1,368 matches
-
la sfârșitul ei natural. Moartea rituală este deci în măsură să declanșeze energia ce asigură perenitatea vieții pe care ea însăși a generat-o. Aia tinde, pornind de la orice, să-mi teoretizeze mereu doctrina lui Zalmoxis. Eu caut s-o ironizez, mă prefac că știam deja lucrurile astea, dar poate că o fac doar din superstiție. Ochiul ceresc Deasupra ușii de la intrarea casei mele e un desen emblematic; pare un fel de ochi cosmic, un ochi ceresc. Văzusem ceva asemănător în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
au dat sarcini la limita imposibilului în perioada cea mai grea a comunismului - de exemplu să ne mutăm într-un apartament în centrul Iașului - pe care el le-a acceptat fără crâcnire. Mama mea l-a certat și l-a ironizat permanent - și acum o face, dar oarecum fără tragere de inimă, fiind ambii în vârstă - considerându-l un copil mai mare care trebuie permanent supravegheat și controlat. Exista un schimb tacit, ea călca, spăla și făcea de mâncare, el făcea
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
extrem de multe și din registrele superioare ale intelectualității. Așa că ea apărea într-o lumină nouă și extrem de pozitivă în raport cu închistarea pe care o dădeau studiile moral ortodoxiste, ironic teologale și insipid naționaliste. Așa că i se putea ierta faptul că își ironiza soțul până la limita umilirii și încerca să își controleze fiul până la aneantizarea personalității lui. În definitiv, asta făcuse și mama mea, care nu era/ este feministă. Dar, acest demers de întărire a corectitudinii politice în spațiul public s-a dovedit
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
are nevoie de protecția noastră. Nu pot uita, însă, sentimentul de inexplicabilă (și total absurdă) jenă pe care l-am avut în momentul în care, însărcinată fiind, mama a venit la școală, iar colegii mei băieți au început să mă ironizeze, spunându-mi "gravidul". L-am depășit, însă, foarte repede, pentru a-i lua apărarea, și am resimțit acest lucru ca pe o direcție clară a comportamentului masculin. Ulterior, acest sentiment al "protectorului" care puteam fi, urmând tatălui meu, s-a
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
mea. Așa am devenit activistă. Rezultatele bune avute la ASE îmi dăduseră o oarecare încredere în mine. Acasă, mama îmi spunea că și tatăl meu este mândru de mine, numai că nu vrea să îmi spună. Acesta continua să mă ironizeze, să mă tachizeze ori de câte ori ne întâlneam și să îmi spună că fără el nu aș fi făcut nimic. Sunt convinsă că nu își exercita această formă de control și de dominare conștient 11 și, mai mult, că acest fapt nu
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
nu a luat în serios această amenințare, ignorînd "pseudo-parlamentul" irlandez și "pseudo-guvernul" lui de Valera. Spre sfîrșitul anului 1919, autoritățile britanice și-au dat seama că riscă să rămînă cu o formă fără fond, de aceea au dizolvat Dail Eireann. Ironizînd această măsură, Arthur Griffith scria în septembrie 1919 că "națiunea irlandeză, după cum a fost și cazul Bisericii Romano-Catolice, este pe cale să fie proclamata ilegală de către autoritățile britanice din Irlanda". În ianuarie 1920, Sinn Fein și-a reconfirmat popularitatea cu ocazia
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
privește pe prusaci și hanovrezi, spune Joe, nu ne-au ajuns pînă-n gît bastarzii aceștia mîncăcioși de cîrnați pe tron, de la George pînă la băiețandrul acela german și cățeaua aia bătrînă ce-i moartă?"218. După cum putem lesne observa, Joyce ironizează atît situația geopolitică generală din 1904 din Europa, care a dus la izbucnirea Primului Război Mondial cît și, individual, actorii scenei politice. Imperiul Britanc este principala țintă, dinastia de Winsdor fiind anihilata incepand cu cel care o întemeiase, George de Orania, pînă
Studii irlandeze by Codruţ Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Science/909_a_2417]
-
cere criticei totul, de la început. Fiindcă 1 ibidem, p. 83 2 v. Pompiliu Constantinescu - Scrieri, vol. VI, București, Editura Minerva, 1972, pp. 455-459 3 op. cit., p. 457 4 idem 92 nu ajunge din prima fază la analiza pur estetică, o ironizează.”1 Optica lui Streinu este aceea a specialistului în poezie care poate avea - și are - intuiții critice profunde. Dealtfel - constată Pompiliu Constantinescu - „procesul criticei a-nceput nu prin critică, ci prin poeți. Specialiștii au fost înlăturați, negați de specialiști mai
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
soțul, gelos 26 - din moment ce invocă legiuita onoare de familist -, o acuză de faptul că ar flirta cu necunoscuții (soțul, dimpotrivă, o scuză!) la grădina de vară, ci amantul. Veta preia acuzele lui Chiriac, pare a și le Însuși, În fapt ironizează bărbatul suspicios și face haz de necaz. Emoția Îi trădează autenticitatea trăirilor și contrastează cu spusele ei: „VETA (cu emoție din ce În ce mai nestăpânită): Ce folos! Dumneata crezi mai mult În prostiile și În bănuielile lui bărbatu-meu decât În jurământul meu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
din rutină, o bifare a unor activități ce urmăresc câștigarea unui statut privilegiat, amintind de practica indulgențelor din Evul Mediu. Artistul propune un vehicul absurd și fără sens, ca însăși forma religioasă pe care o aduce în discuție, examinând și ironizând prezența covârșitoare în spațiul românesc atât a însemnelor religioase, cât și a unor modalități de înțelegere a fenome nului religios care se relevă în practici perimate și care, în final, îl îndepărtează pe practicant de însăși esența religioasă pe care
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Că marea se va transforma în limonadă./ Și nu este așa?/ Ei beau apă de mare,/ și plâng/ Limonadă!/ Se întorc încet acasă/ pentru a vomita/ pentru a vomita". Acuzând cheltuielile enorme pentru tehnologie militară în detrimentul industriei de consum, Ważyk ironizează încercările propagandei de a le transforma în succese ale "construirii socialismului". Costisitoarele avioane cu reacție ale armatei poloneze sunt prezentate în această lumină. Când nu vrem să discutăm sincer despre pământ/ atunci spunem: Cerul nu este gol". Poemul se termină
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rândurile muncitorilor, țăranilor, intelectualilor și ale celorlalte categorii de oameni ai muncii"; urmau apoi dreptul de a face parte din diferite "organizații obștești", toate subsumate partidului și, nu în ultimul rând, "libertatea cuvântului". Oricât am fi de tentați să îl ironizăm, ultimul drept se insera perfect logic în structura ideologică a leninismului romantic: atât "libertatea", cât și "cuvântul" (celebra "limbă de lemn", pe care o voi analiza în continuare) erau definite de către, prin și pentru partid, identificat de acum cu Ceaușescu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
presă, radio și televiziune este stângace, conform canoanelor partidului și fără să țină seama de situația reală. Astfel, se poate cita un sketch transmis la televiziune și interpretat de actorul Toma CARAGIU de la teatrul "Lucian Bulandra". În acest sketch se ironiza ascultătorul RFE ce este veșnic nemulțumit și caută mereu nod în papură la orice, îndemnând și pe alții la critici fără noimă. Textul sketch-ului era însă lipsit de orice realitate, ca și cum ar fi fost destinat unor spectatori de pe o altă
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
revista de la Pitești. Între timp, directorul muzeului fălticenean a pus cu larghețe scrisorile la dispoziția unei învățătoare din Dolhasca. Aceasta le-a publicat în „Cronica” asupra datei când am trimis noi manuscrisele la „Argeș”. N. Irimescu, de la Iași, ne-a ironizat cu „ineditele” noastre din revista condusă de Gh. Tomozei, publicând o scurtă notă în „Cronica”. Ieșenii nu ne-au răspuns, deși aveam dreptate: posedam chitanța cu data când am trimis scrisorile la „Argeș”. Din păcate, Gh. Tomozei ne a pus
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
mai ridicat: „Pân’ la unul o să piară dușmanii ce ne-au robit!”. De ce nu cântați?, se adresa unuia dintre elevi, N-avem voce... A rămas la securitate! Suntem răgușiți... Am răcit, intervenea altul. Nu știm cântecul, bate vântul, răspundeau elevii, ironizându-l. La următoarea ședință vi-l aduc scris. Până vin să faceți un paravan. A mai venit de câteva ori, apoi a dispărut o vreme. Am auzit că ar fi revenit după ce am fost izolat. Ibănescu Atunci a fost aruncat
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
claustrare, căci mărturiseam credința în Hristos împotriva stăpânilor atei. Pentru toți exista doar bucuria întâlnirii în Hristos. Sosise Mărțișorul. Într-o dimineață suntem anunțați să strângem bagajele, care de fapt erau pe noi. „Ce-i pe mine și în ladă”, ironiza o glumă românească pe cei puturoși. Trebuia să aflăm unde plecăm, să-i provocăm pe milițieni să scape un cuvânt sau să deducem din hrana rece pe care ne-o dădeau pentru călătorie. Dacă era călătoria lungă de două trei
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
toți? Te-au pus să iscălești? Nu! Și chiar dacă mi-ar fi cerut, aș fi refuzat. Pe Vamanu și pe încă unul nu i-au mai chemat. Ne-au scos apoi la dubă. La Gherla v-a cântat mierla!, ne ironizau ofițerii. Ce satisfăcuți erau: paiațele lui Erasmus. Iarăși la Jilava Aveam să aflăm că cei din grupul Țurcanu au fost executați și că strigaseră, prea târziu: „Să știe toată lumea că securitatea este vinovată de toată nenorocirea care a venit asupra
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
bine făcut. Și cu o aliură... Era foarte important, domnul plutonier major Roman. În primul rând se îmbrăca în uniformă așa, își potrivea țintironul, nu știu ce, privea de sus și căuta să fie respectat și de majorii ceilalți, care întotdeauna îl ironizau, și nu se fereau nici față de noi. Îi zice’ „țiganu’ Păun”, că era împăunat așa, majestuos... „Maiestatea sa domn plutonier major Roman”. Și țiganu’, de exemplu, s-a făcut de râs față de noi o dată: eram în curtea penitenciarului, eram scutit
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
unități lexicale autonome: substantiv/pronume - morfemul se+verb - pronume (un pronume personal sau două pronume nehotărâte). În interiorul sintagmei (în ambele structuri: cu trei sau patru unități lexicale autonome), se dezvoltă trei funcții sintactice: subiect predicat ¬ complement de reciprocitate. (Ei) se+ironizează între ei/unul pe altul. șsubiectț șpredicatț ¬ șcompl. de reciprocitateț Observații: Cel de-al treilea constituent sintactic (complementul de reciprocitate) poate lipsi, mai ales când verbul nu poate dezvolta, datorită conținutului său lexical, diateza reflexivă: (Ei se sărută.) sau când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și suferită în mod alternativ de două subiecte care sunt în mod alternativ și două complemente. Acțiunea prezintă două sensuri de desfășurare, dinspre un „obiect” activ-subiect (sau component de subiect gramatical) - un prim punct de plecare (Mihai și Ion se ironizează...) și ajunge la un „obiect” pasiv-complement - punct de sosire - (... se ironizează unul pe altul), care devine subiect activ-punct de plecare (2), transformând în obiect pasiv-complement, punct de sosire (2) subiectul gramatical. acțiune (activ) A1 ® B1 (pasiv) (pasiv) A2 ¬ B2 (activ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mod alternativ și două complemente. Acțiunea prezintă două sensuri de desfășurare, dinspre un „obiect” activ-subiect (sau component de subiect gramatical) - un prim punct de plecare (Mihai și Ion se ironizează...) și ajunge la un „obiect” pasiv-complement - punct de sosire - (... se ironizează unul pe altul), care devine subiect activ-punct de plecare (2), transformând în obiect pasiv-complement, punct de sosire (2) subiectul gramatical. acțiune (activ) A1 ® B1 (pasiv) (pasiv) A2 ¬ B2 (activ) Mihai și Ion se ironizează unul pe altul. șsubiectț școmplement de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
obiect” pasiv-complement - punct de sosire - (... se ironizează unul pe altul), care devine subiect activ-punct de plecare (2), transformând în obiect pasiv-complement, punct de sosire (2) subiectul gramatical. acțiune (activ) A1 ® B1 (pasiv) (pasiv) A2 ¬ B2 (activ) Mihai și Ion se ironizează unul pe altul. șsubiectț școmplement de reciprocitateț Mihai (unul) A1 ironizează pe Ion (altul) (B1) Mihai (altul) A2 este ironizat de Ion (unul) (B2) Cele două limite ale acțiunii verbale sunt ambele exterioare, reprezentate sintactic de nominativul-subiect și de acuzativul-complement
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
devine subiect activ-punct de plecare (2), transformând în obiect pasiv-complement, punct de sosire (2) subiectul gramatical. acțiune (activ) A1 ® B1 (pasiv) (pasiv) A2 ¬ B2 (activ) Mihai și Ion se ironizează unul pe altul. șsubiectț școmplement de reciprocitateț Mihai (unul) A1 ironizează pe Ion (altul) (B1) Mihai (altul) A2 este ironizat de Ion (unul) (B2) Cele două limite ale acțiunii verbale sunt ambele exterioare, reprezentate sintactic de nominativul-subiect și de acuzativul-complement. Morfemul se nu mai descrie prin el însuși limita a două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pasiv-complement, punct de sosire (2) subiectul gramatical. acțiune (activ) A1 ® B1 (pasiv) (pasiv) A2 ¬ B2 (activ) Mihai și Ion se ironizează unul pe altul. șsubiectț școmplement de reciprocitateț Mihai (unul) A1 ironizează pe Ion (altul) (B1) Mihai (altul) A2 este ironizat de Ion (unul) (B2) Cele două limite ale acțiunii verbale sunt ambele exterioare, reprezentate sintactic de nominativul-subiect și de acuzativul-complement. Morfemul se nu mai descrie prin el însuși limita a două acțiuni verbale, rezervată acuzativului - limita interioară, ca la diateza
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
scris: cei morți cu morții, Iară cei vii cu... viile! Se cuvine să vă mai spunem că, fiind pe patul de moar te într-un spital de pe Șoseaua Viilor din București, Păstorel a dictat probabil ultima epigramă în care și ironiza si tuația: Spuneți și copiilor Spuneți și copiilor, Am pus cap bețiilor în Șoseaua Viilor! îndrăzneala unor „poezioare” anticomuniste - aflate pe buzele tuturor - nu putea să rămână fără urmări. Astfel, după căsătoria sa cu doamna Poenaru-Căplescu, în 1953 (la 59
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]