu iris. Niwa Nagahide stătea pe puntea corăbiei, când, deodată, văzu fum negru înălțându-se de pe un munte din partea de miazănoapte a lacului și strigă la oamenii din jurul său: — E lângă Oiwa sau lângă Shizugatake? — Trebuie să fie Shizugatake, răspunse un membru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Intră și ia loc. Însoțit de fiul său, Inuchiyo îl conduse pe Hideyoshi spre cetatea principală. Evitând anume intrarea oficială, deschiseră poarta dinspre zona grădinii și își îndrumară oaspetele direct spre apartamentele interioare, oprindu-se din drum pentru a privi irișii violeți și azaleele albe care creșteau în grădină. Era tratat ca și cum ar fi fost un prieten apropiat de familie, iar Inuchiyo se comporta la fel ca pe vremea când el și Hideyoshi locuiseră în case despărțite doar printr-un gard
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
translucidå rånitå de lumina de rouå sângerie Suspinând trandafirul iubirea își declarå margaretei îndrågostitå de crinul regal cel care iubește în tainå o lalea neagrå înlåcrimatå påråsitå de luna cea îndoielnic fidelå Și melcul gråbit så urce înalta frunzå de iris cu privirea tot sus tot sus spre acoperișul pe care bånuiește cå îl așteaptå steaua ce-o våzu el poposind Ce pereche fårå seamån ar fi gândea gasteropodul îndemnându-și umbra peste påmântul uscat de dorul ploii prin codrul de
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1609]
-
la ea. Nu o cunoșteam foarte bine. Abia dacă ne vedeam În afara orelor de antrenament. Părul scurt și blond Îi era făcut țepi si purta o rochiță neagră aproape indecentă. N-aș fi putut să spun ce ochi avea, culoarea irisului era imperceptibilă din pricina tonei de dermatograf cu care fusese machiată. ― Ai emoții? mă Întrebă. ― Da, am răspuns cu voce slabă. Tu nu? ― Nu prea, spuse ea, aruncându-și guma de mestecat și Începând să se rujeze pentru a zecea oară
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
Agitată, nu, a răspuns ea cu sinceritate. Mă gândesc la propriul meu tort de nuntă. Cum ar putea o mireasă să nu se simtă agitată la gândul unui tort ca o statuie, cu douăsprezece etaje, cu boboci de trandafiri și iriși (cu praf de zahăr colorat presărat pe fiecare în parte ca să dea senzația de polen), corecți din punct de vedere botanic, dar realizați din zahăr. Asta ca să nu mai spun de modelul de fond de pe glazură care e la fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să mă mai chinui cu Patrick, spuse Mavis Mottram, studiind cu o privire critică vaza Evei. Cred c-o să pun floarea de lupin alb cu câțiva milimetri mai la stânga. Asta o să ajute la accentuarea calităților oratorice ale trandafirului. Și-acum irisul vine uite-aici. Trebuie să încerci să realizezi un efect aproape audibil al contrastului coloristic. Aș zice chiar unul contrapunctic. Eva dădu din cap aprobatoare și oftă. — Odinioară era așa de plin de energie, zise ea. Iar acum nu face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
degete lungi și ele, foarte bine delimitate, picioare care nu s-au canonit prea mult cu încălțările, și cu un mic inel argintiu pe degetul penultim. Și în întunericul de-acum îi strălucesc ochii negri, tot rotunzi, cu pupilele și irisul care nu mai lasă aproape nici un pic de alb la vedere. Gura croită pe zâmbet nu i se-nchide bine peste dinții cu strungăreață. Avea obiceiul cumva nenatural să-și muște tot timpul buzele cu dinții din față, ceea ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
care printre cețurile groase de aburi până la ceaune care fierbeau pe foc, bolboroseau și sclipeau... Un bușel, un dram, o pintă, mormăia Kulfi în somn. O baniță, un hău, o bute, un gram, o tonă. Santal, roibă, cassia, rădăcină de iris. Devenise neliniștită. Nucă galică, baton de scorțișoară, nucșoară. Siminichie, fenicul, ouă de prepeliță, ouă de șarpe, ficat de mistreț, coadă de pisică sălbatică... Se răsuci din nou. Frunze de călțunași, flori de trandafir de munte, orhidee cicada! Se ridică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Dau drumul la apă în cadă, apa acoperă minciunile, Udi mă urmează, vrea să îmi dea o a doua șansă, spuma ne acoperă deja pe amândoi, curată ca zăpada proaspăt căzută, el îmi aruncă o privire întunecată, aproape nemiloasă, în mijlocul irisului său brun licărește o pată verde, ca o oază în deșert. Dacă aș fi fost un bărbat necunoscut, ai fi depus mai mult efort, se plânge el în șoaptă, aș vrea să depui mai mult efort, iar eu murmur, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
stăteau ușor afânate, formând un păienjeniș roșietic. Sub cârlionții de pe frunte, sprâncenele subțiri se arcuiau peste cele două ovaluri largi ale ochilor întredeschiși. Printre pleoapele lipsite de gene, tivite de o pieliță neagră, se vedeau jumătățile de discuri violete ale irișilor. Orbitele păreau mai întunecate decât arămiul delicat al obrajilor. Nasul era prelung și subțire, dar armonios, iar șanțul de sub nările creionate simetric, neobișnuit de adânc. Ținea totdeauna buzele ferm lipite, nu-și dezvelea dinții aproape niciodată, dar zâmbea uneori cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o dată ca să mă invite la un picnic. A mai aflat tot atunci că vreau să mă lepăd de legea mea și să trec la hinduism. Și, deși el însuși este un mare păcătos și se duce la biserică numai pentru Iris, vestea aceasta l-a îngrozit îndeajuns. Îmi spuse că Sen e un monstru, că am fost fermecat, că ar trebui să dau cinci rupii la "Sisters of the poor" ca să se roage pentru mine. ― Ce mai fac fetele? întrebai. ― Te
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
survenit în ultima vreme în momentele de încordare nervoasă, atunci când altceva decât voința lui îi antrenează jumătate de obraz într-o strâmbătură. Mânerul neted al coupe-papier-ului în palma ușor umedă, prea caldă, țipătul hârtiei de mătase sub ascuțișul de fildeș. Irisul verde-spălăcit gonește de la un colț al ochiului spre celălalt pe sclerotica cu pete gălbui și nervuri însângerate de vinișoare sparte. Un neg albicios, ca o prună mănată, prins în colțul ochiului îl cam supără la vedere și, inutil și automat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar nu acum... Și de ce atâta neîncredere meschină în marii noștri Aliați ? Brătianu este bănuitor ca un țăran argeșean la piață... El va continua, bineînțeles, după logica lui, astfel încât, privindu-i bărbia mică, de om slab, și pata galbenă de pe iris, și gestul măsurat al mâinii cu care își cadențează expunerea, și toate celelalte indicii de caracter pe care le știi de douăzeci de ani, dar nu-ți spun nimic mai mult despre el decât ce n-ai aflat în atâta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
copilul pe genunchi. Maxima puseului de febră pare să fi trecut, pentru că se simte mai întremat. Și, pe măsură ce se simte mai întremat, devine iarăși locvace. Îl împinge același sentiment neplăcut, dar vocea îi rezonează, plină, ochii îi lucesc și verdele irisului s a împrospătat de febra după-amiezii : — Pentru că la noi, dragii mei, oamenii arată dintru început obosiți, dintru început resemnați, de parcă au mai trăit încă atâtea alte vieți grele și dezamăgitoare, așa că au renunțat de mult să se mai împotrivească răului
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tip micuț, cu țeasta tunsă, pare un copil. Strigăm la asistentă din ușa salonului În timp ce el tremură și se curbează violent, gura i s-a umplut de spumă, pare să se liniștească, dar Întoarce spre noi o privire albă, fără iris, e străbătut de un arc electric și, cînd asistenta ajunge trăgînd Într-o seringă conținutul unei fiole, i se aud măselele scrîșnind Înfiorător. I-a legat mîinile de rama de fier a patului cu două curele tocite și i-a
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încât îți evoca un studiu în alb al unui pictor care urmărise să zugrăvească un chip de fată abia conturat pe fondul uniform lăptos al pânzei. Doar buzele strânse și vag țuguiate a mirare erau de un roz palid, iar irisul ochilor apărea de un bleu foarte pal în albul lor marmoreu. Brian, stând în spatele lui Gabriel și rânjind cu colții lui de lup, își spuse că fata arăta ca un șoricel înecat. Și totuși, se gândi el, în doi-trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
permitea domnului Postolache să-și întoarcă mai ușor capul spre fereastră și să se inspire din furtuna de afară. Se vedea clar cum se inspiră. Apoi își întorcea oarecum iluminat fața spre clasă. Din banca întâi puteai să-i vezi irisurile verzi-căprui mărite în chip monstruos pe fragmente din lentilele ochelarilor cu multe dioptrii. "Tot așa, călătorii dintr-un tramvai nu sunt un colectiv. Tot ce-i leagă este că întâmplător au de făcut o bucată de drum împreună. Pentru a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]