1,086 matches
-
istoria dramatică a Începuturilor construcției canalului Dunăre-Marea Neagră, stă În Îndrăzneala cu care cartea lărgește tematica romanului nostru, pătrunzând În problematica omului nou și reușind adesea cu măiestrie să o Înfățișeze În noile relații de viață ale acestuia. (Ă). Romanul istorisește cum partidul mobilizează și conduce masele la Înfăptuirea măreței construcții din care face o cauză a Întregului popor muncitor. Asistăm la succesiunea episoadelor În care se dă greaua bătălie a organizării șantiereJor. (Ă). Epicul romanului e istorisirea biruirii piedicilor, de la
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
capturați“ și a „peștilor pierduți“, ne ocupăm de ea aici, într-un capitol special, în virtutea aceluiași principiu de curtenie, care determină societatea căilor ferate engleze să suporte cheltuielile unui vagon regal, rezervat exclusiv familiei regale. Voi începe prin a vă istorisi o întîmplare petrecută în ultimii doi ani, spre a vă demonstra că mai sus pomenita lege este încă în vigoare, oricît de curios ar fi acest lucru. Se pare că niște marinari cinstiți din Dover, din Sandwich ori din vreun
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
li se usucă. Fețele lor pîrlite de soare, dar mînjite acum cu funinginea năclăită de nădușeală, bărbile lor încîlcite și dinții lor de o strălucire barbară - toate acestea ieșeau în chip ciudat la iveală, în bătaia flăcărilor jucăușe. Oamenii își istoriseau unii altora aventurile nelegiuite, povești îngrozitoare, rostite în cuvinte vesele și însoțite de rîsete barbare, ce țîșneau din ei ca flăcările din cuptor, în vreme ce harponiștii umblau de colo pînă colo prin fața lor, gesticulînd ca niște apucați, cu furcile și polonicele
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
i se părea 1 Critice, I, p. 366 ăDirecția nouă în poezia și proza romînăî. 2 Poate nu e excesiv de pedant a aminti că, cu acest cuvânt - "pedant" -, ocărăște A. Russo în scrierile sale pe latiniști. Și, un fapt caracteristic, istorisit de dl Panu în Amintirile sale de la "Junimea": la înființarea societății ieșene, care a fost "Junimea", fondatorii se opriseră mai întîi asupra numelui de "Ulpia Trajana"... Dar pentru o școală anti-latinistă, numele nu era potrivit... Dl Teodor Rosetti a propus
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
această "procedură a unui om care caută efect cu orice preț" este procedura lui Alecsandri din unele comedii! Este procedura lui Caragiale din unele schițe! Este una din "procedurile" prin care "Junimea" se desfăta! În Amintirile sale, dl Panu ne istorisește ce efecte comice scotea V. Pogor din această "procedură"... În această a doua fază însă, când Eminescu e sub influența "Junimii", atitudinea sa în privința sistemelor lingvistice, dacă nu e disprețuitoare ori pătimaș dușmană, e totuși deosebită de atitudinea din faza
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
dânsul precizează că nu avem motive să ne îndoim că textul este o prelucrare chiar din secolul al IV-lea, încheind astfel: „Pentru noi, românii, Actul martiric al Sfinților Epictect și Astion are o deosebită valoare, fiindcă, în afară de cel care istorisește pătimirea Sfântului mucenic Emilian la Durostor, este singurul cu care literatura hagiografică dobrogeană se poate mândri. El ne luminează pagini întregi din viața religioasă a Dobrogei în vremea când creștinismul era nu numai persecutat, dar reacția oficialităților împotriva lui atinsese
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și chiar în serviciul palatului imperial. Vorbindu-se mai departe în text despre preotul Epictect, se arată că trăia în părțile Răsăritului, ducea o viață evlavioasă, trăind în neprihănire. Documentul nu pomenește cetatea, provincia, ci numai: „in partibus Orientis”. Se istorisește vindecarea pe care a săvârșit-o asupra fiicei unui mare dregător (comitis) creștin. Când, apoi, i se aduce un om stăpânit de duh necurat, sunt menționate câteva denumiri. Duhul necurat, izgonit strigă că el se simțea bine în părțile Frigiei
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
au mai vrut să pornească. Împăratul s-a văzut nevoit să le așeze cu evlavie în biserica de aici anume construită. Cea de-a doua aflare a cinstitului cap a avut loc la Emesa Siriei în 453. Întâmplarea a fost istorisită de către arhimandritul Marcel. Însă această relatare nu a fost la fel de bine primită pretutindeni. Astăzi, critica modernă a stabilit cu certitudine cauzele pentru care capul Înaintemergătorului a devenit obiectul unor „erupții ale evlaviei populare”. Este știut faptul că Dionisie Exiguul a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
interviu acordat revistei "Cinema" (6/81, p. 5), el aprecia că ceea ce se împotrivește dezvoltării pe ecran a literaturii noastre de calitate este înțelegerea încă epidermică a raporturilor dintre cele două arte. Noi credem că a face cinematograf înseamnă a istorisi, înseamnă a povesti, încă mai credem că a vedea imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică, încă nu știm că lucrul cel mai important pentru cinematograf este să recreeze viața care are
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
primă variantă a unui scenariu despre Meșterul Manole, un scenariu care l-a obsedat de-a lungul deceniilor, dar care n-a devenit, din păcate, niciodată film. Într-adevăr, filmul Ana nu poate fi considerat întru totul autobiografic, deoarece el istorisește povestea unui regizor care și-a comporomis cariera cinematografică din pricina faptului că nu și-a putut realiza visul de-o viață, ceea ce nu este cazul regizorului Alexa Visarion, care, în ciuda opreliștilor de tot felul în "cazul" Meșterului Manole, este un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
o viață, ceea ce nu este cazul regizorului Alexa Visarion, care, în ciuda opreliștilor de tot felul în "cazul" Meșterului Manole, este un cineast cu o solidă platformă estetică, ba mai mult, a reușit și "răzbunarea" de prestigiu numită Ana, în care istorisește, practic, povestea visului său nerealizat, de o viață. Ajunși aici, este cazul să spunem că filmul Ana este mai mult și altceva decât povestea unui regizor care a vrut toată viața să facă un film despre Meșterul Manole și n-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
capabili să transleze aceste cărți în filme. Singura piedică în dezvoltarea pe ecran a literaturii noastre de bună calitate este înțelegerea încă epidermică a raportului pe care literatura îl are cu filmul. Noi credem că a face cinematograf înseamnă a istorisi, înseamnă a povesti, însă mai credem că "a vedea" imaginile pe care le sugerează un roman înseamnă și valorificarea romanului într-o operă cinematografică. încă nu știm că cel mai important lucru pentru cinematograf este ca el să recreeze viața
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
prelungi se întind pe trotuar. Mândra lună risipește din întunericul nopții raze blânde ce acoperă pământul. Liniștea coboară, iar noaptea vine cu moș Ene pe la gene, închizând ochii copiilor. Noapte bună, copii ! CAP. II ANIMALE FRAM, URSUL POLAR Vă voi istorisi povestea tulburătoare a unui ursuleț din ghețurile polare, o îmtâmplare ce explică marea nevoie de căldură maternă, fără de care nicio făptură nu poate trăi. Acum trei ani, niște oameni răi s-au dus la ghețurile polare pentru a lua un
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
obicei medicamente (morfină, cocaină, eter, cloror, bromură etc.). Somnul La ce oră se culca? La ce oră se scula? Adormea îndată? Câte ore dormea? Somnu-i era adânc? Avea adesea insomnii sau coșmare? Visa mult? Vorbea sau se zbătea în somn? Istorisea visele? Care-i erau visele sale? Se urina în pat când dormea? Cădea din pat afară? Se scula odihnit sau nu? Dormea ziua? Și când? Istoricul boalei Atacurile anterioare, e acum pentru prima dată că are tulburări intelectuale? Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
nu s-ar fi făcut ce poruncise? Negreșit că da! Dar pentru ca, prin felul prin care am fost creați, să ne statornicească în suflet învățătura de a nu ne închipui noi lucruri mai mari decât ne e firea, de aceea istorisește pe toate în chip precis și spune: A făcut Dumnezeu om, luând țărână din pământ. Vezi și în aceste cuvinte cinstea dată omului. N-a luat pământ, ci țărână - ai putea spune cel mai prost pământ - și această țărână, luată
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
este și făcătorul celorlalte trupuri”. (Sf. Atanasie cel Mare, Tratat despre întruparea Cuvântului și despre arătarea Lui nouă, prin trup, cap. IV, XVIII, în PSB, vol. 15, p. 112) „Au fost mulți regi și tirani pe pământ înainte de El; se istorisește despre mulți înțelepți și vrăjitori la caldei și la egipteni și hinduși. Care dintre ei, nu zic după moarte, dar încă trăind a putut să-și impună atât de mult puterea, încât să umple tot pământul de învățătura lui și
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
tainic dogma teologiei”. (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a VI-a, II, în PSB, vol. 17, p. 133) „Ce cuvânt va fi îndestulător, ce auz va putea cuprinde, ce timp ne va ajunge să spunem și să istorisim toate minunile Marelui Meșter?” (Sf. Vasile cel Mare, Omilii la Hexaemeron, omilia a IX a, III, în PSB, vol. 17, p. 174) „Iudeii, nemaiavând ce să spună, spun că multe sunt persoanele cărora Dumnezeu le-a adresat cuvânt; ei spun
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
chip văzut, pe cruce, pentru ca nimeni să nu poată spune că s-a sustras de bunăvoie de la privirea oamenilor și că s-a arătat apoi mort, dar fără să fi murit de fapt, apărând din nou atunci când a vrut, și istorisind mai târziu minunea învierii Sale din morți. Dar socot că atitudinea de mai târziu a ucenicilor Lui are o putere de dovedire cu totul sigură: cu primejdia pierderii vieții, ei s-au dăruit cu totul unei propovăduiri pe care n-
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
de oboseală de dragul virtuții și al adevărului, ca să afle ceea ce au căutat, iar după ce au aflat să se conducă așa cum le dictează cugetul”. (Origen, Contra lui Celsus, cartea a VII-a, cap. X, în PSB, vol. 9, p. 450) „Se istorisește că profeteasa Pitia se lăsa uneori plătită ca să proorocească ceva favorabil, spre deosebire de proorocii noștri care pentru limpezimea vestirilor lor erau admirați nu numai de către contemporani, ci și de către cei de mai târziu, căci datorită vestirilor făcute de prooroci au fost
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
irealitate imediată” ce îl înrudește cu Vladia imaginară a lui Eugen Uricaru. Exercițiile de cizelare epică ale autorului sfârșesc, printre altele, prin a reduce autoritatea narativă la o simplă voce din off. Tărâmul epic pare a se naște din nimic, istorisindu-se singur pe sine și producând personaje ca Beca, Tavi, Vulpeș, Trăgulă ș.a. Insolitul de substanță se conjugă cu excentricitatea limbajului, nu lipsită, totuși, de un fior poematic. Romanul În pasaj are un program teoretic clar, dezvăluit chiar de autor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
în prim-plan se instalează Banatul, ca o paradigmă de ordine socială și de civilizație și ca o punte între Orient și Occident. Circulația Est-Vest are întotdeauna dublu sens, urmând două fire: Partoș-Europa sau Teregova-Kentucky, tur și retur. Cel care istorisește caută, cu ingeniozitate și metodă, punctele de convergență, genurile proxime ale unei civilizații central-europene generice, care să integreze Banatul chesaro-crăiesc. Scriitorul e înzestrat cu o privire categorială, fascinată de clase, de tipuri, stimulând încremenirea insului în tiparul cazului în speță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288032_a_289361]
-
veșnică prin Cuvântul, tot așa, cei ce se închină acestora (zeilor) se aseamănă deșertăciunii demonilor și vor pieri împreună cu ei în gheenă»”<footnote Actele martirice, Martiriul Sfinților Carp, Papil și Agatonica, 2-7, p. 166-167. footnote>. Sfântul Ambrozie al Milanului ne istorisește și despre martiriul fiilor preotului Eleazar. Astfel, împăratul prigonitor Antioh a poruncit să fie duși la cazne fiii preotului Eleazar, mai întâi cel mai mare dintre frați, însă acesta a grăit râzând: „«Bine că păstrezi ordinea de vârstă. Dar cum
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
și nici nu va jertfi niciodată”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a opta, III, 1-4, p. 316, 317. footnote>. Ceva cu totul deosebit și de-a dreptul nemaiîntâlnit s-a petrecut în Edesa Mesopotamiei. În orașul acesta - ne istorisește Casiodor - se afla biserica apostolului Toma, nu mai puțin vestită decât împodobită. În ea, pentru respectul ce i se arăta, se țineau deseori întruniri. Voind să o vadă împăratul, și știind că acolo se întrunesc toți cei care îi sunt
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
cea prea cuvioasa) mărire” (SC); „mărirea (cea mult putearnică)” (Blaj); „(înălțimea) slavei”(BVA, G-R, BS); „slavă (minunată)” (C); „(magnifica) gloria” (Vg); „la Gloire (pleine de majesté)” (BJ); „the (Majestic) Glory” (RSV). Este nume divin doar în 2Pt 1,17, care istorisește botezul lui Isus, la care s-a auzit glas hypò tQÎs megaloprepo¤s dóxQs, „din înălțimea slavei”. În Fapte 7,2 întâlnim expresia ho theòs tQÎs dóxQs: „Dumnezeul slavei”, care corespunde ebraicului ’Pl hakkabÄd246, iar în Efeseni 1,17, ho
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
o altă caracteristică - prestigiul social al miturilor. Acestea ar beneficia de un statut aparte, față de alte tipuri de povestiri, tocmai pentru că au un conținut aparte, pentru că povestesc anumite Întâmplări, pe care celelalte povestiri nu au dreptul sau prestigiul să le istorisească. Această poziție, susținută mai ales de erudiții cercetători ai mitologiilor comparate, este contestată de antropolgi, care, pe baza cercetărilor de teren, afirmă că toate formele de a povesti (genurile narative) ale unei colectivități au acces la aceste conținuturi și că
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]