1,650 matches
-
ea aminte, că tot bâiguia : — ...era întuneric, întuneric, întuneric... și o pasăre albă, mare... — Muti a dormit într-un coteț... a râs putoarea de Niki. Unde să fi stat ea două zile ? Și cum se face c-a venit fără jachetă ? Asta ei, pân-la sfârșit, n-au mai aflat-o. Că madam Ioaniu, cât a mai suflat, a tot bolborosit și fără s-o întrebe ei, tot bolborosea, da altceva nu scotea decât : — ...întuneric... întuneric... întuneric... și o pasăre albă, mare
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tu ? Mă privește. OK, am să Încerc. Oftează adînc și pornim iar pe trotuar. — Singurul lucru bun În weekendul ăsta, adaugă În clipa În care ajungem la colț, e că mi-am terminat bluza. Ce părere ai ? Își scoate mîndră jacheta și se Învîrte, iar eu mă uit la ea preț de cîteva clipe, neștiind ce să zic. Nu e vorba că nu mi-ar plăcea lucrurile croșetate... OK. Ba ăsta e adevărul, nu Îmi plac deloc lucrurile croșetate. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Nu-i așa ? Îmi zîmbește fericită. Și am făcut-o atît de repede ! O să-mi fac și fustă asortată. — Bravo, spun stins. Ești foarte talentată. — Ei, nu e mare lucru. Plus că-mi și place. ZÎmbește modestă și-și pune jacheta. — Dar zi de tine, adaugă În timp ce traversăm. Ai avut un weekend plăcut ? Pariez că da. Pun pariu că iubitul tău s-a purtat ca la carte și a fost super romantic. Pariu că te-a scos În oraș sau ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
care Își dorește așa tare ca tine să avanseze În carieră... Pleacă mai departe, clătinînd din cap. Cum e posibil ca ziua mea să fi fost deja atît de dezastruoasă, Înainte de a apuca măcar să stau jos ? Îmi trîntesc geanta și jacheta pe scaun, mă grăbesc Înapoi pe coridoare spre lifturi și apăs pe butonul Sus. O clipă mai tîrziu, liftul se oprește la unu cu un ping, și se deschid ușile. Nu. Nu. E ca un vis urît. Jack Harper se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ochii pe un articol intitulat „Cum să-ții Întreții garderoba“. — Ce să faci ? — M-am gîndit să mă uit să văd dacă Îmi lipsește vreun nasture, dacă mi s-a desfăcut vreun tiv, zic, citind articolul. Și să-mi perii toate jachetele cu o perie de haine. — Ai așa ceva ? — Atunci cu o perie de păr. — Aha. Ridică din umeri. Bine. Fiincă mă Întrebam dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
numele ! Trecem de alte cîteva coloane, spre o Încăpere extrem de bogat decorată, În care se mai află Încă vreo trei cupluri. În dreapta noastră e o pereche și, În timp ce trecem pe lîngă ea, o femeie platinată, Între două vîrste, cu o jachetă aurie, Îmi surprinde privirea. — Bună ! zice. Rachel ! — Poftim ? Mă uit În jurul meu, nedumerită. La cine se uită ? La mine ? Se ridică de pe scaun și vine spre mine, clătinîndu-se ușor și mă sărută pe obraz. Ce mai faci, draga mea ? Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
apropii brusc de cei care vorbesc. CÎnd ajung lîngă ușa departamentului de marketing, trag aer În piept adînc, după care intru, Încercînd să-mi iau cel mai relaxat aer de care sînt În stare. — Bună dimineața la toată lumea, spun, scoțîndu-mi jacheta și punîndu-mi-o pe scaun. — Emma ! exclamă Artemis pe un ton sarcastic și Încîntat. Măi să fie ! Bună dimineața, Emma, spune Paul, ieșind din birou și măsurîndu-mă din priviri. Ești OK? Da, sînt bine, mulțumesc. — Dorești cumva să... discutăm despre ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
desluși prea bine și nu Înțelese la ce foloseau. Am ajuns, spuse În cele din urmă. Grădina era plină de copii și guvernante; copii de șapte, opt ani, nici unul de cinci ca Julius. Mulți purtau haine albe, cu o mică jachetă strînsă pe corp, fără guler și cămășuțe de poplin cu gulerul apretat și cravate fine, azurii, roșii sau verzi cum poartă toreadorii. Nici unul nu avea Încă acnee și erau cu toții fericiți, gata să se zbenguie, nu vă apropiați prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
uita Îndată de neliniștea asta. Era ceva foarte ciudat, dar ea nu se mai Întreba de ce dorințele i se Împlineau Înainte de a fi apucat să le exprime. Julius intra În bucătărie sau În sala de mese a servitorilor, pune-ți jacheta, ba era Îmbrăcat cu jacheta, ba umbla fără ea. Numai fata ei nu se Întorcea niciodată cu vînzătorul de Înghețată, dar asta fiindcă ea nu comunica profund cu nimeni, fiindcă niciodată nu-și exprimase dorința ca fata ei să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Era ceva foarte ciudat, dar ea nu se mai Întreba de ce dorințele i se Împlineau Înainte de a fi apucat să le exprime. Julius intra În bucătărie sau În sala de mese a servitorilor, pune-ți jacheta, ba era Îmbrăcat cu jacheta, ba umbla fără ea. Numai fata ei nu se Întorcea niciodată cu vînzătorul de Înghețată, dar asta fiindcă ea nu comunica profund cu nimeni, fiindcă niciodată nu-și exprimase dorința ca fata ei să se Întoarcă și să apară În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
exprimase dorința ca fata ei să se Întoarcă și să apară În fața ei acolo, În bucătărie. Numai cînd era singură În dormitor. De aceea venea noaptea. În schimb, Julius trecea mereu pe lîngă ea, pune-ți jachețica, domnișorule, era cu jacheta pusă, oare mai Înainte trecuse fără jachetă? Dar șuvițele negre ca pana corbului se desfăceau căzîndu-i pe față, Întrerupîndu-i firul gîndurilor tocmai cînd se Întreba de ce... Țanțoșa coborî și ea să mănînce, era sîmbătă și se trezi nas În nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întoarcă și să apară În fața ei acolo, În bucătărie. Numai cînd era singură În dormitor. De aceea venea noaptea. În schimb, Julius trecea mereu pe lîngă ea, pune-ți jachețica, domnișorule, era cu jacheta pusă, oare mai Înainte trecuse fără jachetă? Dar șuvițele negre ca pana corbului se desfăceau căzîndu-i pe față, Întrerupîndu-i firul gîndurilor tocmai cînd se Întreba de ce... Țanțoșa coborî și ea să mănînce, era sîmbătă și se trezi nas În nas cu Abraham. Îl salută fără șovăire, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a rostit fraza ei obișnuită, care se întâmpla să fie: „Of, rahat, e Ted!“ —Pe bune? Ted păși precaut în apartamentul lui Ashling. Nu avea parte prea des de o primire atât de călduroasă. —Trebuie să îmi spui cu care jachetă îmi stă cel mai bine. O să fac tot ce pot. Fața întunecată și slabă a lui Ted părea chiar mai concentrată ca de obicei. Dar, știi, sunt bărbat. Nu chiar, se gândi Ashling cu regret. Ce păcat că cel care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mai bună nu era un bărbat drăguț, masiv, care să îi provoace palpitații. Acesta era, în schimb, Ted Mullins, un amărât de funcționar civil, comediant diletant, deținător sfrijit și agitat al unei biciclete. —Mai întâi, cea neagră. Ashling își trase jacheta peste cămașa de mătase „de interviu“ și pantalonii ei negri magici care făceau să dispară două kilograme într-o secundă. —Care-i treaba? Ted s-a așezat pe un scaun și i-a luat spătarul în brațe. Era doar piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
răsplată pentru anii de muncă grea depusă la revistă, lui Ashling i s-a permis să își păstreze slujba până când își găsea altceva. Ceea ce, sperau ei, va fi cât mai curând. —Ei bine? Ashling își netezi partea din față a jachetei și se întoarse către Ted. —Merge. Ted ridică din umeri. Sau e mai bine cu asta? Ashling scoase o jachetă care lui Ted i se păru identică cu prima. Merge, repetă el. —Care dintre ele? Oricare. — Care dintre ele îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
își găsea altceva. Ceea ce, sperau ei, va fi cât mai curând. —Ei bine? Ashling își netezi partea din față a jachetei și se întoarse către Ted. —Merge. Ted ridică din umeri. Sau e mai bine cu asta? Ashling scoase o jachetă care lui Ted i se păru identică cu prima. Merge, repetă el. —Care dintre ele? Oricare. — Care dintre ele îmi face talie? Ted se strâmbă. — Nu începe iar cu asta. Ești obsedată de talia ta. — Dacă aș avea talie, aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
mă îndoiam nici o secundă de asta, aprobă Ashling printre dinți. — Hei, ce-ți mai face infecția de la ureche? —Mai bine. Pot din nou să mă spăl singură pe cap. 3tc "3" Ashling s-a decis într-un final să aleagă jacheta numărul unu. Putea să jure că a sesizat o mică denivelare la jumătatea distanței dintre sâni și șolduri, ceea ce era destul pentru ea. După criza legată de machiaj a decis să nu exagereze, ca nu cumva să pară frivolă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ziar, doar că ziarele sunt atât de plictisitoare și de deprimante... Măcar avea haine de despachetat. Deci, în timp ce străzile de sub ea se umpleau de tineri ce mărșăluiau către o seară în oraș, Lisa fuma și scutura rochii și fuste și jachete pentru a le așeza pe umerașe, împăturea hanorace și bluze pentru a le pune în sertare, aranja pantofi și ghete ca la o paradă militară desăvârșită, atârna poșete... Sunetul telefonului o făcu să tresară din ritmul ei calm. —Alo? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tot ce a băgat în gură a fost o jumătate de roșie și o înghițitură de pui cu porumb. S-a întors la serviciu triumfătoare și tocmai își răsfoia corespondența când Ashling a apărut lângă biroul ei, cu geanta și jacheta în mână. —Lisa, spuse Ashling nerăbdătoare. E două și jumătate și invitația este pentru ora trei. Nu ar trebui să plecăm? Lisa râse cu o mirare ironică. Regula numărul unu: să nu ajungi niciodată la timp. Toată lumea știe asta! Ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
le-au întâmpinat și au ușurat-o pe Ashling de haină. Dar Lisa a refuzat grațios să renunțe la ea. —Trebuie să îți amintesc de regula numărul trei, spuse Lisa calm, pe drumul către sala de recepții. Nu lăsăm niciodată jacheta. Trebuie să le lași impresia că ești foarte ocupată, că doar treci pe aici pentru câteva minute, că ai o viață mult mai interesantă undeva în altă parte. —Scuze, spuse Ashling umilă. Nu mi-am dat seama. În sala de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
era deloc o surpriză. —Aceiași și aceiași, oftă ea către Ashling. Majoritatea fraierilor ăstora ar apărea și la deschiderea unei conserve de fasole. Ceea ce mă duce ușor cu gândul la regula numărul cinci: folosește-te de faptul că încă ai jacheta și evadează subtil. Când cineva devine prea plictisitor, poți spune că te duci la garderobă. Câteva modele cu ochi de căprioară se plimbau prin sală, cu corpurile lor neformate acoperite de produse Morocco. Din când în când, cineva de la relații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
-l rupe. Apoi a tresărit din nou, deoarece cineva o ciupea iar de braț. A, da, păi, mersi, încercă ea, nereușind să fie indiferentă. — Nu te atinge de el, îi spuse Lisa printre dinți în timp ce traversau holul pentru a lua jacheta lui Ashling. Nici măcar nu te uita la el. Și nu spune niciodată cuiva de la PR că o să le dai spațiu. Fii inabordabilă! — Asta e regula numărul șapte, presupun, spuse Ashling oftând. —Exact. După ce au părăsit hotelul, Ashling îi aruncă Lisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
hipnotizată. Dar se întâmplă fără să îți dai seama, te trezești dintr-odată că ceea ce vrei de la un material este să ascundă cât mai bine petele de vomă... Uită-te cum sunt îmbrăcată, spuse ea, arătând către bluza neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele ei scurte și cu forme, talia mică, subliniată de jacheta cambrată, părul lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
bluza neagră și jacheta de blugi. Ashling strâmbă gânditoare din buze. Poate că nu era Clodagh expertă în ale modei, dar tot ar fi dat orice să arate ca ea - picioarele ei scurte și cu forme, talia mică, subliniată de jacheta cambrată, părul lung și des, strâns cu ușurință deasupra capului. —Vezi chestia aia verde? spuse Clodagh, arătând o bluză de culoarea deschisă a mentei. Ei bine, îți poți imagina așa ceva pe albastru? — Păi, da, minți Ashling. Avea o bănuială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Scuze, spuse el, dând rușinat din umeri. Asta se întâmplă când lucrezi în sălbăticia din Sandyford. De fiecare dată când ajung în oraș, dau iama în magazinele de muzică. Vinovăția mă cam apasă. Secretul tău e în siguranță la mine. —Jachetă nouă? întrebă Dylan, în timp ce Ashling își strângea lucrurile. Păi, da. Ia să te văd. Insistând ca ea să stea nemișcată, și-a trecut privirea peste linia umerilor ei, a dat din cap și a spus: —Daaa. Ashling a încercat - în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]