2,068 matches
-
un prieten din copilărie care În prezent s-a răzlețit de satul nostru și are fumuri de orășean. Este vorba despre cel căruia i se spunea cândva Ectoraș și care astăzi este cunoscut mai ales sub numele de Repetentu, din pricina jalnicelor note obținute la facultate și care Îl obligă să repete ani Întregi de studii. Unii sunt Încredințați, Însă, că porecla n-ar avea nici un suport real, deoarece persoana În cauză nu a fost - din pricina unei anumite sărmănii neuronale - admisă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și luminii soarelui. Când scorul a Început să ia proporțiile unui sinistru, adversarii au dat semne de oarecare jenă și nu mai trimiteau mingea spre poarta lui Baronu. Suporterii noștri, Însă, din spirit de corectitudine, dar și profund dezamăgiți de jalnica prestație a propriei echipe, i-au amenințat pe adversari că, dacă vor continua să-i protejeze pe maimuțoii noștri de jucători, o să mănânce la sfârșitul meciului o mamă de bătaie cum nu s-a pomenit de la Facerea lumii Încoace. În vreme ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de trecut. Bătrânul armăsar Canafas pândise o zi Întreagă - ascuns În niște tufișuri de la marginea pădurii din apropiere - poarta mare de fier și băgase de seamă cu ce prilejuri era deschisă de către cei doi militari Înarmați. Canafas arăta Înspăimântător și jalnic, așa cum era și firesc după atâta vreme de hălăduit În sălbăticia pădurii, departe de Îngrijirile oamenilor: coama și coada erau atât de pline de ciulini, că păreau niște bucăți dintr-un lemn răsucit, plin de noduri și drăcos; pe piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băiatu și știe multă carte, Adusă de departe, Doar chiar de la‐mpăratu! ZADARNIC (plânge mama) Zadarnic plânge vântul și nucii plâng, bătrânii ; Frăgarul din ogradă, și cumpăna fântânii... și plânge mama, biata... și cum aș vrea s‐o‐ nșele Povestitorii jalnici ai prigirii mele. La mine vii cu cartea, cu gând să‐ mi dai canoane, și vrei să mă cuminici, părinte Solomoane, Cucernic faci agheazmă, și mâna ta, părinte Stropește casa tatii, ca bine s‐o‐cuvinte. Dar în zădar mă
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Mickiewicz spune că un om, Văzându‐și mama‐ n nesimțire, Mâhnit adânc de‐acel simptom, Chemă pe doctori cu grăbire - Consult făcură între ei Dar nu căzură la‐nvoire. Mult lăudații semizei Se tot certau pe leacuri multe La capul jalnicei femei ... Curgeau și vorbe și insulte, Zâmbiri amare fără spor, și alte lucruri zise culte ... Dar omul nostru din popor Privi icoana minunată și le grăi ca din topor și mi‐i luă la goană‐ ndată; Apoi la mamă‐sa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
a părintelui său. Punând la un loc toți vasalii, samuraii de rând și pedeștrii, se adunau mai puțin de o mie de oameni. Erau însă multe palanchinuri și lecției lăcuite pentru soția seniorului și doamnele ei de curte, iar figurile jalnice ale femeilor voalate, mergând atât călare, cât și pe jos, umpleau tot drumul. — O! Arde! — Ce sus se înalță flăcările! Mulțimea de femei abia îndura plecarea și, când ajunse la doar o leghe de Nirasaki, se întoarse să privească, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cai patru femei cu copiii lor și le legă de șei. Nu se va pune la socoteală ca infidelitate dacă nu muriți aici. De veți scăpa cu viață, creșteți-vă copiii și aveți grijă să țină slujbe de comemorare pentru jalnicul clan al fostului nostru stăpân. Astfel, admonestându-le pe mamele care plângeau atât de tare împreună cu copii lor, Sozo lovi fără milă, cu coada lăncii, cei trei cai pe care le urcase. Caii porniră la galop, în timp ce mamele și copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-se ce s-o fi întâmplat, oamenii care umpleau sala deveniră imediat serioși, simțind, deodată, cum li se uscau gurile. Când auziră de pe podelele de lemn ale verandei răsunetul unei bufnituri, până și generalii care nu voiseră să privească făptura jalnică a lui Mitsuhide își întoarseră acum privirile într-acolo, cu o tresărire. Nobunaga își aruncase evantaiul în spate. Generalii văzură că îl ținea pe Mitsuhide de ceafă. De fiecare dată când bietul om se chinuia să ridice capul pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
saci grei ce păreau a fi plini cu bani - un munte de saci împletiți din paie, cu bani. Privindu-i pe muncitori, munciți de temeri și regrete, Kanbei continuă: — N-a fost vina voastră. Cu toții vă aflați într-o situație jalnică. Ați fost conduși pe căi greșite de câțiva oameni răi. Așa a declarat Seniorul Hideyoshi; și, ca să munciți cu toții fără alte gânduri în minte, a poruncit să vă dăm o primă pentru a vă stimula puțin. Primiți-o, exprimați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frotieră - a doua zi după ce împrejurimile Castelului Takamatsu fuseseră prefăcute într-un lac noroios. În dimineața de douăzeci și unu, Hideyoshi stătea cu generalii săi la comandamentul de pe Muntele Ishii, admirându-și opera. Fie că era considerat un spectacol grandios sau unul jalnic, apele umflate - cu ajutorul ploii din timpul nopții - izolau complet Castelul Takamatsu în mijlocul lacului. Zidurile exterioare de piatră, pădurea, podul mobil, acoperișurile caselor, satele, câmpiile cultivate, orezăriile și drumurile erau scufundate, iar nivelul creștea ceas de ceas. — Unde-i Ashimori? Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
risipă! Aveți de gând să gătiți pentru onoratul nostru oaspete în putoarea asta? Vreți să-i serviți pește stricat? Aruncați imediat toate porcăriile astea! Furia lui Nobunaga era complet neașteptată, iar bucătarii-șefi i se aruncară la picioare. Era o scenă jalnică. Mitsuhide își dăduse toată silința să cumpere cele mai rafinate ingrediente și să pregătească feluri de mâncare delicioase, aproape nedormind câteva zile la rând, supraveghindu-și vasalii și pe bucătari. Acum, mai că nu-i venea să-și creadă urechilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
participa personal la o campanie contra provinciei Gifu, îl însuși vi se va alătura. În loc de a ne accepta petiția, a părut chiar să ne încurajeze activ. — A fost entuziasmat? Zău așa, parcă-l și văd. Hideyoshi își imagina cu ușurință jalnica scenă. Avea de-a face cu nobilul urmaș al unei case ilustre, dar și cu un om pe care propriul său caracter îl făcea dificil de salvat. Totuși, era un mare noroc. Înaintea morții lui Nobunaga, lui Hideyoshi nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa în luptă. Preț de-un moment, pe chipurile generalilor se așternu o expresie dezolată și începură să bolborosească întrebări jalnice. Cu toții îl priveau pe Hideyoshi, încercând să-i citească pe față felul cum aveau să rezolve acea situație primejdioasă. — Moartea lui Sebei e o grea pierdere, spuse Hideyoshi, dar n-a murit în zadar. Vorbi, apoi, puțin mai tare: — Fiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Un singur lucru: lipsa unei comenzi autoritare. De asemenea, acțiunile lui Hideyoshi fuseseră neașteptat de repezi, ceea ce nu făcuse decât să-i năucească și mai mult. Zvonurile și informațiile false bântuiau peste tot, încurajând, astfel, actele de lașitate. Când vedea jalnica dezordine a trupelor sale, Katsuie nu era numai descurajat, ci turba de-a binelea. Scrâșnind din dinți, era incapabil să se stăpânească de a-și scuipa indignarea spre ofițerii din jurul lui. Mai întâi așezați, apoi în picioare și, în sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
într-un om tocmai când este băgat în mormânt? Se pare că așchia nu sare departe de trunchi. Nici măcar de cea mai elementară decență, nu sunt în stare asemenea gunoaie, scăldate încă de la naștere zilnic în dejecții umane. Cioclul acesta jalnic, voia cu tot dinadinsul să-l mai înmormânteze și el odată, pe acest mare poet al neamului. Din fericire pentru noi, asemenea glasuri nu stârnesc decât ceea ce merită, scârbă și greață organică. Deci de azi, Marele poet Adrian Păunescu, nu
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-și acopere dureros chipurile. Uneori, ochii nu se potriveau cu ferestrele tăiate în dreptul sufletelor. Alteori, oasele craniului împungeau ostentativ scalpul... După o muncă de sisif, piei și trupuri au fost invadate de o lumină orbitoare. -E lumina de dincolo!... șopteau jalnicele... ascunzându-se una în spatele celeilalte. Dar acea lumină a făcut ca obositele „făpturi” să-și găsească grabnic pielea pregătită de Providență. Numai că unele piei erau ciuruite... și... când simți că ți se scurge sufletul, e pentru că ai nimerit într-
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Panait Cazimir, ce astăzi formează aripa dreaptă a Academiei, și care prin o curioasă întâmplare rămaseră nelovite de cumplitul element, deși era atât de aproape de nenorocita locuință ce pricinui sărăcia, deznădăjduirea a atâtor mii de familii. Curțile rămaseră o ruină jalnică pentru Iași, mai mult de 13 ani(...) În sesia din anul 1839/1840 guvernul propuse Adunării obștești ca antreprenorul venitului poșlinei sau a exportației grânelor din țară să fie dator a rezidi și curtea destinată a se face Palatul ocârmuirii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
o singură clădire? —Cum te simți? m-a întrebat el. —Bine, am răspuns eu politicoasă. — Prima mea zi aici a fost la fel de îngrozitoare, a zis el cu blândețe. Dar o să fie mai bine. Da? am întrebat eu cu o voce jalnică. Bunătatea lui neașteptată trezise în mine un chef nebun de a izbucni în lacrimi. Da, a răspuns el. După care e iarăși rău. Spusese asta ca și când ar fi fost poanta unui banc și dând capul pe spate izbucnise într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
că Domnul Zgârcit, patronul de la Club Mexxx care ne dă niște salarii de rahat, s-a ars de data asta! Sigur, a adăugat ea, știm cu toții că preoții erau bolnavi de mahmureală. Se știe că toxiinfecția alimentară e un pretext jalnic pentru mahmureală. Anna îl folosește tot timpul. Și eu aș fi făcut la fel, numai că ăsta e primul meu serviciu. într-un final, am reușit s-o prind pe Anna singură. —Ai ceva praf la tine? am întrebat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
poți să începi? Am clipit. — Îmi oferi un post? — A, da. O ofertă. Cu cât te plătesc la P și P? I-am spus. Era număr apropiat de cel al anilor pe care îi aveam. — Doamne, e de-a dreptul jalnic. Îți triplez salariul și-ți dau titlul de editor. Mă aștept să te ocupi de multe cărți, dar mediul e unul incitant și foarte alert. Îți convine? I-am spus c-o să mă mai gândesc și c-o să-i dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de realiste... practic, în noaptea trecută, fugisem din apartamentul lui Randall! După cină, el mă condusese înapoi în sufragerie și încercase să se dea la mine - dar eu mă simțisem așa de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil crede... nici nu-mi pot închipui ce crede. Dacă mi-am tăiat craca de sub picioare pentru totdeauna, comportându-mă atât de jenant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
și-a cam pierdut răbdarea cu mine, cel puțin la început. Nu l-am condamnat. Dispărusem atâta vreme, cum să nu fie supărat pe mine? Nu aveam nici o scuză. În tot timpul ăsta, vagabondasem prin California, într-o stare din ce în ce mai jalnică, fără să mă pot hotărî să pun mâna pe telefon și să sun. Dar Tom rămânea unicul meu frate, și acum că urma să mă mărit, voiam să intre cu mine în biserică și să mă ducă la altar, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
răspuns la mesaj. Poate e cu ea. Chiar în acest moment. Poate vrea să-și facă de cap de Crăciun. Dacă sunt în pat acum? Bucurându-se de un maraton de amor? Poate Adam chiar i-a arătat mesajul meu jalnic? Trebuie să ies din starea asta negativistă. Nu-mi face deloc bine. Ce mi-ar spune Debbie acum? Probabil mi-ar spune că poza a fost făcută din rațiuni publicitare și să nu mai despic firul în patru. Mi-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mare (trebuie să-l știi, lângă Podul Cotroceni e chiar singurul copac fabulos pe chei, imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria ruginită care probabil nici nu se mai deschide ca să intri din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Bucureștiul ăsta, frisonează deodată Zina. Veneam cu ea de la Parcul Carol, unde a început demolarea Mausoleului, care va face parcul impracticabil cel puțin pentru anul ăsta. Pe locul monumentului comunist va ședea, sinistră ironie, Catedrala Mântuirii Neamului. Acum Parcul arată jalnic, înconjurat de foste locuri publice părăsite, braseria Vaporul, cinematograful... Și casele înclinate spre stradă par abandonate, după hăurile goale ale ferestrelor - într-o gură din astea ardea totuși o lumină albă, care ce-i drept nu înseamnă neapărat viață. Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]