12,885 matches
-
cu cochilii și cu pene colorate, ca să știe cu exactitate în ce punct se ridică fiecare insula și de unde puteau să se aprovizioneze cu apă și cu fructe proaspete, fără teama unor întâlniri nedorite. Cu toate acestea, cănd luna se ivi pe cer, iar el hotărî că sosise momentul să debarce pe o insulă pe care o știa nelocuita, Miti Matái convoca echipajul și le vorbi tuturor cu vocea lui gravă dintotdeauna: — Sper să nu dăm peste nimeni, dar, dacă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o parte capacul și înmuie fiecare vârf în lichidul negricios, care nu era altceva decât venin de Nohú, cel mai otrăvitor dintre peștii care trăiau în reciful de corali. Apoi, totul se desfășura cu viteză fulgerului: dintr-un salt se ivi pe punte, deschise ușa adăpostului celui mai mare dintre porci, îl spinteca de sus până jos dintr-o singură mișcare a mâinii și îi înfipse țărușii în măruntaie. Animalul începu să guițe, agonizând, ceea ce atrase imediat atenția rechinului, care,cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fie coborâte pânzele, pe care nu le mai ridicară decât cu două ore înainte de răsărit, astfel că zorii îi găsiră la mai puțin de o jumătate de milă de ceea ce era, într-adevăr, un con vulcanic, care părea să se ivească abrupt din valurile oceanului, cu povârnișuri parcă tăiate cu toporul, cu excepția coastei nordice, unde se află o plajă adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și vâslașii la posturi, în cazul în care ar fi fost necesar să se depărteze în grabă. După numai o jumatate de oră Miti Matái demonstra, încă o dată, ca instinctul nu obișnuia să-l însele, căci, unul câte unul, se iviră dintre copaci vreo cincizeci de războinici înarmați până-n dinți, care începură să urle și să-și agite amenințător armele în aer, aparent cu intenția de a-i obligă să se îndepărteze de apele acelea. Se dovediră inutile atât gesturile prietenoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
recunoscu celălalt. Și singurul lucru pe care pot să-l spun despre ele este că întotdeauna au fost precedate de o zăpușeala că ăsta și de o mare care parcă se transformă în supă. Din câte auzisem eu, taifunurile se ivesc dintr-odată, că din pământ. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire severă, părând că-l surprinde neștiința elevului sau. — Nimic din ceea ce se petrece în natură nu se ivește dintr-odată, sublinie. Natură întotdeauna își vestește intențiile cu destul timp înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
care parcă se transformă în supă. Din câte auzisem eu, taifunurile se ivesc dintr-odată, că din pământ. Navigatorul-Căpitan îi adresa o privire severă, părând că-l surprinde neștiința elevului sau. — Nimic din ceea ce se petrece în natură nu se ivește dintr-odată, sublinie. Natură întotdeauna își vestește intențiile cu destul timp înainte... Depărta mâinile într-un gest comic, de neputința. Problema este ca, de cele mai multe ori, nu știm să ascultăm ce spune sau să-i interpretăm semnele. Și acum semnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
groaznicului taifun care le devastase complet casele, aveau să-și facă apariția niște războinici setoși de răzbunare, sosiți de pe o insulă îndepărtată de care nici măcar nu auziseră până atunci, si cu atat mai puțin ca aceștia s-ar fi putut ivi din desișuri, purtând propriile lor tatuaje. Surpriză și deruta lor erau atât de mari, încât atunci când reușeau să-și dea seama de capcană, aveau deja un cuțit lipit de gât sau o bucată de oțel înfipta în inimă. Săbiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Toată lumea la vâsle și atenție la derivă! Oamenii începură să vâslească acum cu entuziasm. Pe la miezul nopții se auziră primele croncănituri deasupra capetelor lor, pe la trei dimineața îi învălui o aroma dulce de pământ ud, și puțin după aceea se ivi în fața lor silueta familiară a unui recif de corali destul de întins. Miti Matái se hotărî să aștepte sosirea zorilor pentru a găsi o intrare în laguna care se zarea pe partea cealaltă a recifului și, după ce se convinse că totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
zi ca să-și scoată navele pe uscat și să le-ascundă, căci, desi cea mai mare problemă a lor este să scape de NihoNui, daca nu mă-nșel o să-ncerce să ne pregătească o capcană, pentru cazul că ne-am ivi și noi. Și dacă descoperă că am sosit înaintealor? — O să ne taie-n bucăți și-o să ne smulgă inimile... Îi privi unul câte unul. De-aia e atat de important să nu rămână pe insula nici cel mai mic semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi temut să asiste la ceea ce avea să se întâmple în acea insula pierdută în Pacific, iar ordinul imperios de a se întoarce în ascunzătoare trecu din gură în gură că o singură șoaptă. Toți se supuseră și, când se iviră în sfârșit zorii unei zile care promitea să fie cu adevarat interminabila, până și ultimul marinar se găsea deja în interiorul sântului adânc pe care il săpaseră și deasupra căruia așezaseră platformă punții Mararei. Odată astupata intrarea, nu mai puteau urmări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
va răsări soarele. — Femeile la vâsle! Bărbații la arme! Ordinul Navigatorului-Căpitan îi puse pe toți în mișcare, căci, așa cum spusese Tapú Tetuanúi, zorii își anunțau prezenta. În clipa când la orizont apăru lumină difuza de dinaintea răsăritului, iar silueta insulei se ivi din întuneric, putură vedea cum două catamarane o abandonează, unul pe la est și celălalt pe la vest, apropiindu-se rapid, în încercarea de a-i prinde la mijloc. Nu bătea vântul și nici nu era de așteptat să bată în acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atunci. Privi, prin geam, efortul chinuit al celorlalți. Distracția dură până în seară când, epuizați, intrară în casă. Luana se furișă afară și o zbughi pe poartă. Așteptă în colțul străzii întoarcerea mamei. Trecuse bine de ora zece când o zări ivindu-se în depărtare. O luă la goană spre ea și femeia încremeni văzându-i lacrimile șiroind pe obraji. Trecu prin toate spaimele până se lămuri care era motivul acestei suferinți. Porniră spre casă și tot drumul fetița o imploră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și a așezat deasupra ei lanterna magică. Încăperea a dispărut ca prin farmec. Pereții au pălit, iar Adam s-a trezit Într-o pădure din Europa. Un desiș de arbori cu creastă ascuțită Înghițise dulapul, iar dintre copaci s-a ivit călare un chipeș tânăr blond, alunecând peste ierburile ruginite. Deasupra peisajului se rotea cerul Însorit, auriu și dungat de nori stranii. Mai era și un castel de culoarea mierii, dar acela a fost retezat de un larg semicerc de lumină
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Îngrozitor. — Rămâne aici, a zis ea cu voce scăzută. E prea primejdios să-l luăm cu noi, poate că Îl rog pe Din să aibă grijă de el. Să trecem de ziua de azi, apoi, văzând și făcând! Zorii se iveau dintr-odată În Jakarta, fără nimic spectaculos, Întunericul nopții era În Întregime Înlocuit de pâcla mohorâtă a zilei. Absența culorii devenea o altă absență a culorii. Fără vreo ceremonie, fără răgazul oferit de o frumusețe dureroasă care să-ți Îngăduie
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca un șuvoi care străbate năvalnic printr-o crăpătură de zid. Trecuseră mai bine de două ore de când Începuse discursul, dar nu dădea nici un semn de oboseală. Dintr-odată, Adam a izbutit să vadă Palatul, piatra lui albă, strălucitoare, se ivise pe deasupra capetelor. De la o vreme Își Încetiniseră avansarea. Acum trupurile din fața lor nu mai lăsau loc de trecere, rămâneau neclintite și formau un zid neîntrerupt și lucios de torsuri dezgolite. ...ne apropiem de momentul când toți cei cărora le pasă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
asemenea lucruri. Înainta hotărât, cu o ținută marțială, gră bind pasul În apropierea ei. — Ne pare rău că v-am făcut să așteptați, a spus el. Sunt unul dintre aghiotanții președintelui, bună ziua, Încântat să vă cunosc! Din nefericire, s-a ivit o oarecare dificultate. Ieri a avut loc un incident. A zâmbit și totodată s-a Încruntat, reușind să arate În același timp stăpânit și preocupat. Programul președintelui a fost prin urmare modificat. — Doamne! Pare să fi fost ceva serios! Unde
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mare. Cam pe la jumătatea plajei, Johan mergea cu pași măsurați către apa neagră, spre locul unde nisipul Își pierdea tonalitatea mai deschisă și devenea Întunecat și ud În urma refluxului. Stâncile care ieșeau din apa mică păreau niște animale care se iveau din adâncuri. Adam nu voia să se aventureze În apă, voia să strige după Johan: Nu te duce, nu intra În apă, așa ar fi vrut să strige. Dar Johan era prea departe, vântul se Întețise și și-a dat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ca frunza în vânt și nu știa încotro s-o pornească. Trebuia să-i admire pentru acea cumplit de multă siguranță, pentru felul lor de a fi, sistematic, ce nu lăsa nici un loc nelămuririi și nici surprizelor ce se pot ivi derutant de-a lungul timpului. La un moment dat, Nina îi arătase demonstrativ mâinile, mici, subțiri, frumoase, și-i spuse că spălase o cadă plină de rufe. Dar știi cum? o întrebase, una așa, bucșită. Probabil găsise necesar un scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să dea piept cu gura satului dar atunci, în desimea prafului nu se gândise la asta. Niciodată în viața lui nu se mai repetase o poveste de iubire la fel de simplă și de tulburătoare. Niciodată frumusețea și iubirea nu se mai ivise... Orașul îl aruncase undeva la periferie, se zbătuse mereu să iasă deasupra dar totul fusese zadarnic, se bălăcea în mocirlă, acum el știa că ajunsese aproape de capătul virilității, că dincolo de starea de euforie alcoolică n-ar fi reușit să stea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
adevărat dincolo de aceste clișee, asta mă interesează pe mine, cum trăiește omul acela printre oameni, ce gânduri are seara când pune capul pe pernă, știi? Nu știi. Aici îi buba, drăguță. Cum poți face ca să umpli marile spații ce se ivesc între imagini? Nu cumva aceste poze sunt făcute doar pentru a camufla dedesubtul? Ei, chestia asta mă înnebunește pe mine... Sunt atâtea întrebări la care tot caut răspuns. Mă frământ zi și noapte, nu mai sunt om, mă înțelegi? Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
organizată ca în basme, oamenii ăia străini, bine hrăniți ce-l însoțeau pe agronom, veselia lor, vârtejul, gălăgia de dinaintea plecării, portierele mașinilor trântindu-se una după alta, motoarele puse în funcțiune, trotuarul proaspăt spălat din fața restaurantului, ziua care abia se ivea și convoiul de mașini, divers colorate pornind către marginea orașului, dispărând din ochii Sidoniei, bărbatul ei ce-o aștepta să se clintească din loc și ea care nu reușea să o facă, ședea acolo, nemișcată lângă calupurile lunguiețe de gheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
el și Larisa nu vor fi împreună fără ajutorul ei, că Ovidiu nu are în el atâta putere cât să câștige o femeie, să-l facă să-l urmeze orbește și să spună "da" fără să țină seama de obstacolele ivite în cale. Nu, Ovidiu nu depunea suficient patos, avea așa o silă în el, de ce să lupte când repurta atât de ușoare victorii asupra altor femei, numai ideea că ar trebui să insiste pe lângă Larisa îl inhiba, asta însemna să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de atunci, nu mai mult, că vezi, cu sănătatea, cu inima nu te joci, cu inima nu-i de glumit, de altfel el e hotărât să consulte ministerul sănătății, să meargă și la alți doctori, dar când, că mereu se ivește câte ceva să-l facă să amâne. În sfârșit... iar se imagină întins pe stradă, rece, ba, nu mai degrabă o să fie găsit de niște trecători, oameni adevărați, săritori, o să-l găsească imediat ce a căzut, ei, dar cum a căzut, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de neclintit. Le spuse câte ceva despre dificultățile avute pe parcursul campaniei de toamnă. Se dovedea a fi interesat de problemele sale, se implica cu totul în munca aceea cu oamenii, cu mașinile, cu clima. Totul era planificat, clar, dar obstacole se iveau tot timpul, se măcinau mereu nervi, se toceau relații. Carmina l-a întrebat dacă-l chema cu adevărat Dimitrie, și el i-a confirmat, da, chiar așa îl chema, mama lui care lucrase în învățământ își botezase toți fiii cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]