1,604 matches
-
perindaseră până atunci prin față cum că ar fi putut sfârși într-o închisoare sau chiar împușcați fuseseră înlocuite cu alinarea vântului răcoros. Cerul era acoperit de stele, iar luna părea galbenă ca o fecioară care așteaptă cuminte și smerită ivirea zorilor. Drept în fața lor zăriră două fântâni cu apă limpede și cristalină și fiecare era dotată cu câte un vas de băut. Alin era foarte interesat de starea fiecăruia așa că îi lăsă să bea, apoi întinse mâna după vas și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
fost trimis în străinătate, la Assisi și Osimo. În ziua de 4 aprilie 1932 devine preot și se reîntoarce în țară. La sfatul superiorilor, trece la ritul greco-catolic și lucrează în acest rit ca paroh de Drăgești, județul Bihor, până la ivirea prigoanei comuniste. Bun predicator și suflet entuziast, a fost mult apreciat de poporul credincios. Nevoind să semneze pentru trecerea la ortodoxie, a fost arestat și ținut 4 ani în închisoare. Eliberându-se, a venit în Moldova și i s-a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
în vechime că-i face nemuritori. Zeci de fluturi își învârtejeau aripile multicolore, întorcându-le pe toate părțile, parcă vrând să prindă razele soarelui ce le împrumuta nuanțele de culoare ce încântă ochiul celor ce le privesc zborul nebunatic. Odată cu ivirea soarelui, broboanele de rouă atârnate de firele de iarbă, se înălța ca un abur, ca o răsuflare a pământului spre cer, ca o chemare a nevăzutului, menite să ceară iertarea păcatelor nopții. Pe întreaga întindere a pământului, din poieni, ogoare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pe cel vechi, dacă exponenții celor două atitudini nu ar trăi unii lângă alții, divergența lor ar genera până la urmă două limbi total diferite. Viața însă obligându-i să coexiste, nevoia de a păstra o punte a înțelegerii duce la ivirea unei limbi de tranziție. Arhitectura palatului imperial de la Gatcina, scrie Gh. Asachi în impresiile lui din Rusia (Extractul din jurnalul călătoriului moldovan, în Albina românească, 1830, nr. 74-94), „este regulată și măreață, cuprinzând frumoase apartamenturi, galerii de cadre și statuie
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
UE impune punerea la punct a mecanismului de justificare a cheltuielilor, care încă nu este pe deplin convingător. Efectele indirecte țin de o anume accelerare a democratizării. Acolo unde nu se observă modificări concrete s-au creat noi speranțe vizând ivirea unei noi culturi politice, speranțe care nu existau înainte și care ar putea fi trecute la categoria consecințelor integrării europene. Orice efort spre democratizare cu rezultate concrete, fie el și stimulat doar de dorința de a deveni membră a UE
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
vor bloca accesul unui număr considerabil de străini care vor să lucreze în Marea Britanie. În același timp, se înregistrează un interes mult mai scăzut din partea polonezilor de a veni să lucreze în Occident, așa că, cel puțin în acest caz, riscurile ivirii unor tensiuni nu sunt prea mari. Guvernul ceh este gata să contribuie financiar la repatrierea muncitorilor străini din țară (este vorba, în primul rând, de persoane din Vietnam și Mongolia). Acestea sunt faptele, deocamdată. Orice anticipare a consecințelor tinde să
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]
-
În căutarea timpului pierdut -, gustul madeleine-i sau acea piatră din pavaj care se clatină, de la intrarea casei din Combray; Proust unifică formidabil existența, și nu e vorba atât de o „revenire, de o Încremenire a timpului”, ci, cred eu, de ivirea, de apariția fulgurantă a acelui zeu ascuns al Prezentului. A la recherche du temps perdu e de fapt căutarea, la Început instinctivă apoi tot mai conștientă, aproape programatică, un joc singuratec și genial, a acelei „forțe” ascunse a vieții, inaccesibilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
misterului” și a „frumuseții” relațiilor umane. Mă tem însă că unii ar ricana la auzul acestui „manifest”! Există - cine nu știe? - expresia „călcîiul lui Ahile”, nu însă și expresia „inima lui Spandiatis”. Unul din cei doi întemeietori legendari ai națiunii ivire, acest Spandiatis - arată Constantin Porfirogenetul, repetînd ceea ce spunea tradiția - luase dar de la Dumnezeu ca „să nu fie rănit de sabie nici într-un mădular al trupului său decît în inimă și de aceea în războaie o și ferea prin oarecare
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
comisarul Holban, șeful Despărțirii a II-a: „Dintre reserviștii pretinși (...) prezentândul Batalionului numai pe Moga Gheorghe, cu respect vă comunicu că ceilanți, după informațiunile luate, parte sunt duși pe la Corpurile lor iar parte nu se știe unde sunt și la ivirea vreunuia Îndată se va prezenta Batalionului local”. Totuși, de data asta pata de rușine pe obrazul Poliției Huși va fi fost mare dacă evidența persoanelor era vraiște și aruncată În aer așa că, șeful instituției și-a pus În alertă
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
de cititori de condiție intelectuală medie. Pirateria clasică se disipase, oricum, iar harta marilor descoperiri geografice se umpluse încă de la James Cook de locuri cunoscute, închizând, treptat, unul după altul, misterele insulare și oceanice. În secolul al XX-lea, odată cu ivirea altor și altor tipuri de epic (psihologic, rea list, naturalist, eseistic, expresionist, decadent etc.) și odată cu închiderea evazionismului romantic, sub presiunea determinismului și a cunoașterii experimentale, literatura marină și-a pierdut din importanță și s-a exilat pe rafturi estetice
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
a respectat voia și, în hazul tuturor, a citit: Când voi muri, măi fraților, Să mă-ngropați cu fața-n jos, Să mă sărute fiecare, C-am fost un mare păcătos!" Dar, când încă nu se stinsese rumoarea produsă de ivirea pe lume a unui nou epigramist și încă atât de spiritual, iar Posteucă nu prididea cu strânsul mâinilor celor care-l felicitau, Păstorel a cerut din nou să fie ascultat: "Posteucă vrea să se-ngroape Când va muri, cu fața
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
afară, singura capabilă să-i extragă din curentul și inerția morții, nu intervine cu promptitudine și nici cu eficiență, astfel că, prin ei înșiși, mama și copilul nu se mai pot sustrage căderii. Momentul morții urmează, în chip fatal, momentului ivirii situației de prag. Societățile răsăritene nu intervin în sprijinul celor aflați în situații de prag, astfel că, ori de câte ori se ivește o atare situație, ea își produce consecințele cu fatalitate, exact ca în cazul bărcii ajunse pe buzele cascadei. Iată datele
[Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
ani, cunoștea tot”. Chipăruș refuză să se nască, asemenea pruncului din Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, motivul acesta fiind, conform lui Lazăr Șăineanu, specific doar basmelor românești. În cunoscutul eseu despre acest ultim basm citat, Constantin Noica remarcă: „ivirea pe lume, dacă nu se petrece în chip orb și sub somnambulismul devenirii simple a lucrurilor și vieții, trebuie să fie întru ceva, așa cum o creație a omului, atunci când acesta o întreprinde, sporind astfel lumea în sânul lumii, trebuie să
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care pătrunde în haos. Capacitatea de apotropaion îl menește pe Petrea să parcurgă traseul inițiatic, pentru că forțele malefice nu se pot măsura cu vitalitatea sacră a plantei plăcut mirositoare. Îngrijirea unui „știup dă lemn dă t’ei” (Bughea-de-SusArgeș) duce la ivirea pruncului ce va primi numele Tei-Legănat. Înainte de venirea lui pe lume, continuitatea vieții se afla în pericol, părinții bătrâni nu aveau de la cine „primi o cană cu apă”. Hotărâtă să primească prin vis soluția, bătrâna visează că orice va întâlni
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
moșule, colo-n pârâu șî be apî!” (Vizureni - Galați). Setea constituie un semnal organic al prezenței nefaste, asemenea somnului care îi covârșește pe eroii care păzesc stâlpul lumii devastat de ființe misterioase ori pe flăcăul care așteaptă în poala fecioarei ivirea balaurului antropofag. O diferență pare însă necesară: somnul acționează ca marcă fiziologică a intruziunii maleficului în planul ordonat, pe care îl contaminează cu morbul inanimării specifice (leul ori cerbul falnic din colinde aromesc pe celălalt tărâm), în timp ce setea este efectul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a vidrei - paznic al apelor mitice și își păstrează aspectul feminin: „Cam pe mare, pe sub soare,/ Dincotro soare-răsare,/ Iată-mi vine Samodiva,/ Flăcărind, bărăcănind,/ Cu marame vânt făcând,/ Păr galben dărăpănând” (Oltina - Tulcea). Hierofania alimentată de lumina răsăritului surprinde prin ivirea bruscă sugerată de interjecția prezentativă urmată îndeaproape de verbul la prezentul indicativ, a cărui putere „cinema¬tografică” de evocare face retina receptorului să se dilate. Timpul mitic instaurat este dilatat apoi de patru verbe la gerunziu care prelungesc venirea infernală
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
uman sau mai degrabă îl marchează printr-o cosmogonie recentă, reperabilă. La fel trebuie privită și decapitarea șarpelui, care, ca și cea a lui Rig Veda, semnifică „trecerea de la virtual și amorf la formal” printr-un sacrificiu de construcție repetat. Ivirea muștei columbace din capul șarpelui se integrează, așa cum a arătat A. Fochi, în convingerile antice conform cărora din trupul monștrilor înfrânți apar insectele; întemeierea înfăptuită de Iovan Iorgovan acoperă paliere multiple din punct de vedere uman: geografic, zoologic, mitic. Vânătoarea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
un spațiu consacrator: „Intră-n mare ca o floare./ Tot el că iese din vad,/ Ca un verde mândru brad” (Casimcea - Tulcea). Ipostaza de cosmocrator este întărită prin comparația cu Arborele Cosmic, inițierea flăcăului având ca rezultat reiterarea scenariului primordial: ivirea Pomului Creației din Apele Primordiale. Calul îmbină în această colindă funcția sa psihopompă în traversarea mării ca „vamă” a sufletelor cu atributele acvatice de divinitate ce cunoaște „făgașele subterane” ale apelor. Calul din colindele tip Voinic chipeș călare opune forței
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pornea,/ Repede pe lespedeoară,/ Dar de mare, margini n-are”. Zăcutul anima¬lului cu simbol solar implică regresul materiei, al cărei punct terminus comandă diluviul. Cele trei zile de suferință corespund etapei de izolare a fecioarei, similitudinea fiind încurajată de ivirea celor doi ca pereche magică, odată cu potopul. Absența invocării directe a principiului acvatic nu afectează raportul în care se găsește fecioara cu animalul - divinitate, grădina de flori și toposul leagănului dintre coarne păstrând construcția poetică în aceeași sferă simbolică: „Acolo
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
deschide etapa mitică postliminară, de integrare în lumea revigorată, feciorii și fetele alese pentru a fi pețite au astfel acces la acest timp privilegiat. Într-o colindă culeasă de Sabin V. Drăgoi, apele înseși hotărăsc pornirea și oprirea potopului, precum și ivirea florilor aducătoare de fete. Ipostaza de fons et origo a mării primește în acest text excepțional o dimensiune dinamică, ce însumează totalitatea acțiunilor cosmocratoare. Vom cita extensiv colinda pentru imaginea deosebită a arborelui lumii ce face legătura htonian - acvatic - uranian
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
floral: „.fata iera adormită; îi rupe cu potcoavili cîteva buchete din rontu iei dă flori și îi pică în curtea împăratului” (Scheiu de Sus - Dâmbovița). Somnul fetei în leagăn provoacă coborârea în timp, până la forțele clocotitoare ale genezei și permite ivirea feciorului ursit în grădina emblematică, pentru a împlini cuplul inițiat. Depășirea etapei premaritale se continuă cu etapa consacrării sociale ce valorifică capacitatea fertilă acumulată. În acest context, sosirea mirelui împărat restabilește echilibrul amenințat de absența principiului masculin: „Tinerul nostru împerat
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
niveluri. Cel dintâi, al faptului ritual, este definit de timpul iterativ al imperfectului contemplativ („sărea câte un cerc”), pentru ca viziunea cronologizantă a feciorului să perceapă încheierea procesului de eliberare a principiului distructiv într-o anterioritate redată de perfectul simplu indicativ. Ivirea monstrului colosal instaurează prezentul continuu al mitului și în același timp provoacă absența miresei speciale, percepută tardiv, când nimic nu mai putea împiedica raptul. Timpul închis al perfectului compus impune actul recuperatoriu, ce începe prin călătoria pe urmele monstrului, pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
stau talpele o să-ți stea și capul!”. Toate însămânțările miraculoase germinează și dau în pârg pe timpul nopții, ca metaforă a lumii de dinainte de creație. Regimul nocturn este propriu stării fetale, concepția materiei se împlinește în securitatea claustrantă a întunericului fertil. Ivirea soarelui pe produsul modelat social este sinonim cu ziua dintâi a lumii, fiindcă forțele ei roditoare se află la apogeu. Alteori dealul și șesul sunt indicate ca spații ce trebuie subsumate domeniului uman, iar geografia contingentului se supune eforturilor de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În două, așa cum sexul, apariția sexului „despică” În două umanitatea la un deceniu de la nașterea fiecăruia, o „despicare” asexuată, de parcă ne-am naște, cu chinuri uneori disimulate, mereu prezente, a doua oară - cu siguranță ne mai naștem o dată, „naștere” ca ivirea unui ou interior, viu și bolborosind, naștere ce nu face decât să anunțe alte și alte nașteri, un șir al cărui capăt... Și acolo unde „nebunii și proștii” se opresc, În complicata și nesfârșita lor viclenie față de „noi, ceilalți”, acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
joc imaginar! -, el, Cioran mi-ar fi putut replica, În sensul riguros al scepticismului său, moștenit de la papa Schopenhauer, dar dus de el până la limite dureroase și paradoxale - „tragică este nașterea noastră, nu moartea” etc. -, că, oricum, nepunând preț pe ivirea sa În această lume, Îl afectează cu atât mai puțin unde a avut aceasta loc! Și totuși Îl afecta, cum o spuneam și cum o știm, cu o vehemență neîntâlnită; și, dacă În tinerețe, această vehemență se turna În forme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]