2,397 matches
-
la Iwo Jima, În al doilea război mondial. Impresionantă prin ea Însăși, amintind de momentul final al unei victorii obținute cu prețul multor vieți omenești, statuia aceasta este, În mod clar, una eroică. Patriotismul său (simbolizat de steag), referința la izbândă, scara supradimensionată și tema implicită a victoriei datorată unității arată destul de clar ce reacție se așteaptă din partea privitorilor. Având În vederea faptul că, În Statele Unite, lumea a fost (și este), practic, unanim de acord cu privire la acel război, nu este deloc surprinzător
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
precum și de tehnica propriu-zisă a zborului, toate acestea atrăgând cu deosebire cititorii tineri. Acțiunea, simplă și bine distribuită în timp, este plasată în lumea periferiei bucureștene, de unde sunt luate și modelele pentru câteva personaje de fundal. „Oamenii buni” contribuie la izbânda binelui și a dreptății, între aceștia numărându-se Mama Maria, mărinimoasa proprietăreasă a locuinței lui Dan Prună, ușierul Mareș, coana Silvia, preotul, avocatul, medicul. În economia romanului, narațiunea este subordonată dialogului, oferind o lectură ușoară, plăcută, educativă. Câteva cărți pentru
IONESCU-MOREL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287590_a_288919]
-
alte înfruntări conforme motivului „bătălie cu capcane”. Între timp Polițion, înspăimântat de insistențele erotice ale prințesei Gostelie, „s-au dus pre supt cumpăt” de la craiul indian Arix să îl caute pe veșnic pierdutul său prieten „gheneralu” Argu, ajuns vestit pentru izbânda împotriva turcilor. Încercând să revină la „timpul pierdut”, unde rămăseseră Argu și Militina, Polițion se îndrăgostește pe drum de o altă frumoasă, anume Asârie, „fată a unui popă” dintr-o „cetățuie a împărățâii Endiei”. La diferite „adunări” la care participă
ISTORIA LUI POLIŢION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287629_a_288958]
-
aplicare, în măsura posibilităților, punct cu punct. De aceea, el s-a impus printre contemporani în primul rând ca îndrumător și deschizător de drumuri în cultură și este, până în preajma revoluției de la 1848, cel mai însemnat ctitor în cultura românească. Izbânda întregului program cultural depindea în primul rând de crearea limbii literare. Prefața Gramaticii românești, studiul Repede aruncătură de ochi asupra limbei și începutului românilor (1832), scrisorile către C. Negruzzi (1836) reiau, cu argumente diferite, aceeași idee: poporul român, pentru a
HELIADE-RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
conștiinței românești în Basarabia, fie prin intermediul presei - ca redactor la „Sfatul țării” (1918), ca participant la întemeierea revistelor „Renașterea Moldovei” (1920-1921), „Biblioteca copiilor și a tinerimii” (1921) și ca membru în conducerea ziarelor „Cuvântul nostru” (1920), „Basarabia de Sus” (1921-1922), „Izbânda” (1931-1932), fie organizând o serie de spectacole itinerante, susținute de un teatru condus de el însuși și numit Compania Dramatică Română din Chișinău (1918- 1919). A slujit același scop și ca inspector general al artelor din Basarabia (1920) și mai
IOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287611_a_288940]
-
IZBÂNDA, ziar apărut la București de la 29 octombrie 1918 până în 11 iunie 1922. Are ca supliment literar „Izbânda ilustrată”, ce apare în corpul ziarului. Cei care conduc I. sunt Const. Graur, Iosif Nădejde și Em. Socor. Ei se declară reprezentanți ai
IZBANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287656_a_288985]
-
IZBÂNDA, ziar apărut la București de la 29 octombrie 1918 până în 11 iunie 1922. Are ca supliment literar „Izbânda ilustrată”, ce apare în corpul ziarului. Cei care conduc I. sunt Const. Graur, Iosif Nădejde și Em. Socor. Ei se declară reprezentanți ai „păturilor celor mai largi ale maselor populare”, ziarul îmbrățișând „toate cauzele drepte”: votul universal, pământ pentru țărani
IZBANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287656_a_288985]
-
unei înțelegeri scrise, care în cele din urmă nu va fi respectată de autoritățile locale. Pe această tramă epică de suprafață își face simțită prezența personajul colectiv, exemplar sintetizat în Manole, unul dintre cosași. Lupta surdă și fără sorți de izbândă cu o natură misterioasă, înfricoșătoare și în final ucigașă resuscită în psihicul fiecăruia angoase primare, dar și drame trăite de curând. Acțiunea se petrece într-o ambianță dominată de credințe străvechi legate de câteva elemente: apa, pământul, fierul, piatra, cifra
JIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287672_a_289001]
-
1947-1948) și consilier cultural în Ministerul Educației și Învățământului (1948-1951). Debutează cu câteva schițe publicate în „Bilete de papagal” (1928). Va continua să colaboreze cu proză și articole la numeroase periodice, între care „Ultima oră”, „Revista scriitoarelor și scriitorilor români”, „Izbânda” (Chișinău), „Cuvântul”, „Frize” (Brașov), „Pământul”, „Politica vremii”, „Școala română”, „Căminul cultural”, „Graiul copiilor”, „Gazeta literară” ș.a. A condus „Express-Ismail” (1929) și a fost redactor la câteva ziare și reviste: „Orientări” (Moinești, 1932-1934), „Curierul Basarabiei de Sud” (Ismail, 1934-1935), „Viața Basarabiei
JORDAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287674_a_289003]
-
rol benefic. Și mai prolifice au fost însă discuțiile purtate de suveranul român la 25 august 1883 cu împăratul Frantz Joseph, Kalnoky și prințul Reuss, ambasadorul Germaniei 90. Ele vor reprezenta temelia pe care Brătianu va clădi viitorul tratat. O izbândă importantă era și acceptarea de către ministrul de externe austriac a unor concesii în problema Dunării 91. Era însă momentul ca după îmbunătățirea relațiilor dintre cei doi suverani să se amelioreze și relațiile dintre cele două guverne 92. Aflat la Viena
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
antantofil, mai puternic la începutul conflagrației, aducea argumente proprii, considerând războiul pornit de Austro-Ungaria ca „un război de negațiune a principiului naționalităților“. Trebuia să se țină seama de „instinctul maselor“, ce se manifesta cu acea putere elementară care aduce marile izbânzi sau provoacă marile catastrofe. Lozinca lui era: „liberarea Ardealului și această țintă se identificase cu idealul nostru național [...]. A merge împotriva AustroUngariei însemna a grăbi realizarea unui proces istoric inevitabil“. Se aprecia că, în acele împrejurări, era mai ușor de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
asupra consecințelor nefaste ale intrării în război alături de Rusia. În contextul luptei pentru preponderență în Balcani, viitorul statului și neamului nostru „nu este amenințat, sau este amenințat cu mult mai puțin din partea Puterilor Centrale decât din partea Rusiei; în orice caz, izbânda eventuală a acestor Puteri în războiul cu Rusia nu implică compromiterea iremediabilă, în nici o direcție, a aspirațiunilor naționale și nici măcar renunțarea cât de mică din partea noastră la aceste aspirațiuni“15. În fața năzuințelor de expansiune ale Imperiului rus, România se află
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în Nici într-un chip cu Rusia și în alte scrieri 49. Spre deosebire de Italia, România nu poate merge cu Antanta, pericolul cel mare venind de la Răsărit. „Nu numai desăvârșirea dezvoltării neamului nostru, dar chiar ființa lui este strâns legată de izbânda, în războiul actual, a Puterilor Centrale și de răpunerea, cât mai întreagă și cât mai grabnică, a Rusiei și a țarismului rusesc. Dacă Germania și Austria înving, dacă Rusia este definitiv azvârlită spre Asia, dacă țarismul este desființat și Basarabia
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
la 1848, cel german În epoca criticii modernități la „Junimea”, cel sovietic În epoca stalinismului, ori influența unui model euroatlantic după 1990. Modernitatea românească nu poate fi pusă la Îndoială, dar nu această certitudine ar fi, cum se crede, marea izbândă, adică aceea de a se afla Încă o dată ceea ce de fapt se știe, ci capacitatea de a figura mai precis În ce fel suntem moderni, dacă există un consens despre modernitatea culturală și politică drept suport al acestei afirmații. În
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
săi, se minunează cu o candoare neprefăcută de miracolul conservării moaștelor adăpostite în peșteră, impresii ce vor declanșa și o rememorare cu virtuți literare, într-o notă, pe un volum din Viața și petrecerea svinților. Cu aceeași neclintită speranță în izbânda popoarelor creștine asuprite în luptă comună împotriva „agarenilor” întâmpină D. campania din Moldova a regelui Sobieski, în 1686, an ce va marca însă dramatic ultima perioadă a existenței sale. Expediția eșuează și mitropolitul, care, spre deosebire de domnitorul Constantin Cantemir, trecuse fățiș
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Arta Războiului, scrisă de Sun-tzu, general și strateg militar chinez din secolul al VI-lea î.Hr. Iată cum a explicat el importanța activității de informații: Motivul pentru care prințul luminat și generalul înțelept își înving dușmanii de fiecare dată, iar izbânzile lor le depășesc pe cele ale oamenilor de rând este previziunea. Ceea ce numim „previziune” nu este un dar al spiritelor sau al zeilor, nici nu rezultă prin analogie cu evenimente trecute ori în urma unor calcule. Ea poate fi obținută de la
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
bătălie decisivă și care, pentru că disprețuiește rangul, onorurile și aurul, rămâne în necunoștință de cauză cu privire la situația inamicului este complet dezumanizat. Un astfel de om nu este general, nu îi e de nici un folos suveranului său, nu are șanse de izbândă 29. Faptul că Sun-tzu utilizează un argument de ordin etic, și nu unul de ordin practic în favoarea spionajului arată că el consideră necesar să îi determine pe cititori să își învingă scrupulele față de această metodă. În pofida perioadei din care datează
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
1969) fiind urmat peste decenii de alte două romane: Enigma din Strada Presei (1988) și Muschetarul lui Cantemir (1993), precum și de un volum de povestiri - Cele două roze. Povestiri după W. Shakespeare (1994). Continuă și situată de fiecare dată între izbânzile domeniului, activitatea de traducător a lui G. vizează cu deosebire opera lui Shakespeare, a cărei editare completă în românește o coordonează, precum și alte scrieri din literatura engleză și din cea americană. SCRIERI: Anna-Mad, București, 1942; Ultimul peisaj al Orașului Cenușiu
GHEORGHIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287236_a_288565]
-
care vizează, de pildă, „mediocritatea” lui Nichita Stănescu, dar se constituie laudativ la adresa unor poeți cu operă nesemnificativă. În primul caz, demonstrația se construiește în jurul unor exemple culese de la periferia valorică a poeziei analizate, în cel de-al doilea, rarele izbânzi sunt căutate cu sârguință și supuse unui comentariu de multe ori supralicitant. Poetul G., aflat într-o relație concurențială cu confrații întru poezie, îl subminează astfel pe criticul G., punându-i sub semnul îndoielii probitatea și gustul estetic. După 1989
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
viu al mișcării literare românești” și că, „indiferent de eventualele exagerări într-o direcție sau alta”, aici „cititorii au simțit totdeauna glasul sincerității și al francheții”. Iar într-un mesaj concluziv din ultimul număr (Către cititori, 89/1934), relevă principala izbândă a R.l. : „În coloanele ei zeci de scriitori, în mare majoritate tineri, și-au putut spune gândurile într-o libertate absolută, nestânjenită de nimeni și de nimic. O seamă de noi scriitori și-au stabilit și consolidat reputația în revista
ROMANIA LITERARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
Rosetti, sprijinit de I.C. Brătianu, de Eugeniu Carada și Enrich Winterhalder, era aceea de a edita un ziar înnoitor și sub aspect tipografic, lucru destul de dificil în condițiile de atunci, dar nou mai ales în ceea ce privește maniera publicistică și structura. O izbândă completă nu a fost posibilă; totuși, prin apariția R. presa românească a primit, fără îndoială, un îndemn spre modernizare și spre diversificarea mijloacelor. În ceea ce privește atitudinea politică, se continuă, în linii generale, „Pruncul român”, scos de Rossetti și Winterhalder în vâltoarea
ROMANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
și Shavin, 1994, apud Eagly și Chaiken, 1998). Studiul a testat indirect diferențele interculturale în funcțiile atitudinale, mizând pe o altă ipoteză, și anume aceea a „potrivirii în persuasiune”, care spune că persuasiunea (în cazul nostru, reclama) are șanse de izbândă cu atât mai mari cu cât mesajele transmise se potrivesc mai bine cu structurile și funcțiile atitudinale ale publicului-țintă. Eficiența persuasiunii depinde însă în mod substanțial și de alți factori, printre care, așa cum recunosc și cei doi autori ai „ipotezei
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
al obținerii optimului social, al practicării jocurilor de sumă pozitivă în locul celor nule sau negative. Dar să reamintim că munca de lămurire, de „iluminare” a maselor, îndemnul la schimbarea de mentalitate și la morală nu au prea mari șanse de izbândă dacă nu sunt încorporate în strategii care să cuprindă „schimbarea contextului de stimuli”, apelul direct și concret la motivațiile și interesele individuale. Este de reținut pe această linie că inclusiv fenomenele mass-media ce au ca obiectiv aducerea la cunoștință și
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
incorectitudine este mai acut atunci când e vorba - așa cum se întâmplă îndeobște - despre resurse limitate, iar indivizii au ocazia de a vedea destul de exact lucrurile; cei ce se consideră nedreptățiți vor milita să li se facă dreptate sau, judecând realist șansele izbânzii în acest sens, își vor micșora pe viitor eforturile (vezi și experimentul lui Greenberg, 1988). 2) Indivizii sunt foarte preocupați nu doar de recompensele primite în raport cu ceilalți membri ai grupului, ci și de procedurile prin care s-a efectuat repartiția
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
înspre atingerea unor obiective comune grupurilor în cauză, deci unde intervine cooperarea; el trebuie să fie sistematic și de durată, întâlnirile superficiale neatenuând atitudinile negative; contactele între grupuri inegale ca prestigiu și putere socială nu au prea mari sorți de izbândă în surmontarea prejudecăților; în fine, dar foarte important, relațiile intergrupale trebuie încurajate și susținute de autoritățile oficiale, inclusiv printr-un cadru juridic care să avantajeze toleranța. Vom vedea în secțiunea ce urmează cât de actuale sunt aceste cerințe, cu deosebire
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]