2,415 matches
-
această viziune tradițională a fost supusă unei critici dure, astfel că astăzi afirmațiile cu privire la o presupusă „întrerupere” a vieții politice și religioase în Iuda în timpul exilului sunt mult mai prudente, știind că nu a existat un „gol” în istoria poporului iudaic (Lipschits, Blenkinsopp, 2003). Deși exilul și reîntoarcerea au adus fără îndoială schimbări în religia regatului antic al lui Iuda, nu putem trece sub tăcere multele elemente de continuitate care au durat în secolele următoare. În plus, este oportun să amintim
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
găsite multe mărturii ale religiozității feniciene sau filistene din epoca persană (cf. infra, pp. 132-133). Influența religioasă a fost cu siguranță variată, fie pentru că teritoriul siro-palestinian era împărțit în mai multe regiuni mici (Fenicia, Filisteea, Idumeea etc.), fie pentru că comunitatea iudaică a început să fie dislocată și în afara teritoriului său originar iudaic (diaspora). Odată cu exilarea în Babilon a regelui și a unei părți a clasei conducătoare, comunitatea iudaică s-a găsit într-o situație aproape „bipartită”: pe de o parte, comunitatea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cf. infra, pp. 132-133). Influența religioasă a fost cu siguranță variată, fie pentru că teritoriul siro-palestinian era împărțit în mai multe regiuni mici (Fenicia, Filisteea, Idumeea etc.), fie pentru că comunitatea iudaică a început să fie dislocată și în afara teritoriului său originar iudaic (diaspora). Odată cu exilarea în Babilon a regelui și a unei părți a clasei conducătoare, comunitatea iudaică s-a găsit într-o situație aproape „bipartită”: pe de o parte, comunitatea sacerdotală și ceilalți exilați în Babilon care nu acceptau comportamentul și
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
împărțit în mai multe regiuni mici (Fenicia, Filisteea, Idumeea etc.), fie pentru că comunitatea iudaică a început să fie dislocată și în afara teritoriului său originar iudaic (diaspora). Odată cu exilarea în Babilon a regelui și a unei părți a clasei conducătoare, comunitatea iudaică s-a găsit într-o situație aproape „bipartită”: pe de o parte, comunitatea sacerdotală și ceilalți exilați în Babilon care nu acceptau comportamentul și pretențiile de autonomie ale celor rămași în patrie (Ez 11,14 ș.u.; 33,24 ș
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
practicii religioase, e foarte probabil ca această separare să fi avut consecințe vizibile, astfel că ar trebui să tratăm distinct religiozitatea ebraică din Babilon, de cea din Iuda. Din păcate nu dispunem de suficiente documente despre religia practicată de comunitatea iudaică din Babilon, dar este probabil ca - dincolo de integrarea naturală a unor israeliți în lumea babiloniană - diferite cercuri să fi accentuat propriile însușiri religioase astfel încât să poată rezista procesului normal de diluare a propriei identități când se trăiește într-o țară
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
se piardă în ambientul în care au fost transferați, probabil, au pus în mișcare un intens proces de apartenență și de memorie colectivă care se va vedea împlinit doar după reîntoarcerea în patrie, în timpul epocii persane. Programul viitoarei reconstrucții religioase iudaice se observă în conținutul Ez 40-48 care, între altele, mută prerogativele cultuale uzuale de la rege (cf. Cap. 4, pp. 71-72) la grupul sacerdotal sadocit, realizând astfel un fel de monopol, și-i declasează atât pe cei rămași în patrie, cât
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
posibil element de contaminare de sorginte babiloniană sau de orice altă natură. Primul tip de religiozitate, non-monoteist, deschis la influențele exterioare, este cel care a fost exportat în diaspora egipteană și care se va găsi apoi atestat ulterior în colonia iudaică din Elefantina (cf. Dion, 2002; Contini, 2009), în timp ce „modelul babilonian”, mai rigorist, tipic teologiei sacerdotale, este cel care va fi readus în Iudeea după întoarcerea din exil și care, în ciuda unor opoziții, se va impune în religia iudaică din epoca
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în colonia iudaică din Elefantina (cf. Dion, 2002; Contini, 2009), în timp ce „modelul babilonian”, mai rigorist, tipic teologiei sacerdotale, este cel care va fi readus în Iudeea după întoarcerea din exil și care, în ciuda unor opoziții, se va impune în religia iudaică din epoca persană și elenistă (cf. Boccaccini, 2008). Numai acest ultim tip de religiozitate va fi considerat ortodox de către textele biblice, astfel că (târzia) Cartea lui Esdra lasă să se înțeleagă că numai repatriații trebuie considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
numai repatriații trebuie considerați moștenitorii religiei ebraice „autentice și originare” (cf. Esd 6,19-22: „Cei repatriați au celebrat Paștele [...]. Fiii lui Israel întorși din captivitate au mâncat împreună cu toți cei ce s-au separat de impuritatea popoarelor țării”). Spre religia iudaică din epoca persană Izvoarele biblice, în special cărțile lui Esdra și Nehemia înfățișează începutul epocii persane ca împlinire a „marii reîntoarceri” a „întregului” popor din exilul babilonian și a încercării de „restabilire” a cultului originar yahwist în Ierusalim după abandonarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
tuturor divinităților mai mici care formau consiliul de curte al lui Yhwh, s-a dezvoltat tendința construirii unei angelologii și demonologii complexe. Un indiciu cu privire la o posibilă datare cronologică a genezei acestei tendințe religioase ne este furnizată de apariția tradițiilor iudaice cu privire la personajul Enoh, în care putem găsi reflecții abundente despre îngeri și puteri supraomenești: dacă forma finală a Cărții veghetorilor (1Enoh 1-36) și a Cărții Astronomiei (1Enoh 72-82) datează din epoca elenistă, atunci tradițiile lor cele mai vechi - precum cea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pare să fie în fază de dezvoltare și tranziție rapidă. În ea sunt prezente încă influențe și tendințe religioase diferențiate, astfel că nu ar trebui să vorbim despre acest arc de timp ca și cum ar fi punctul de sosire al religiei iudaice, ci pare mai corect să vedem aici coexistența unor iudaisme. Influența ulterioară a religiilor limitrofe este confirmată de descoperirile arheologice, mai pronunțate în regiunile nordice, dintotdeauna orientate mai mult spre lumea feniciană. Regiunea Iudeii în sens strict pare însă mai
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
libertatea în fapt de care femeia se putea bucura în unele ambiente bogate ale imperiului, ci de drepturile pe care legea le recunoștea fiecărui sex. În materie de adulter, femeile erau obiectul unei discriminări legale în comparație cu bărbații, atât în ambientul iudaic, cât și în cel greco-roman. Un bărbat căsătorit nu era considerat un adulter atunci când i se permitea o aventură cu o femeie necăsătorită: nu leza niciun drept al femeii, pentru că aceasta nu avea drepturi asupra lui în această sferă. El
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
altuia. Contrar, femeia căsătorită era adulteră ori de câte ori avea un raport cu un alt bărbat, căsătorit sau necăsătorit, pentru că soțul avea drepturi asupra ei, iar ea le viola. În materie de repudiere, apoi, inegalitatea între sexe era mai mare în ambientul iudaic, unde numai soțul putea să repudieze, decât în ambientul roman, unde femeia putea, în mod obișnuit, să ia inițiativa la fel ca bărbatul. Atunci când Paul scrie în 1Cor 7,3-4: „Bărbatul să-și împlinească datoria față de soție, la fel și
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
sau din Safed și Încerca să implice În căutare Întregul popor al lui Dumnezeu. Pe urmă inițiativa Îl antrenează, el identifică Tchekinah, poporul aflat În exil În Regat, cu proletariatul, trădează așteptările inspiratorilor săi, răstoarnă liniile de orientare ale mesianismului iudaic. Templieri din toate țările, uniți-vă. Harta În mâna muncitorilor. Splendid! Ce altă justificare mai bună pentru comunism? „Da“, zicea Belbo, „dar și baconienii Își au accidentele lor de parcurs, nu credeți? Unii dintre ai lor o iau pe tangențială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
13 martie 1906, cînd tinerii adepți ai lui N. Iorga au protestat (provocînd cîteva victime) față de reprezentațiile unor piese de binefacere în limba franceză, scandalul similar creat de succesul reprezentației - tot la Teatrul Național, în 1905 - a dramei cu subiect iudaic Manasse de Ronetti-Roman (una dintre cele mai valoroase creații dramatice românești ale epocii), ideologizarea reacționară a Sămănătorului de după sciziunile din 1906 și cea a Convorbirilor literare (sub direcția lui Simion Mehedinți), apariția - pe bazele societății „Frăția bunilor români” - a Partidului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
politic, în care figura evreului e asociată tot mai mult elementului anarhist, revoluționar, după război - bolșevic. Într-un studiu recent: „Felix Aderca: jewishness and modernism“, publicat în revista Studia Hebraica, nr. 1, București, 2001, Mihai Mândra relevă succint afinitatea spiritului iudaic secularizat cu modernismul și avangarda: I detect in the figure of the Jewish modernist artist an aesthetic sublimation of his ethnic otherness, a consequence of his existential history marked by the experience of cultural displacement and isolation. This artist inherits
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Iorga nu pot fi scriitori români” („Filigrame“, Facla, an. IV, nr. 13-14, 25-26 octombrie 1913, semn. Ion Iovin). În România de la 1910, statisticile indicau o populație evreiască de aproximativ 430.000 de locuitori, 15 % din populația Bucureștiului fiind de origine iudaică. Majoritatea tinerilor scriitori de etnie evreiască proveneau din Moldova, unde multe orașe aveau o populație majoritar evreiască (așkenadă). Puternica tradiție hasidică din aceste comunități de limbă idiș (chiar dacă mulți vorbeau românește în familie și urmau școli cu predare în limba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aveau o populație majoritar evreiască (așkenadă). Puternica tradiție hasidică din aceste comunități de limbă idiș (chiar dacă mulți vorbeau românește în familie și urmau școli cu predare în limba română) a servit, se pare, drept mediu favorizant pentru un anume expresionism iudaic, pregnant în pictura unor Marc Chagall și Soutine sau în farsele umoristului Shalom Alehem. Ov. S. Crohmălniceanu discută pe larg aceste aspecte în monografia sa dedicată expresionismului în literatura română. Potrivit lui Salomon Schulman (Jiddischland. Bland Rabbiner och revolutionarer, Nora, 1998
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Paris - manuscrisul piesei Les puits de Maule, o dramatizare în patru acte și patru tablouri a scenei de vrăjitorie din romanul Casa cu șapte frontoane al lui Nathaniel Hawthorne. Toate cele trei texte menționate au rămas în sertarele autorului... Expresionism iudaic. Trupa de teatru idiș din Vilna Stabilită din 1924 la București prin eforturile lui A.I. Zissu, trupa de teatru idiș din Vilna a adus cu sine - pe filiera culturii ruso-germane - o autentică experiență expresionistă în regia de teatru din România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Marc Chagall. A abuzat de culoare ca să înfrăgezească un text nul. Regia - contînd numai pe suprafețe - a imprimat spectacolului un ritm unitar de pictură murală. Ca în vis, figurile desprinse de pe zid s’au mișcat, ochiul nu pipăia volum...”. Expresionismul iudaic central-european care infuzează, în parte, creațiile lui Călugăru sau Fundoianu nu poate fi separat de mistica hasidică proprie tîrgurilor evreiești din Galiția: „Nu este o întîmplare că teatrul idiș, care s-a inspirat din viața ei și l-a interesat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un sentiment cu rădăcini adînci în tradiția lor culturală sau dacă nu este o simplă fanfaronadă, ca atîtea alte naționalisme” (Lupta, 22 ianuarie 1925). Altminteri, membrii „stîngii moderniste” autohtone - Cocea, Galaction, Arghezi, Vinea - și-au manifestat constant solidaritatea cu minoritatea iudaică de pe teritoriul României. Un moment semnificativ în istoria românească a trupei l-a contituit „procesul literar de la Teatrul Barașeum”, intentat - potrivit revistei democratice evreiești Adam (dir.: I. Ludo) - de intelectualitatea bucureșteană poetului Iacob Sternberg, care „a montat într-o formă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
i atingea genunchii. Buza lui de jos, mare și cărnoasă, avea o curbură afectuoasă, dar nasul trona sever. Respira pe gură. Pielea avea o textură de griș fiert. Îmi dădeam seama că urmărea În mintea lui o procesiune de idei iudaice sau de esențe iudaice. În aceste zile nu‑i mai pomenea În nici o discuție pe Platon sau Tucidide. Acum clocotea În el Scriptura. Vorbea despre religie și despre dificilul proiect de a fi om În adevăratul sens al cuvântului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui de jos, mare și cărnoasă, avea o curbură afectuoasă, dar nasul trona sever. Respira pe gură. Pielea avea o textură de griș fiert. Îmi dădeam seama că urmărea În mintea lui o procesiune de idei iudaice sau de esențe iudaice. În aceste zile nu‑i mai pomenea În nici o discuție pe Platon sau Tucidide. Acum clocotea În el Scriptura. Vorbea despre religie și despre dificilul proiect de a fi om În adevăratul sens al cuvântului, de a deveni om și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
lui Isus în fața evenimentelor care sugerează sau vorbesc despre violență. În al doilea rând, vom prezenta câteva consecințe care rezultă din interpretările reductive ale Apocalipsului și factorii care determină acest tip de ambient. În ultimul rând, după trecerea de la apocaliptica iudaică la Apocalipsul lui Ioan, vrem să relevăm lectura pe care Ioan o face despre istoria mântuirii, prin intermediul răvășirilor cosmice teribile, unde Isus Cristos ocupă locul central. 1. Atitudinea lui Isus - texte alese: Mt 5,38-48, Mc 11,15-19, Mt 22
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
cel care se ocupă cu apocaliptica și profet? Pe de o parte, profetul anunță mereu în mod nou mesajul lui Dumnezeu într-o situație concretă. El accentuează ocazional cuvântul lui Dumnezeu prin imagini, față de cel care se ocupă de apocaliptică (iudaică) prin punerea în prim plan a imaginilor și explicându-le prin cuvântul lui Dumnezeu (acest lucru fiind valabil și pentru Apocalipsul lui Ioan). Pe de altă parte, cel care se ocupă de apocaliptică (iudaică) proiectează întreaga mântuire în viitor și
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]