5,195 matches
-
prieten al tatălui său, Șerban Cioculescu. Articolele din Radiografii politice sunt, aproape toate, din anii 1936-1937 și răsfrâng spiritul unor vremuri încurcate. Alt termen nu găsesc acum. La tot pasul contradicții, contraste, motive de contrariere. Este aspectul care l-a izbit și pe Barbu Cioculescu care scrie în prefață: „Perioadă socotită când cea mai fericită din istoria unui popor adunat, în fine, între aceleași granițe și prosperând, când supus unei precare condiții economice, generând o viață politică bulversată, prevestind prăbușiri, elite
Vladimir Streinu, altă ipostază by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3501_a_4826]
-
Făcînd un colaj al ideilor din cărțile anterioare, Boia își devine propria pastișă, intrînd într-un ritual al repetiției de rău-augur. De aceea cartea propriuzisă începe la pagina 78 (cu capitolul „Accelerare sau ruptură?“), iar pînă la sfîrșit cititorul e izbit de stilul gazetăresc, cu ritm de tabloid și propoziții simple. „Orice se poate întîmpla, în toate amestecurile imaginabile. Pînă la urmă, e drept, nu se va întîmpla orice, ci ceva anume. Puțină, sau mai multă, răbdare, și vom afla.“ (p.
Gustul idealurilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3577_a_4902]
-
și unul dintre principalele merite ale cărții. S-a spus despre scriitura feminină că e marcată de subiectivism, narcisism chiar, de senzualitate, de teme precum căutarea fericirii. Toate acestea se regăsesc în cartea Laviniei Bălulescu, dar asta nu-i totul. Izbește, înainte de toate, intensitatea cu care sunt trăite de eroină sentimentele și senzațiile. Toate sunt la maximum, de la iubirea obsesivă pentru un bărbat până la blazarea cotidiană, și e meritul scriitoarei că a putut să țină „temperatura” poveștii atât de sus fără
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
muzeu privat, printre ale cărei exponate au întîietate tablourile și statuile. Cum surditatea l-a împiedicat în ultimii 20 de ani să mai asculte muzică, Schmidt și-a îndreptat atenția spre sculptură și pictură, iar cine îi trece pragul este izbit de două evidențe: mirosul țigărilor mentolate, Schimdt fiind un incorigibil fumător, și numărul impresionat de tablouri valoroase. Preferința fostului cancelar înclină spre expresionismul german (Hugo Schmidt, Kirschner, Kubin, Bernhard Heisig), dar dintre toți Schmidt are slăbiciune pentru Ernst Barlach în
Țigări și pictură () [Corola-journal/Journalistic/3587_a_4912]
-
s-a hotărît să calce strîmb, în tactul unei sintaxe personale, iar textul cel mai timpuriu care prevestește metamorfoza provine din 1797 și se numește Cel mai vechi program al idealismului german. Numai că aici tînărul de 27 de ani izbește nu atît prin linia frazelor, cît prin îndrăzneala ambițiilor. „Sînt convins că cel mai înalt act al rațiunii, în stare a cuprinde toate ideile, e un act estetic. Filosoful trebuie să posede tot atîta forță estetică ca poetul” mărturisește Hegel
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
a clădit pe sine prin propriile puteri, luîndu-se în mîini și transfigurîndu-se într-un spirit clarvăzător. În literă, Ecce homo se vrea a fi scoaterea finală a măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
sugerate în funcție de o femeie anonimă din câmpia dunăreană, în care găsim potențându-se niște mari virtuți ale spiritualității țărănești. Reprezentarea stilizat enigmatică a lucrurilor, cu reminiscențe de eres folcloric în concepție, într-o formulare eminamente sibilinică, încărcată de subînțelesuri fatidice, izbește de la primele rânduri ale cărții: „Zile în șir nu mai veni nici pasărea tărâmului celuilalt. Îi erau puii bolnavi de lingoare și de singurătate și o dureau fulgii de la aripa lovită de vârful munților care se bat în capete. Cățelul
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
Alex. Ștefănescu atunci cînd compară operația istoricului literar, în confruntarea cu scrierile lui Petru Dumitriu, cu spectaculoasa încercare de căutare a epavei Titanicului: "Privită cu încredere încă din faza de șantier, aclamată de o mulțime entuziastă la inaugurare, s-a izbit în scurt timp de stupiditatea masivă a realismului socialist, s-a sfărîmat și s-a scufundat în adîncurile amneziei colective. A trebuit să treacă mult timp pentru ca scafandri curajoși să identifice locul naufragiului și să înceapă să aducă la suprafață
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
spiritual de mediu. Același lucru se întîmplă cu tablourile: armonia locală e dată de detaliul că încăperea își trage sensul din conținutul lor. Din această armonie inversă, în care incinta crește din culoarea pînzelor, se hrănește pictura lui Paștina. Ce izbește la tablourile lui e că lucrurile nu lasă umbră, conturul lor nefiind însoțit de haloul de întunecime pe care îl cere o lumină care cade de undeva: de sus, de jos, din spate sau din părți. Lumina nu cade de
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
lasă în lumea argentiniană, așa cum - cu lupte între cuțitași - o imaginează el. Est modus in rebus.Există un autor pe care îl admir, dar care, din când în când, trântește câte o prostie de rămâi înmărmurit. Nu atât prostia mă izbește, cât naturalețea ei. O dă ca pe o evidență. Nu-mi permit asemenea îndrăzneli. Nu spun că Borges nu-i grozav. Spun că pentru mine nu-i grozav. Știu, scrie foarte bine, e subtil, erudit, câte și mai câte... Nu
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3647_a_4972]
-
lui Richard Wagner, trad. din germană de Alexandru David, București, Editura Humanitas, 2013, 90pag. Scris sub coerciția unei comemorări - împlinirea a 50 de ani de la moartea lui Wagner - textul lui Thomas Mann nu iese din tiparul unei ceremonii elogioase: începutul izbește prin tonul ditirambic, cu epitete ce azi sună strident, chiar dacă în epocă emfaza expresiilor ținea de uzanța subînțeleasă a solemnităților publice. Însuși detaliul că Mann și-a scris textul pentru a-l citi pe 10 februarie 1933, în Auditorium Maximum
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
al României literare. La ședință au participat câteva din capetele responsabile cu ideologia și cultura în perioada cea mai cumplită a cultului personalității ceaușeșciene: Dumitru Popescu-Dumnezeu, Gheorghe Rădulescu, Virgil Trofin, Ianoș Fazekaș, Ilie Verdeț, Ion Ursu, Vasile Vîlcu. Veți fi izbiți, cum am fost și eu, de două lucruri. Primul: că, deși în lumea culturală toți acești politruci aveau un renume dezastruos, prin comparație cu Ceaușescu ei par raționali. Și, al doilea, reaua-credință uluitoare a „șefului”, plăcerea de a umili, de
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
caz de război e virtual imposibil să fim bombardați, fie și chirurgical? - îi scrie naratorul amicului său. Convenția de la Geneva interzice strict atacarea lăcașelor de cult. La noi, dacă scuipi o gumă dintr-un deltaplan ai mai mari șanse să izbești crucea semeață a unei biserici decât vreun trecător. Cred că și porumbeii au frustrarea asta”. Mai e de spus că finalul este unul cu adevărat surprinzător și care dă un sens suplimentar întregii desfășurări epice anterioare. Una peste alta, Agenția
Hazard by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3413_a_4738]
-
Humanitas, București, 2013, 285 pag. Ca document înfățișînd meandrele spiritului homosexual, jurnalul lui Petre Sirin e un eșantion reprezentativ: surprinde răsucirile acute ale naturii pederaste, cititorul parcurgînd însemnările cu aerul că asistă la un studiu de caz. Castele în Spania izbește prin franchețea mărturisirii, Petre Sirin nesfiindu-se să-și descrie cercul strîmt al iubiților din Bucureștiul anilor ‘40-’50. O lume clandestină avîndu-i ca protagoniști pe muzicologul Mihai Rădulescu și criticul Ion Negoițescu, alături de mai tinerii lor amanți: Ion Omescu
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
considerabil diferit. Rugăciune, din 1915, a Ahmatovei: „Dă-mi, amari, ani de-arșiță, de boală, / De nesomn, și prietenu-mi ia, / Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală...”. Nu știa, biata, ce o aștepta. Verdictul, 1939: „Ca un munte a izbit cuvântul / Pieptul meu ce încă palpita./ Îl pândisem luni și luni de-a rândul...”. În R.l., verdictul procesului „Rugului aprins” (îl regăsesc printre condamnați pe Șerban Mironescu cu care, la facultate, ne împrieteniserăm, Mihai și cu mine, oarecum). Cât de
insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3187_a_4512]
-
și Kleist -, dar și un traducător din limba engleză, au început să caute un spațiu destinat traducătorilor, un fel de casă a lor. Au încercat în mai multe landuri ale Germaniei, cerând, firește, subvenții de la primării, dar peste tot se izbeau de un refuz nedumerit: o Casă a Traducătorilor? La ce bun, pentru ce aveți nevoie de un asemenea spațiu? În cele din urmă, Tophoven s-a gândit la orășelul lui natal, Straelen din Renania Nord Westfalia. Și aici a reușit
Fulgurări dintr-un univers al traducerii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3123_a_4448]
-
sau în delirul cvasi-epileptic al Terezei de Avilla. În schimb, în limba lui Eckhart, nu ghicești nimic din ardoarea vreunei emoții: textul curge rece, pe alocuri sec, pe alocuri imnic. O răcoare de laborator logic însoțește atmosfera paginilor, cititorul fiind izbit de pledoaria insistentă pe care învățatul o face actului de înțelegere. De Dumnezeu te apropii înțelegîndu- l, aceasta e ideea lui Eckhart, exigență cu neputință de îndeplinit de un anahoret cu înclinații mistice. Cînd un teolog face apologia intelectului, mintea
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
de ce: cu vreo două săptămâni înainte, îl întâlnisem și eu pe Calea Victoriei, și întrebându-l de tine, mi-a dat exact același răspuns, poate însă mai categoric în termeni: -Extraordinar, domnule! nu mă pot mișca din Iași, fără să mă izbesc de aceeași întrebare: „Ce mai face Bagdasar! Trimite-i salutul meu călduros etc. Vin de la Cluj, și acolo toată lumea îmi pune o singură întrebare: Ce mai face Bagdasar? ș.a.m.d. Îți confirm, așadar, că ești cel mai iubit dintre
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
căci simte că rațiunea nu-l poate ajuta, de aceea senzația curentă este de mysterium tremendum. Întîlnirea cu sacrul e resimțită ca o ruptură insolită și fascinantă, după lecția lui Rudolf Otto privitoare la das Heilige (sacrul). Divinul coboară pieziș, izbind mintea cu evidenta lui găunoșenie irațională, de unde și vorba devenită clișeu a lui Tertulian: „Este cu totul vrednic de crezare că Fiul Domnului a murit, pentru că este absurd. Și este sigur că a înviat după ce a fost pus în mormînt
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
vagi trimiteri la creația lui Béjart), de-a religia (evocând Spălarea picioarelor) etc., în toate cazurile convingându-ne doar de deruta lor artistică. De curând, o actriță imi spunea, cu îndreptățire, că subiectele șocante ascund, de fapt, lipsă de imaginație. Izbești, și golul real nu va mai fi băgat în seamă. A doua piesă urmărită în cadrul Platformei a aparținut Valentinei De Piante Niculae, concepută de aceasta și dansată de ea împreună cu italianca Valentina Dal Mas. Sunt ani buni de când urmăresc, cu
eXplore dance festival edi]ia a VIII-a by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3017_a_4342]
-
o luptă Când cu mine, când cu semeni, O-ndârjire ne-ntreruptă De-a ciopli statui din cremeni. Viața mea a fost o trântă și cu lumea și cu veacul, Dor și patimă-nfrântă De-ai găsi râvnirii leacul. „Moartea m-a izbit În primul rând la Aiud. Eram În cea dintâi noapte În această Închisoare În care singurul stăpân era satana. Un gardian m-a trezit cu noaptea-n cap. M-a scos din celulă ca să mă ducă la comandant. În drum
Vulturul albastru -Fragment-. In: Editura Destine Literare by Ioan barbu () [Corola-journal/Journalistic/99_a_387]
-
Murgoci Un important politician a provocat un accident de mașină. Președintele PDL Caraș-Severin s-a urcat beat la volan, iar ce-a urmat este teribil. Gheorghe Năsturel nu a mai putut controla volanul mașinii în care se află și a izbit un stâlp care susținea firele de tramvai. Imediat dupa impact, autovehiculul a mai rulat câțiva metri, după care s-a oprit. Martorii evenimentului rutier au sunat imediat la 112, iar bărbatul a fost transportat la spital. Polițiștii susțin că în
Lider PDL, accident grav de mașină-FOTO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/30402_a_31727]
-
în care statul de drept punea la îndemînă toate garanțiile unei vieți libere, un motiv în plus ca transfugii să-și dorească repatrierea grabnică. Citită cu ochii cuiva aflat înlăuntrul granițelor, revista își dezvăluia imediat aberația, tonul și conținutul articolelor izbind prin evidenta lor falsitate, dar pentru o familie aflată în America de Sud sau în Germania, căreia îi lipsea putința de a le verifica adevărul, efectul trebuie să fi fost de nedumerire. Cititorul simțea cel mult o undă de contrariere, dar în
Felahii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3268_a_4593]
-
adolescența la Oradea, pentru ca 1938 să se înscrie la Universitatea din Bruxelles, ale cărei cursuri le urmează sporadic din cauza vicisitudinilor războiului. După efemere așezări în Austria și Olanda, își face studiile la Paris, emigrînd în SUA în 1947, unde se izbește de climatul marxist al universităților de peste ocean. Catolic prin botez și creștin pe linia tradiției maghiare, Molnar va fi martorul prăbușirii tiparului de educație europeană la Universitatea Columbia, tipar bazat pe caracterul indiscutabil al valorilor clasice: adevăr, frumos, bine - adunate
Hegemonia mașinilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2964_a_4289]
-
de meșteri din alte țări. Și m-am agățat cu o mînă (cealaltă continuînd să imobilizeze bara plimbăreață) de secundar. Era tăios ca un brici. Mi-a intrat în carne pînă la os. Țipai și, riscînd să-mi pierd degetele, izbii cu fruntea-n locul îndesit de semne și numere. Învinsesem! O liniște de început de lume plutea-n sufrageria mobilată cu paturi și dulapuri medievale. Conchistador fatal, îmi regăsii trupul pe preșul grav, nițel ciopîrțit, nițel aiurit, surîzător totuși... Pe
Nu vă lăsați momiți de orologii (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15152_a_16477]