1,431 matches
-
Kyle tărăngănat. N‑a vrut să le vadă mama ta. Vrei să aduci toată cutia Încoace dacă te duci acolo? Telefonul a sunat exact când eram În drum să aduc cutia din ascunzătoare. — Alo? am răspuns eu cu cea mai iritată voce de care eram În stare. Reușisem, În sfârșit, să nu mai răspund la telefon cu „Biroul Mirandei Priestly“. — Bună dimineața. Aș putea să vorbesc cu Andrea Sachs, vă rog? — La telefon. Pot să Întreb cu cine vorbesc? — Bună, Andrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
prafului, prin ungherele șubrede. La două străzi depărtare, trecu un tren care se Îndrepta spre intersecția din Clapham; Îi simți tremurul și zgîlțîitul prin brațele sprijinite de pervaz. Becul lămpii din spatele ei prinse viață, clipi o secundă ca un ochi iritat, apoi se stinse. Bulgărele de jar din șemineul mic și rudimentar - cîndva fusese camera unui servitor - se sfărîmă, risipindu-se În mici frînturi fragile. Kay trase ultimul fum din țigară, apoi strivi flacăra Între degetul arătător și cel mare. Stătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă. Nu știa ce să facă acum cu ea. În cele din urmă, o rupse mărunt și o aruncă În vîrtejul de apă din closet. — Chiar trebuie să te foiești atît, iubito? spuse Julia. Helen dădu din umeri și zise iritată: — Robinetele astea! Unul e sloi, iar celălalt Îți arde urechile. Amîndouă stăteau Întinse În baie. O făceau În fiecare sîmbătă dimineața; se așezau cu rîndul la capătul fără robinete, și săptămîna asta venise rîndul Juliei, care sătea cu brațele Întinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
printre mese, fumînd și dînd grațios din mîini. Probabil că observaseră că Duncan se ridicase În picioare. Acum strigau din nou: — Iuhuu, Tragica Domnișorică? Nu-ți place de noi? Duncan Împinse scaunul. Văzu că Fraser Își ridicase privirea și părea iritat. Walting afișa din nou expresia aceea de modestie, de reprimare. Mătușica Vi, Monica și Stella se apropiară cu pași mărunți. Duncan Își luă farfuria și o porni chiar În momentul În care grupul ajunse lîngă masă. — Ia uite ce repejor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Greta Garbo În Grand Hotel. Totuși, nu arăta prea stilată; dar părea tînără, mică și destul de solemnă. În cameră era frig, satinul era rece, și ea tremura și-și sufla În mîini. Încercă din nou să-și ruleze mînecile, aproape iritată - uitîndu-se, În timp ce o făcea, În oglindă, și apoi Întorcîndu-și iute capul. Kay o urmărea cu un fel de ghimpe În inimă. În asemenea momente, Își simțea inima ca pe o minune - i se părea de domeniul neverosimilului că Helen, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și voi? zise el, gîfÎind. Stingeți-vă lanternele și adăpostiți-vă! În momentul În care apăruse, Julia Își trăsese degetele dintr-ale lui Helen și se depărtase. — Ce crezi că Încercăm să facem aici? spuse ea pe un ton aproape iritat. Unde-i cel mai apropiat adăpost? Omul Îi observă tonul - sau, mai probabil, se gîndi Helen, accentul - și-și schimbă ușor atitudinea. — Adăpostul de la stația Bank, domnișoară, spuse el. Cincizeci de metri Înapoi. Le arătă locul cu o smucitură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
În cele din urmă, Își strînse pătura pe umeri, se dădu jos de pe masă și, continuînd să mormăie plimbîndu-se În sus și-n jos. La fiecare nouă explozie, Înjura și mergea mai repede. Nu te mai tot plimba, zise Duncan iritat, ridicîndu-și capul de pe pernă. — Scuză-mă, spuse Fraser cu o politețe exagerată. Oare te țin treaz? Se Întoarse la masă. Luna asta nenorocită Îi aduce, spuse el, ca și cum s-ar fi adresat sieși. De ce nu-s nori pe cer? Șterse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tău, Pearce, zise el Încet, În timp ce făcea asta. Pe bune. Nu cred că am ținut vreodată la un bărbat - sau la o femeie - așa cum ai ținut tu la el. Da, Îl invidiez. Atunci, ești singurul care o face, spuse Duncan iritat. Propriului meu tată Îi e rușine cu mine. — Ei, dar și alui meu Îi e de mine. Crede că toți cei ca mine ar trebui dați pe mîna nemților, de vreme ce sîntem dispuși să-i ajutăm pe naziști. Fiul ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
zîmbet scîrbit și superior, de parcă Forțele Anti-Aeriene Îi transformaseră pe toți În conspiratori. — Uită-te la bruta asta mare, tăticule. Seamănă cu tipul pe care l-am Întîlnit la colonelul Webster. Tati! Nu te uiți! — Pentru Dumnezeu, Amanda, spuse el iritat, un tată nu poate suporta atîția ponei. Atunci, tații sînt destul de nesuferiți, asta-i tot ce am de zis. Oricum, nu sînt ponei, sînt cai. Ei bine, orice ar fi, mă plictisesc de moarte. Și, uite... Viv se ridicase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o dată pe zi. Mai vrea cineva un Shanghai Cosmo? Mă întorc într-un minut, spuse ea și se pierdu în mulțime. În seara asta se comporta ca o libelulă dementă. Lara se strecură pe un scaun lângă mine. Julie părea iritată. —Jur că intru la balamuc dacă mai pomenește cineva de noii pantaloni evazați pe care au impresia că ei i-au descoperit primii pe lumea asta. Nu-i nimic altceva de spus despre pantalonii ăștia blestemați decât mergeți și probați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
iarbă. M-am dat jos și m-am proptit de capotă cu un oftat indispus à la Kelly Osbourne. Na, cum o să mai ajung acasă? Mobilul nu-mi funcționa aici (Dumnezeule, trebuie să trec pe bandă triplă, mi-am spus, iritată) și, oriunde priveam, nu se vedea nici o casă și nici un semn de viață. Nu se auzea decât foșnetul lanurilor de grâu ce se unduiau grațios în bătaia vântului. Uite, astea sunt clipele în care o fată regretă din toată inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
întâlnim în locurile cele mai neașteptate. Poate o să-mi explici ce cauți aici, spuse Charlie sprijinindu-se de șemineul din fața picturii lui Canaletto. Dumnezeule, arăta adorabil, dar cine n-ar arăta așa cu un Canaletto în fundal? Totuși, eram très iritată. De ce mă simțeam întotdeauna ca o școlăriță certată de director de fiecare dată când îl aveam pe Charlie în preajmă? —Părinții mei locuiesc în apropiere. Am venit la aniversarea de cincizeci de ani a tatei și mașina aia tâmpită mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
din spate și am intrat în bucătărie. Dumnezeule, îmi ziceam în timp ce urcam scările spre camera de oaspeți, ce naiba am făcut la castel? Dintr-odată, am regretat lucrurile pe care le-am spus mult mai mult decât aș fi crezut. Eram iritată și necăjită, dar nu-mi dădeam seama de ce. Poate din cauza diferenței de fus orar. Eram atât de sfârșită după întâmplările acestei după-amiezi încât nu-mi mai doream decât să zac o oră în pat. Pentru o persoană care suferă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să plec azi, mi-a spus. Știi cum sunt americanii când vine vorba de afaceri. Foarte insistenți, nu-i așa? spuse Caroline cu subînțeles. Charlie nu venea? Nu-mi mai puteam cere scuze. Dintr-odată m-am simțit agitată și iritată. —Julie, mergem înăuntru să bem niște Bucks Fizz? i-am spus făcându-i semn s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? mă întrebă Julie. Ne întoarcem imediat, mamă, am spus, luând-o pe Julie de mână și trăgând-o afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
nu că aș fi fost influențată de toate astea, bine’nțeles). Ce moacă am fost! În ultimele luni, nimeni n-a avut mai multă grijă de mine decât Charlie. Ce-i drept, e drept, am fost până peste poate de iritată când mi-a salvat viața la Paris, dar, dacă stai să te gândești, a fost un gest încântător. Iar când m-a urcat în avionul ăla de la Nisa spre New York, chiar dacă atunci îmi venea să-l omor, după aceea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
mă prezenta, cînd privirea ei se mută iute de la suedezul Îndurerat și se fixă asupra unui nou-venit. Gura i se deschise Într-un rictus ce exprima un asemenea dezgust, Încît mă așteptam să i se cojească rujul mov de pe pielea iritată. — Sanger? Dumnezeule mare, ce tupeu are omul ăsta... Sonny Gardner păși În față, Încheindu-și nasturii hainei. — Vreți să-l duc de-aici, doamnă Shand? — Nu, lasă-l să afle ce gîndim despre el. CÎtă obrăznicie... Un bărbat zvelt, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe un retardat, cum a făcut una, mai demult, de-i venise s-o strângă de gât. S-a uitat la el serioasă și s-a prezentat. Apoi i-a pus câteva între bări și nu a părut stânjenită sau iritată când l-a văzut că se bâl bâie. A continuat să discute cu el ca și cum ar fi fost un om normal. Nimeni nu mai discutase cu el astfel. Toți îl tratau ca pe un idiot. Și el mai abitir decât
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi bubuia în continuare, ca și cum inima i s ar fi mutat în creștet și pulsa de acolo, amenințător, înspre afară. „Naiba să mă ia, tocmai acum m-am găsit să răcesc, când vin ăștia puhoi peste mine“, își spuse Eduard iritat, „iar o să strâm be din nas Anda!“ Se dădu jos din pat energic, clătinând din cap cu putere, par că pentru a se scutura de toate semnele răcelii care părea să-l fi prins în timpul somnului, și se îndreptă încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
erau lăsați liberi în bivuac, cu încuietori de fier la picioare, pentru a nu fi furați de geambașii căldărari, care furnicau în preajma convoiului. Printre tufe de pelin și de Laptele-Câinelui, caii pășteau troscotul Baisei, în răcoarea nopții, până când nasurile pururea iritate ale herghelegiilor, cu ochi roșii de praful copitelor, adulmecau zorile bălane, ce dădeau semnalul pornirii. Nicanor, care descifra ușor, dintr-o narațiune, partea cu miez, pricepu că în noaptea când plantonul Marin Tărniceru alergase, de colo-colo, ca să abată din latura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
care, șoptea ea, deja adunaseră mase de năimiți îndrăzneți, gata să ridice baricade, adunate din pietre de caldarâm, în municipiul Iași și în municipiul Craiova, dându-i astfel fiori și nădejdi care nu se mai împlineau. Svetlana era tot mai iritată prin însăși faptul că la televizor ea vedea alte imagini, cu un Parlament reînnoit de nenumărate cadre selectate prin sufragiu care, deși oameni din popor, țineau ca gaia mațul aceleași cuvântări lipsite de orizont și împănate cu elogii ale capitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
torentul indignării tuturor excursioniștilor. Albert, îl admonestă plângăcios soția lui, care-și făcea vânt cu un evantai de frunze. Albert, ești imposibil! zise ea în numele surescitării unanime. În vatra stinsă a pipei, Profesorul păru să geamă de deziluzie, pentru primirea iritată pe care i-o rezervase ignoranța contemporanilor: Taci, dragă! Ma biche, bucură-te că mă revezi întreg, fiindcă m-am prăbușit într-o genune a Timpului... Sesizând că explicația lui are niscaiva efect emoțional asupra micuței sale jumătăți, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
umanității din această epocă de aur, ea trebuind să contribuie a răspunde necesității stringente de rezolvare a problemelor, rămase până acum în zona de expectativă a oamenilor noștri de știință... Profesorul îl întrerupse cu o impaciență evidențiată printr-o mișcarea iritată, ca a unui pretențios dirijor de formație, care nu se înțelege cu instrumentiștii ageamii ai orchestrei simfonice: Colega, îi tăie el discursul cu o vioiciunea ce încerca să mascheze enervarea-i necontrolată, ca o dovadă a accesului dumneavoastră la sensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se poate, maior Streinitz. Rușii, românii sau chiar partizanii, judecând după haznaua pe care o văd aici. Soldații beau, joacă cărți...Mai lipsește un bordel de campanie și transformăm totul într-o anexă Kraft durch Freude 135. Ce dracu'!...izbucnește iritat maiorul. Privește surprins la "uniforma neagră" din fața lui, care își întinde înainte brațul drept pentru salutul nazist. Heil Hitler! Sturmbannführer136 Ewald Schultz. Atunci când se apropie, o raza firavă de soare poleiește scurt sinistrele capete de mort de pe petlițele SS-istului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nici unei molestări, numai că frazarea trecuse de zona politeții Într-o marginalitate abia precaută, și-mi păru rău, nu pentru mine ci pentru el care știa să se poarte și elevat, și care-și dovedea acum o altă Înfățișare. Devenise iritat pentru că la Întrebarea «De ce În discuțiile particulare, cu foști colegi sau cunoscuți, bîrfiți regimul?» i-am răspuns că nu am rostit niciodată, În fața nimănui vreo apreciere negativă. Nu Înțelegea, spunea că are «probe În acest sens», fără să-mi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
să trăiască numai printre legi și dosare. „Cine ești cu adevărat?” Îl Întrebă, dar el rămase mut. „Ești tînăr - n-ai iubit niciodată? Iată, acum te tutuiesc. Să-i spui domnului Pavel, dacă nu, Îi spun eu. O să rămînă uluit, iritat, el care e atît de protocolar. Doamne, ce-o să se mire!” Încheind vorbirea Întinse mîinile - culcată cum era - chemîndu-l să se aplece să-l sărute, și fără să-și dea seama, intră În somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]