1,453 matches
-
MULT. — Pentru Dumnezeu, trebuie să ne oprim, imploră Barnes. Ted tastă: ÎNTRERUPEM ACUM PENTRU CA ENTITĂȚILE NOASTRE SĂ POATĂ DISCUTA ÎNTRE ELE. NU ESTE NECESAR SĂ ÎNTRERUPEȚI. NU VOIESC SĂ ÎNTRERUP. Lui Norman i se păru că sesizează un ton cârcotaș, iritat. Aproape imperios. „Nu voiesc să Întrerup“ - asta era În stilul lui Ludovic al XlV-lea. ESTE NECESAR PENTRU NOI, tastă Ted. NU DORESC ASTA. ESTE NECESAR PENTRU NOI, JERRY. ÎNȚELEG. Ecranul se stinse. Așa e mai bine, răsuflă Barnes. Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Beth. — Da. Ne puteți spune unde mergeți? — Un tur de inspecție de rutină, răspunse Beth. Urmă o pauză. — Foarte bine. Li se dădu voie să treacă. Pătrunseră În Cilindrul B, cel plin de mașinării și de țevi. Norman le privea iritat: nu-i surâdea ideea de a se juca cu sistemele vitale, dar nu vedea ce altceva ar fi putut face. În Cilindrul A mai rămăseseră trei costume. Norman și-l luă pe al său. — Cred că știi ce trebuie făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
că vine de la „sonar cu apertură falsă“, dar mai scrie și „baleiaj lateral“. E foarte confuză treaba. — Beth, oprește-l! Pong! Pong! Pong! Pong! — Desigur, desigur, spuse Beth. — La urma urmei, de ce vrei să știi cum lucrează? o Întrebă Norman iritat, de parcă Beth ar fi vrut În mod intenționat să-l supere cu zgomotul acela. — Pentru orice eventualitate, spuse Beth. — Pentru care eventualitate, Dumnezeule mare? Tu Însăți ai spus că Harry e inconștient. Nu vor mai fi alte atacuri. — Calmează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
internă. În cele din urmă, Norman ajunsese să-l Întrebe de ce fusese internat În spital. Pacientul nu-și mai amintea de ce. Îi părea rău, dar pur și simplu nu-și amintea. La insistențele lui Norman, devenise mai puțin fermecător, mai iritat. În final, Începuse să bată amenințător cu pumnul În masă, cerând imperios ca Norman să vorbească despre altceva. Abia atunci Norman Își dăduse seama cine era acel om: Alan Whittier, care, adolescent fiind, Își omorâse mama și sora Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
medierea crizei de nici nu mai înțelegi ce vrea. Va negocia preelectoral cu formațiuni mici, neparlamentare, dar tot el ne spune că organizațiile PSD preferă ca partidul să meargă singur în alegeri. Geoană a fost incoerent, Năstase palid, Cristian Diaconescu iritat. Și-au luat un aer ofuscat: ce-ați sărit așa? V-am șicanat, n-am dat cu parul. Conservatorii domnului Voiculescu au amuțit, la procentele lor riscă să zboare din Parlament. Stau la intersecție și fac cu mâna când la stânga
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Ce face domnul arici ? — e speriat. — sunteți speriat, domnule arici ? — e speriat și supărat. — să-l rostogolim pe marginea șoselei. Cu mîna înmănușată, Ken împinse ușor ariciul pentru a-i testa reflexele. ariciul se contractă însă și mai tare, vizibil iritat. Un fel de dîră lipicioasă indica traseul pe care îl parcursese pînă în mijlocul șoselei. — este perioada lor de rut, spune Ken. Din cauza asta e speriat și nervos. — a, făcu Betty. V-am deranjat de la vreo agapă, domnule arici ? V-ați
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
care rămîn în tine, care durează... Iată de ce spun că un roman bun este o victorie în timp. Vocea domnului Courtois părea lipită de timpanul meu, îi auzeam cuvintele fără să-l văd, dar nu eram nici intrigat și nici iritat, mă interesau acele considerații, singura mea uimire ținea de faptul că nu emanaseră din propriul meu creier. — Vă datoram această frază, mai spune domnul Courtois înainte de se repezi spre o nouă serie de cîrnați care tocmai se făcuseră exact cum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mare: În ciuda orei Înaintate, Goliadkin era treaz. Am zâmbit: două zile de conviețuire feroviară fuseseră de-ajuns pentru ca posomorâtul israelit să imite somnambulismul omului de teatru și de club. Desigur, nu-și practica noua deprindere cu eleganță. Era hăbăuc și iritat. Fără să țină seama de faptul că moțăiam și căscam, mi-a Înșirat toate biografiei lui nesemnificative și, poate, apocrife. A pretins că fusese grăjdarul și apoi amantul prințesei Klavdia Fiodorovna; cu un cinism care mi-a evocat cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mult decît se cuvenea mai ales dacă țineai cont că punctul de atracție al seratei se afla în acel moment acolo, în fața lui, unde Balbo și Pangratty zîmbeau și încuviințau ceva ce nu-i ajungea la ureche. Se întoarse ușor iritat, ar fi fost în stare să mustre pe cei care nu-și dădeau seama de înălțimea momentului, Pangratty alături de Balbo alcătuiau cea mai minunată clipă de nesăbuință și noroc. Atunci îl văzu pe Coriolan Popa, subsecretarul de stat de la Ministerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știi cine e? Frati-meu nu-și ascundea firea vindicativă, lipsa de respect pentru orice fel de oameni... Pentru el nimeni nu era bun. Nu iubea pe nimeni, nici măcar pe sine, mersul său legănat se armoniza cu grimasa chipului, veșnic iritat și nemulțumit. Clipe senine petrecuse doar la țară, dar scurte, când fuma rânjind și îi spunea câte unei tinere și frumoase muieri: "... bine fă, Marițo, te măritași și nu mă pusei și eu o dată pe tine". "De, Ilie, dacă te
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mai departe cu Codrin?" "Trăiește, e însărcinată, or să aibă și un copil." "Și ce limbă vorbesc ei împreună?" "Romînește!" "Și, tatăl arestat știe?" Nu mai mi-au răspuns. "Și ce să înțeleg eu din asta?" am întrebat mai departe, iritat. Nu mai știam ce să spun, am plecat seara și Codrin n-a zis nimic, nici eu nu i-am pomenit că știam cu cine e însurat și nici el n-a insistat să mai rămân. Pe enigma acelei vizite
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
la domnul Manuilă cu insistență, ca pe urmă să nu stea nici două săptămâni... S-a cărat... Păi în ce situație mă puneți, bă? Avea un glas subțire, fără forță, dar indignarea în el era mare. - Nu te recomand, decise iritat. De ce să te recomand? Mai bine învață o meserie. Uite, am un unchi, patron de frizerie. Du-te acolo la el și învață chestia asta, fă-te frizer, câștigi bine, bacșișul e bacșiș și scoate-ți din cap fumurile de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
s-o faci, împins de un demon interior... Avea el legături cu acei comuniști închiși în beciuri? Ce fel de legături? Nu mi le putea dezvălui și mie? Și cum de nu-l arestau, și pe el și pe poetul iritat că scriitorii nu munceau? Ideile unui regim, chiar dacă nu le urmărești în presă sau în discursuri, (și eu nu le urmăream) plutesc în aer, ți se insinuiază fără să vrei și știam că erau urmăriți și închiși comuniștii, cu toate că nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
m-am dus pe la el la Tipar. Pe cine găsesc însă? Tot grupul! (Din seara aceea nu mai fusesem cu ei nicăieri, fiindcă la ora când ei plecau, eu trebuia să fiu jos la corectură.) În mijlocul lor poetul statistician, extrem de iritat, cu ziarul Timpul în mână la pagina Popasuri. Am rămas tăcut deoparte. Ce se întîmplase? Nota n-o scrisese totuși Sîrbulescu, ci Untaru, și acum dăduse peste ei poetul comunist. Cum, aproape că striga el, așa se scrie despre o
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fiecăruia era atât de diferită încît zadarnic plecam împreună după ora unu și rătăceam în noapte, discutând îndelung, că apropierea nu se producea. Starea sa de spirit era dominată de o amărăciune a cărei sursă îmi scăpa, îi ironizam deprimările iritate, el umplea cu inventive imprecații sarcastice optimismul meu congenital și mai ales naiva mea încredere în mine. Ei bine, de ce nu o naivă încredere în tine însuți? E mai bună o inteligență prea ascuțită, care să-ți aducă drept dar
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
ești aici. Tocmai am sunat după tine la ziar. — De ce? Fran simți deodată că îi transpiră mâinile, ca brânza înfășurată în folie de plastic. — Ce s-a întâmplat? — E vorba de taică-tău, din fericire, tonul ei era mai degrabă iritat, decât înspăimântat, se poartă și mai bizar în ultimul timp. Se îmbracă în costum când merge la culcare, uită ce-a zis acum o clipă. Și pleacă de nebun. Face lucrul ăsta frecvent. E a doua oară săptămâna asta. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acolo își dădu seama cu groază că, deși era de-abia douăsprezece fără un sfert, la Tawny Beeches era ora prânzului și camera comună era pustie. — Dar e aberant de devreme. La ce oră serviți cina? o întrebă pe intendenta iritată. — Ceaiul se servește la patru și jumătate, biscuiții și cacaua la șapte. Dar tatăl meu detestă să mănânce devreme. E obișnuit să ia cina la nouă. Asta face foarte rău la digestie. Nimeni nu ar trebui să mănânce după ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
m-au suit cu forța într-o ambulanță și m-au dus acolo. Am încercat să le explic doctorilor ce se întîmplase, dar ei nici n-au vrut să mă asculte. Noi știm mai bine ca tine", mi-au zis iritați, închizîndu-mi gura și trimițîndu-mă într-o cămăruță cu pereții goi, cu fereastra zăbrelită și cu două paturi. În cel de lângă fereastră stătea lungit un bărbat în vârstă, care după ce mi-a aruncat o privire nu prea binevoitoare, fiindcă ar fi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nervii arși. Și dacă la Marta am prețuit calmul, întîlnirea cu Laura mi-a dat o altă optică asupra furtunilor. Fiecare dragoste cu pedagogia ei. Dar și aici și-a spus cuvântul păcatul meu originar. Într-o zi am izbucnit iritat: "Curaj? Se bălăcesc și ei în furtună în căutare de senzații tari". Devenisem gelos pe piloții surâzători din fotografie, nu mai suportam s-o aud pe Laura admirîndu-i. Zâmbetul lor mi se părea o sfidare. Parcă mi se adresa: "De ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. ― Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți totul. Nu-ți închipuiai că eu voi merge atât de departe. Ca orice criminal ambițios am abuzat de naivitatea ta, ți-am ascuns adevăratele mele intenții ca să mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nou pe alta, în vis, sub privirile ei, ghemuită în fotoliul imens, cu pledul tras până sub bărbie. „Atunci a ieșit să ceară indicații?“ Nu, mai târziu. Atunci l-a lăsat pe Anton Ionescu să vorbească mai departe. Era vădit iritat, nici ăstuia nu-i place să fie pus la punct sau să fie întrerupt, ba mai mult, nu suportă criticile nici când ai cu totul dreptate, în ciuda inteligenței lui. Era și puțin dezumflat, deși a continuat să spună că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
dreptate, nu să le cer ceva al lor și în schimb ei mă fac să mă simt vinovat și milog), zărindu-l pe celălalt pregătit să-l ocărască iarăși, oprit iarăși de mâna adjunctului de primar, în timp ce Andrei Vlădescu continua, iritat, obosit, furios: nici n-am venit la dumneavoastră, vă știu bine părerea; am venit la tovarășul primar adjunct și de aceea vreau să întreb din nou: ce se poate face? Chiar să nu existe o soluție? Adjunctul de primar ridicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
savureze victoria. Întinse o mână peste măsuța care îi despărțea și el se grăbi să i-o sărute. Menajera tocmai le umplea ceștile și privea contrariată când spre stăpână, când spre stăpân. De obicei, asista la schimburi de cuvinte morocănoase, iritate sau plictisite. Ba chiar la certuri în toată regula. Nu-i venea să creadă că amândoi zâmbeau și se priveau ca doi însurăței peste buza ceștilor, prin aburii fierbinți ai cafelei cu lapte. În mometul următor, consulul scăpă ceașca din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ignatius, trebe să plecăm, spuse doamna Reilly. Mi-e foame. Se întoarse spre el și răsturnă sticla cu bere care căzu jos și se sparse într-o mulțime de cioburi cafenii. — Mamă, nu cumva îmi faci o scenă? întrebă Ignatius iritat. Nu vezi că stau de vorbă cu domnișoara Darlene? Ai prăjituri cu tine. Mănâncă-le! Tot timpul te plângi că nu mergi nicăieri. Am crezut că îți face plăcere să-ți petreci seara în oraș. Ignatius se reîntorsese la radar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
vas de flori care conținea un trandafir roșu, unul alb și unul albastru. Am cumpărat și niște hârtie creponată, dar nimic din ce am reușit să fac cu ea nu m-a satisfăcut. — Asta e o monstruozitate florală, comentă Ignatius iritat, bătând în vas cu sabia lui de plastic. Florile artificiale sunt ceva nefiresc și totodată obscen. Îmi dau seama că voi avea mult de furcă cu voi ăștia. — O, vorbește, vorbește, vorbește, gemu Dorian. Și acum hai să mergem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]