4,886 matches
-
domnului Brândușă, În toile de fond, se desena silueta de acum inconfundabilă a negustorului de antene. Același palton, același fular, aceiași ochelari, aceeași candoare. Mereu egal cu sine În orice Împrejurare, privind totul cu o bunăvoință arogantă, cu o resemnare ironică, cuceritoare, deconcertante, În aparenta lor simplitate. Părea un prapor viu ieșit În lume cu bilet de voie pentru 24 de ore. O Învoire pe care orice regiment de Îngeri o putea acorda oricui, fără dispensă de „Sus”, pentru rezultate meritorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
istoria artelor, trimise doamnei Ster cândva, Într-un plic, acesta după ce o vară Întreagă privise aceste tablouri, poate din fotoliul În care acum câteva minute domnul Brândușă Își mângâiase visător gamba piciorului stâng. Să Începem, deci. După această introducere rece, ironică pe alocuri, În ciuda urărilor de bine ale doamnei Ster, lumea se arăta mai degrabă temătoare, somată și nu invitată să asculte o prelegere despre artă, care era În același timp și o mustrare adresată celor ignoranți, ușor de recunoscut după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neatins rămânând Încă Atelier '35, un fel de TIFF plastic, vor putea spune, peste ani, cei patru studenți trash, doctoranzi la mari universități europene și americane, Îngăduitori cu zoala și zoaiele creației autohtone, provincială oricum, repede dizolvată de un Domestos ironic de extracție postmodernă. Brândușă era În al nouălea cer. Dacă ce se vedea În tabloul lui Ziffer a fost pictat la Paris, Însemna că el, de fapt, cumpărase odată cu tabloul și un apartament, să zicem o garsonieră, la Paris, Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de Iolanda. Deschise șampania lăsând dopul să zburde prin sufragerie apoi turnă cu multă Îndemânare În cele patru pahare până când nivelul băuturii aurii ajunse la aceeași cotă. Ciocniră toți patru pentru prima oară. O solemnitate simplă, amicală, o complicitate ușor ironică, Întărită de jocul voios al bulelor de argint În cupele cu șampanie. Să fie acesta Începutul unor Întâlniri repetate! zise Petre, privindu-și oaspeții cu o egală simpatie. Ar fi bine, zise Iolanda. Poate punem și noi umărul la lansarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Cel care întreține armele de vînătoare, face rost de hrană, aprinde focul. Cel care mîngîie și cel care pedepsește. Războinicul puternic. Niciodată indulgent. "Bărbatul ia inițiativa". De cîte ori nu m-a îmbolnăvit cu o remarcă acidă. Și privirea mereu ironică, mereu amuzată cu care-mi constata sînii: "Cam mari pentru modelling, Dințișor". Adolescența mea a stat sub semnul manechinului englez poreclit "Rămurica". Fără șolduri, îngustă-n umeri, cu încheieturi fragile și abdomen ca un scut. O așchie de fată. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pe rând, apoi se retrag. Cel din dreapta, Sinele Mare, are fața rotundă și bucălată, brăzdată de un zâmbet larg și tâmp. Cel din stânga, sau Sinele Mic, are figura suptă și răsucită, ca în portretele lui Soutine. Afișează mereu o căutătură ironică și malițioasă. Cel de la mijloc, Masca, poartă ochelari negri de soare și are fața tăvălită într-un strat gros de pudră, afișează mereu un zâmbet condescendent și parșiv.) Sinele Mare: Mă numesc Philip și mi se spune "Sinele Mare" doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prin ei, genunchii ascuțiți și osoși de copil. Adesea mă întrebam dacă voi putea vreodată să scap de el. Dacă mă voi putea referi vreodată în mod natural la "eul" meu și nu la El, cel disociat, distant, fățarnic, arogant, ironic și disprețuitor. Dacă mă voi trezi într-o dimineață deodată singur, fără gânduri, fără suferințe, fără turmentări inutile, să mă pot apuca să fac ceva și să duc acel lucru până la capăt, fără întreruperi, fără a fi mereu interpelat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
murit. Era cât pe ce să întreb: „De unde știți?” Mă mulțumii să repet, neclintit: -Sunt Olaf Sildur. Tăcere. -Ghicesc cine sunteți. Fiți foarte atent, domnule, nu devii Olaf Sildur chiar așa de ușor. Vocea sa dădea pe dinafară de insinuări ironice. Închise telefonul. Am fost tentat să-l sun din nou. Nu știu de ce întotdeauna la mine primele reflexe sunt stupide. „Fiți foarte atent, domnule.” Sarcasmul acesta era în mod clar o amenințare. Era în interesul meu să fug. Georges Sheneve
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
blatul unui tort, înțeleg unde bateți, dom’ Colonel, adică dumneavoastră prinși la mijloc, curată făcătură, numai că și noi am putea spune același lucru, se gîndește. Și asta, doar atîta cît s-a putut vedea la lumina trasoarelor, adaugă Bătrînul ironic, dar uite că unii dintre cei cu mai mult curaj s-au retras în spatele unor baricade ridicate pe loc. Astrele spuneau cu totul altceva, dom’ Colonel, doar așa s-ar putea explica situația nou creată, se gîndește Poștașul. — Cu ochiul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
le pot primi de la Uniune înseamn... pan... la 4% din PIB-ul lor, adic... aproape 10% din bugetul național. Este vorba de sume considerabile, care pot face o mare diferenț... în domeniul infrastructurii și al altor bunuri publice. În mod ironic, câteva dintre NTM au propus chiar s... fie diminuate fondurile de care ar trebui s... beneficieze, dar a fost în zadar. Este regretabil c... „greii” Uniunii nu au dat dovad... de magnanimitate, de viziune și solidaritate, blocând ajungerea la un
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
la o subțiere a țesutului productiv. Pe de alt... parte, dac... deficitele externe cresc puternic, este posibil că percepția economiei românești s... nu urmeze scenariul foarte optimist descris mai sus. Percepția alterat... ar cauza ieșiri de fonduri importante. În mod ironic, asemenea ieșiri, dac... ar fi urmate de deprecieri ale leului, ar „reechilibra” situația. Un alt risc este asimetria tot mai pronunțat... între activele și pasivele celor ce solicit... credite. Leul fiind tot mai tare și diferențialul de dobânzi fiind mare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
tendinț.... Soarta Agendei Lisabona demonstreaz... aceast... realitate. Ce observ...m, ca evenimente notabile, în ultimii ani? Cele mai multe ț...ri din zona euro cunosc o evoluție economic... stagnant..., confruntându-se cu dificult...ți tot mai mari de ordin bugetar. În mod ironic, Suedia, Danemarca și Marea Britanie, care nu aparțin Eurolandului, nu se confrunt... cu asemenea dificult...ți (excepție fac ins... Austria și Finlanda). Cu deficite bugetare mari se confrunt... și câteva dintre ț...rile nou intrate, ceea ce avertizeaz... asupra adopt...rii premature
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
legătură cu literatura. Poncife Emil Dogaru este autorul unui roman confesiv în două volume, Norocosul teoretician, apărut în 2007 la DoMinoR din București. Scrisul lui alert, prietenos, de o candoare care inspiră încredere cititorului (dar îi și provoacă un zâmbet ironic), are de suferit din cauza utilizării frecvente, în momentele cele mai nepotrivite, a limbajului administrativ sau gazetăresc, a unor formulări prețioase ori a unor poncife pe care până și semidocții le-au abandonat de multă vreme (bineînțeles, în favoarea altor poncife). Autorul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Iar dacă își va păstra, după această experiență, și toate simțurile în stare de funcționare, cu atât mai bine. Cuvintele care se catara pe pereti... Dintre figurile de stil menționate în manualele școlare cel mai repede s-a demodat personificarea. Ironicul cititor de azi nu se mai lasă impresionat de autorii care atribuie însușiri omenești unor abstracții, unor obiecte sau unor elemente din natură. Tincuța Horonceanu Bernevic este însă o optimistă. Ea crede că încă mai poate avea succes folosind un
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
constituindu-l chiar semnatarul acestor rânduri), trebuie semnalată lipsa de profesionalism și de bun gust a impetuoasei autoare. Cele mai neinspirate (uneori hilare) sunt pasajele în care protagonistul romanului filozofează. Romanciera îi sancționează misoginismul, dar nu ia deloc o distanță ironică față de veleitatea lui de filozof. Îi reproduce cu toată seriozitatea considerațiile pe cât de tranșante, pe atât de banale (și conținând adeseori greșeli de gândire de un umor involuntar): „Fiecare bărbat din lume iubește sexul, puterea și banii. Femeile nu știu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
altceva“ etc. Toate aceste formulări de o prețiozitate luxuriantă sunt descifrabile, autorul nu se numără printre teoreticienii cu o gândire confuză. Greșeala sa constă doar în excesul de cuvinte mari, în desfășurarea unei retorici fastuoase care intimidează (sau stârnește zâmbete ironice), dar nu convinge. Există o disproporție între marea mobilizare de mijloace lexicale și miza pusă în joc - aducerea la cunoștința cititorilor a unor idei banale. Cui folosește o asemenea carte - este greu de spus. Ea nu conduce la o reevaluare
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
prezentarea semnată de Mircea Micu, care o ridică în slăvi pe autoare. El ne asigură că vom descoperi „o poetă în adevăratul sens al cuvântului“ și că această poetă, indiferent de ipostaza în care apare, „stăpână sau sclavă, duioasă sau ironică, realistă sau dubitativă“, ne propune o nouă viziune asupra iubirii. Nici vorbă de așa ceva. Viziunea este, dimpotrivă, flagrant demodată. Poeta își alintă iubitul în văzul lumii, copleșindu-l cu drăgălășenii: „Iubitule, ascultă ce-ți spun: / tu ești un crin / și
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Dar de ce trebuia ascunsă identitatea lor în atâta ceață, ca aceea revărsată pe scenă la concertele de muzică rock, n-o să aflăm niciodată. Sancta simplicitas Vechiul dicton latin O, sancta simplicitas! este folosit pentru a exprima o admirație sinceră sau ironică față de simplitatea gândirii cuiva, asemănătoare cu inocența. Dar, în realitate, simplitatea, departe de a fi sfântă, are ceva drăcesc. Ea duce la reprezentări hilar-grotești ale lumii. Un exemplu, dintre miile posibile: versurile lui Alex Vâlcu, din volumul Pași (Tiparg, Pitești
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
permis publicarea unei asemenea cărți. CugetAri de album Criticii literari îi ironizează de peste o sută de ani pe poeții care versifică solemn cugetări banale. De altfel, cuvântul însuși „cugetare“, chiar neînsoțit de un adjectiv, a ajuns să aibă un sens ironic. Și totuși, iubitorii de filozofare ieftină nu se descurajează. Cel mai recent reprezentant al lor, Victor Petru Vulcan, autorul volumului de versuri Trubadur prin tunelul timpului (localitate nemenționată, H.P., 2008), este pătruns de importanța adevărurilor pe care le declamă pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
până la gleznă, pe sub norii scămoșați de crengile salcâmilor, pe lângă pârâul ce scuipa spumă peste podețe, lângă bădia Ilie, dădea bice cailor să nu se umple groapa cu apă și plângea. "Săracul, a murit de inimă rea", spuneau unii. Alții, mai ironici, râdeau că "i-a pocnit nebuna de prea plin" în pod, sub movila de grăunțe, într-un borcan burdușit, ținea ascunse 80 de milioane în hârtii de 100. Nu mai vedea bine, genunchii i se blocau precum niște pistoane gripate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
principele e forțat s-o facă și pe a doua, și altele probabile. De aici o întreagă teorie a cauzelor pierderii puterii (Cap. XXIV). Lectura atentă a capitolului "Despre principatele eclesiastice" (asta însemnînd puterea papală, teocratică) descoperă o calculată detașare ironică. Intrucît sînt guvernate de o Rațiune superioară, ar fi un semn de orgoliu, spune autorul, dacă s-ar încumeta să le analizeze. Ar comite, deci, un fel de hybris. Folosește figura retorică a preteriției, spunînd totuși ceea ce n-ar vrea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
până la urmă și firește că Isus este Mesia. Afirmațiile nu sunt explicite și directe tocmai pentru că realitatea sare în ochi. Iuda și Pilat îi pun două întrebări inutile, fără sens, retorice. Răspunsul nu poate fi decât o mișcare de bumerang ironică: „Tu zici!” Ermetismul cristic va reveni și în scena din Ghetsimani (Mt. 26,47-50). Iuda se apropie de Isus și-i spune: „Bucurie, Rabbi (Ca‹re, Rabb...)”, după care Îl sărută. De această dată, Isus îi răspunde: îEta‹re, ™f
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
el și Isus. Isus se pretează acestei ajustări de moment, răspunzându-i și El în registru oficial: Tovarășe/ucenicule! ™f’ Ö p£rei (eph’ ho parei) pune mari probleme de sens. Dacă îl interpretăm pe hetaire ca pe o apelațiune ironică, atunci partea a doua a spusei lui Isus ar merge tradusă interogativ: „Pentru asta ești aici?” Personal înclin spre altă soluție. Dialogul dintre Isus și Iuda, spuneam, se desfășoară într-un registru oficial: unul își recunoaște Învățătorul, ghidul spiritual, celălalt
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
re, ™f’ Ö p£rei înseamnă „Tovarășe/prietene, șîntâmplă-seț lucrul pentru care ești aici!” Formula îl presupune pe acel genetheto, rostit de Isus în rugăciunea către Tatăl câteva momente mai devreme. Nu mi se pare că scena ar justifica tonul ironic al protagoniștilor. Dimpotrivă! Cred că tonul oficial cadrează perfect cu tensiunea și caracterul dramatic al momentului. Isus și Iuda încheie un pact sub ochii ambelor tabere. Ei formalizează pe loc o relație care s-a bazat până atunci pe iubire
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și... măăă... mă va trage pe mine de... răspundere, că de ce nu vă Învăț să vorbiți tovărășește... - și-a Încheiat discursul secretarul de partid, privind semnificativ la străinul de lângă el. Cei din comisie au privit unii la alții cu zâmbet ironic. Acest zâmbet și atitudinea lor purta vădit mesajul: „Hai, plimbă ursul, jigodie! Întâi Învață să vorbești românește. Da’ ce pretenție poți să ai de la un grăjdar?...” Pentru a arăta parcă secretarului de partid că intervenția lui nu avea nici o legătură
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]