1,279 matches
-
de civilizație - în special în practicile războinice - de la bizantini și de la avari. Solicitați de Imperiul Roman de Est ca mercenari împotriva ostrogoților ("războiul gotic" din anii 535-555), lombarzii conduși de Alboin între-prind din 569 cucerirea pe cont propriu a peninsulei italice. Ei au intrat prin Friul la 20 sau 21 mai 569. Foarte rapid cuceresc orașele din nord, la începutul anului 570, toată regiunea cuprinsă între Alpi și Po era cucerită. Stabilindu-și centrul la Pavia, își continuă expansiunea spre sud
Longobarzi () [Corola-website/Science/302421_a_303750]
-
cunoașterii antichității, prin săpăturile de la Pyrgi, pentru contribuțiile la interpretatrea etruscilor, cercetările cu privire la Roma și la popoarele sale din Italia preromană". În 1997 memoria sa a fost onorată prin publicarea în amintirea sa a lucrării în două volume "Etrusca et Italica: Scritti in ricordo di Massimo Pallottino".
Massimo Pallottino () [Corola-website/Science/302975_a_304304]
-
anterioare sosirii coloniștilor greci, fiind denumiți ca viteloi/italoi, ausoni, sicani/siculi în Sicilia. Existau circa 40 de limbi sau dialecte grupate în graiuri ne-indoeuropene, ca cel raetic, liguric sau cel etrusc, și graiuri indoeuropene. Erau cuprinse în grupul vestic italic timpuriu, ca latina, falisca în Latium, sicula în Sicilia, veneta în nord-estul peninsulei, apoi grupul est-italic ce includea toate dialectele osco-umbrice vorbite în Umbria, Samnium, Lucania, Bruttium, Campania, Picenum, zona central-apeninică; celtica răspândită între Pad-Alpi-Adriatică; dialectul mesapic în tocul cizmei
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
timpuriu, ca latina, falisca în Latium, sicula în Sicilia, veneta în nord-estul peninsulei, apoi grupul est-italic ce includea toate dialectele osco-umbrice vorbite în Umbria, Samnium, Lucania, Bruttium, Campania, Picenum, zona central-apeninică; celtica răspândită între Pad-Alpi-Adriatică; dialectul mesapic în tocul cizmei italice și greacă, adusă de coloniștii greci stabiliți în sudul Italiei și în Sicilia . Primele contacte ale populațiilor din Italia cu grecii au avut loc la sfârșitul epocii bronzului, de când datează obiectele miceniene descoperite în Apulia, Sicilia sau în centrul Italiei
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
inclusiv Capuâ. Au fost aliați cu cartaginezii pe termen limitat. După ce au fost învinși într-o bătălie năvală în față cetății Cumae în 474 i.en., Capuâ a ajuns pe mâna samniților în 432 i.en. Samniții și alte populații italice au blocat ulterior expansiunea grecilor. Etruria septentrională a prosperat, porturile situate pe aceste meleaguri realizând un comerț activ cu Grecia continentală, mai ales cu Atena. Colonizarea greacă s-a intensificat în anii 770 i.en., în nordul golfului Neapole, la
Regatul Roman () [Corola-website/Science/299419_a_300748]
-
fiind în total 193 de centurii, la care se adăugau o centurie 10 centurii de călăreți și 4 centurii de meșteșugari și instrumentiști. O legiune cuprindea 6000 de soldați, condusă de un consul, pretor ori dictator. Erau înrolate trupe de italici pe post de trupe auxiliare, iar din secolul al III-lea î.Hr., a fost creată o flotă militară. Cetățenii erau înrolați pe Câmpul lui Marte. Fiecare soldați își cumpără echipamentul pe cont propriu. Din anul 107 î.Hr., cănd generalul Marius
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
dintre muntenii samniți și agricultorii campanieni. Inevitabilă ciocnire cu federația samniților a avut loc și a fost cumplită. Românii stânjeneau transhumanta samniților spre pășunile de pe litoral, samniții fiind săraci, dar numeroși și buni războinici. Au atras de partea lor populații italice, iar în anii 348-338 î.Hr., a fost momentul crucial în expansiunea maritimă română, Romă, fiind abia intrată într-o politică mediteraneană datorită raporturilor sale cu orașul etrusc Caere, care măsură 150-420 hectare, dispunând de o flotă numeroasă, cu strânse legături
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
bogat, iar ogoarele fertile vor constitui un important câștig pentru români. Din punct de vedere strategic, o instalare română în zonă, ar fi însemnat o încercuire a Latimului și o eficiență modalitate de a o controla. Miza era dominarea peninsulei italice. Românii au tăiat accesul samniților spre cele două țărmuri maritime, i-au atacat din spate, din Apulia. Pentru a încerca să-și recapete libertatea, orașele ligii latine, precum și orașele Capua și Cumae se revoltă între 341-338 î.Hr. Revoltă este suprimata
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
partea samniților, Romă a reușit să recupereze Terracina, Capua și Nocera. românii au început construirea drumului care trebuia să lege Capua de Romă, via Appia. În 315 î.Hr., samniții i-au învins pe români la Lautulae. Numeroase populații și orașe italice au fost captate într-o coaliție antiromană, din care făceau parte etrusci, munteni sabellieni și gali. Soarta războiului închină în favoarea Romei din 314 î.Hr. Între 318-312 î.Hr., Capua a fost anexată de români și au instalat colonii în fertila Campania
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
în sistemul alianțelor române. Romă a devenit incontestabila stăpâna a Italiei-de la Rubicon până la strâmbtoarea Messina. În 265 î.Hr., sub presiunea aristocrațiilor locale, Volsinii și Vulci, ultimele cetăți etrusce independente, au trecut sub ocupația Romei. Pentru a supune alte populații italice, Romă a recurs la soluția "Divide et impera", a recurs de de la anihilarea totală până la temelii a așezărilor inamice și primirea în rândurile ale cetățeniei române, fie ale aliaților, socii-noii supuși, fără a exclude amputarea teritoriilor ce le aparțineau, năruirea
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
șovăie să pornească asupra Romei, refuză propunerea lui Maharbal, comandatul cavaleriei sale, si decise să amorseze ofensiva. Hannibal constietiza că forțele sale nu erau capabile să conducă un asediu asupra Romei și dorea doar să o izoleze de bazele ei italice. Astfel, și alți aliați meridionali au trecut de partea cartaginezilor. Mulți aliați precum bruttienii, lucanienii și samniții, Capua, au trecut de partea lui Hannibal. A încheiat cu acestă în 215 î.Hr. un tratat care prevedea împărțirea Italiei între Capua și
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
a propriilor militari. Confruntarea a semnificat bătălia supremă, care a decis destinul cărui va face legea în Mediterana. Răsplată victoriei-nu doar Italia și Africa, ci întreg glob pământesc. Hannibal a organizat o linie de bătaie în care se amestecau mercenari italici, o elită formată din cartaginezi și 80 de elefanți. Scipio deviază elefanții spre flancuri, unde destabilizează o cavalerie punica slabă. După o sângeroasă ciocnire dintre cele două infanterii, Scipio atacă pe centru și pe flancuri. În cele din urmă, șarja
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
10000 de talanți în 10 ani), să aibă acordul Romei pentru orice inițiativă diplomatică sau militară, nu mai puteau recrută mercenari, acceptă strictă supraveghere în Africa, exercitată de un stat numid clientelar. Foștii aliați, trădătorii, sunt executați, sunt confiscate pământuri italice, este constituit ogorul campanian de 60 000 hectare, foarte fertile, Capua și-a pierdut autonomia, lucanienii și bruttienii nu au mai fost recrutați în legiuni, terenurile lor au fost acaparate de colonii române. În ciuda efortului costisitor și pierderilor, pradă de
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
traca, dezertat din legiunile române. Fusese capturat, pus în sclavie și antrenat că gladiator. În 73 î.Hr., el și alți confrați s-au răzvrătit la Capua și au organizat o tabără militară pe Muntele Vezuvius. Sclavi din tot cuprinsul peninsulei italice i s-au alăturat, numărul lor ajungând în jur de 70.000. Cele mai bune legiuni române lipseau din Italia; unele aflate în Spania sub comanda lui Gnaeus Pompeius Magnus, suprimând rebeliunea condusă de Quintus Sertorius, în timp ce altele luptau în
Republica Romană () [Corola-website/Science/299366_a_300695]
-
Senatul numește doi membri ai comisiei, pe Clodius Pupienus Maximus și pe Caelius Balbinus ca împărați cu drepturi egale. Maximinus ignoră Senatul și pornește din Pannonia spre Italia, întâmpinând o puternică rezistență. În timp ce încerca să cucerească orașul de granița Aquileia, italicii au tăiat calea coloanelor ce-i veneau în ajutor, iar armata sa înfometată îl ucide în iunie împreună cu fiul sau. La scurt timp, gărzile pretoriene i-au ucis și pe împărații Pupienus și Balbinus și au impus Senatului un nou
Dominat () [Corola-website/Science/299488_a_300817]
-
la 27 noiembrie 1308, Henric al VII-lea al Sfântului Imperiu Roman de Luxemburg a eșuat în a uni imperiul, prin refacerea legăturii dintre Germania și Italia. Papalitatea, având sediul la Avignon atunci, consideră că o intervenție germană în peninsula italică contravenea intereselor proprii. Țelul refacerii unității imperiului era profund contrar și țelurilor regelui angevin al Napolelui și Siciliei. Italia era prea divizată, iar particularismele sale erau prea numeroase și contradictorii. Împăratul și suveranul pontif aveau de partea lor grupurile numeroase
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
grupuri de semne, despărțite prin linii. Este considerată ca fiind cea mai apropiată de o scriere adevărată. O bună parte din semnele conținute pe ea se regăsesc în literele conținute în inscripțiile arhaice grecești (dar și la scrierile feniciană, etruscă, italica veche, iberică). Subiectul tăblițelor de la Tărtăria are o frecvență de citare în articolele științifice și arheologie mult mai mare decât majoritatea artefactelor arheologice. Se pare totuși că frecvența nu ajunge la cotele la care sunt citate scrierile sumeriană, linear B
Tăblițele de la Tărtăria () [Corola-website/Science/299031_a_300360]
-
Credinciosul”) care i-a expus ideile mazziniene de ", de republică, de unitate și independență națională. Biografii Jessie White Mario și Giuseppe Guerzoni arată, fără a fi însă siguri, că ar fi vorba de Giambattista Cuneo. De la căderea Imperiului Roman, Peninsula Italică era împărțită într-o multitudine de mici state independente. Revoluția Franceză și constituirea și apoi a și a au suscitat un sentiment național și republican. Au apărut mișcări insurecționale cum ar fi și . Garibaldi, ca și mulți din generația sa
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
prin care popoarele au cerut mai multă libertate. Ea a început în Franța, unde a dat naștere celei de a Doua Republici, s-a extins în Germania, în Principatele Dunărene, în Ungaria, în Polonia și în Austria. Statele din Peninsula Italică, adică Statele Papale, Marele Ducat al Toscanei, Regatul Piemont-Sardinia s-au angajat să efectueze reforme constituționale. După „”, acest oraș a cunoscut și el o mișcare insurecțională împotriva Imperiului Austriac care domina pe atunci Regatul Lombardo-Venețian înființat la Congresul de la Viena
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
care intrau în funcție, de generalii care se întorceau victorioși, de învingătorii în întrecerile sportive, de cei care împărțeau dreptatea. El era venerat și avea câte un templu în toate orașele Italiei și ale provinciilor. Saturn - veche divinitate de origine italică, care patrona muncile agricole și roadele pământului. Saturn a fost identificat de timpuriu cu titanul Cronos, din mitologia greacă. Venus - veche divinitate de origine latină, considerată inițial drept protectoare a vegetației și a fertilității și identificată de timpuriu cu Aphrodita
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
invocat sub numele de Pluto (Zeul cel bogat), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Bacchus - Liber, zeul strugurilor, al vinului și implicit al veseliei, avea ca și corespondentul în mitologia greacă pe "Dionysos". Diana - veche divinitate italică, identificată mai târziu cu Artemis din mitologia greacă. Era considerată zeița luminii, al cărei simbol strălucitor era Luna. Diana este zeița vânătorii, soră geamănă cu Apollo. Era fiica lui Iupiter și a "Latoniei". La început a avut aceleași atribute cu
Mitologia romană () [Corola-website/Science/303532_a_304861]
-
Naissus, de unde trimitea la război alți comandanți de armate, dar aceștia nu biruiau armatele geților. Împăratul a decis să separe provincia Moesia, mult prea întinsă că să fie apărată, în Superior și în Inferior. Se baza pe câteva legiuni: I Italica la Novae, V Macedonica la Oescus, VII Claudi la Viminacium, și V Alaudae, precum și trupe auxiliare, astfel, grosul forțelor romane era stabilit spre Oltenia și Banat, pentru a feri Moesia de un atac al dacilor din munți. Punctul slab defensiv
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
între localitățile Șip și Carâtaș din Serbia. Armata romană era alcătuită din patru legiuni panonice: I, II Adiutrix, XIII și XIV Germina, două legiuni moesice din Moesia Superior: IV Flavia și VII Claudia, trei legiuni moesice din Moesia Inferior: I Italica, V Macedonica, XI Claudia, și altele aduse de la Rin, în total fiind 13-14 legiuni (70 000 de soldați), plus trupele auxiliare că alae și cohortele, dar și formațiuni etnice din rândul altor popoare că mauri, palmireni, asturi. Operațiunile de debarcare
Războaiele daco-romane () [Corola-website/Science/303544_a_304873]
-
susținut pe monarhul deposedat, astfel că, în noiembrie 751, Pépin se încoronează rege al francilor, la Soissons, sub numele de Pépin al III-lea (751-768), însă în istorie el va rămâne ca Pépin cel Scurt. Datorită contextului politic din peninsula italică, noua stare de fapt transalpină este recunoscută de papă, conferindu-i noului rege legitimitate. În 768, Pépin moare, regatul împărțindu-se între cei doi fii ai săi, Carol și Carloman. Doi ani mai târziu, Carloman moare astfel încât Carol devine unic
Dinastia Carolingiană () [Corola-website/Science/303585_a_304914]
-
sau Iberia se află în sud-vestul extrem al Europei. Este cea mai vestică și cea mai sudică dintre cele trei peninsule din sudul Europei (iberică, italică și balcanică). Este mărginită la sud și est de Marea Mediterană, iar la nord și la vest de Oceanul Atlantic. Munții Pirinei formează marginea nord-estică a peninsulei, legând-o de restul Europei. În sud, se apropie foarte mult de coasta nordică a
Peninsula Iberică () [Corola-website/Science/303648_a_304977]