2,253 matches
-
Harper atâtea despre tine ? O, Doamne. Știu că fostul meu prieten Connor a absolvit Manchester University cu note destul de mari și tot tacâmul. Dar uneori se prinde atât de greu ! Capetele se răsucesc instantaneu către mine. — Eu... Simt furnicături de jenă În tot corpul. Fiindcă am... am... Nu pot s-o spun cu voce tare. Pur și simplu nu pot. Dar nici nu trebuie să fac asta. Connor deja face fețe-fețe, schimbând toate culorile curcubeului. Nu, spune, Înghițind În sec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mine cu toții, și tot ce-mi doream era să mă ascund undeva În gaură de șarpe și să mor... — O, Doamne, spune Lissy cu tristețe. Pe bune ? — A fost Înfiorător. În clipa În care mă copleșește un nou val de jenă, la aducerea aminte, Închid ochii. În viața mea nu m-am simțit mai penibil. Niciodată nu m-am simțit mai... expusă. Acum știe toată lumea că nu pot să suport chiloții tanga și că nu fac kick-boxing și că n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se Îndepărtează, dispărând În mulțime. Am rămas singură În colț. Fuck. După ceea ce mie mi se pare că este o eternitate, mă Întorc, cât de jemanfișistă pot. Jack e În același loc, așteptând. Îl privesc furioasă, cu fiori cumpliți de jenă În tot corpul. Dacă râde de mine... Dar nu râde. — Emma... Se apropie până ajunge la un metru de mine și mă privește extrem de sincer. M-am tot gândit la ce mi-ai zis. Trebuia să-ți spun mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mi-a fost teamă. Motiv pentru care am o bâtă de baseball sub pat, pentru orice eventualitate. Mă holbez la el absolut bulversată. — Jack... — Și nu mi-a plăcut niciodată caviarul. Se uită În jur. Și mi-e... mi-e jenă cu accentul meu franțuzesc. — Jack, ce tot... — Cicatricea de la Încheietură o am de la paisprezece ani, de când am deschis o cutie de bere. Când eram mic, Îmi plăcea să lipesc gumă de mestecat pe masa din sufragerie a lui tanti Francine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
le ziceau Be-uri, când mi-a ieșit în cale tipul care părea să mă cunoască dintr-o altă existență, așa de familiar m-a luat, îmbrățișări, pupături, de ce n-ai zis că vii pe litoral, se poate? Mi-e jenă să-i spun de-a dreptul că nu-l cunosc, până la urmă sorb o gură de apă bine încălzită din sticla de pe drum și-mi fac curaj: Și eu te cunosc, da, chiar nu mai știu de unde să te iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca echipă, în perfectă armonie. Până aici, toate bune. Partea asta am învățat‑o pe dinafară. — Adică? face John Gavin. Îmi dreg glasul. — Îmm... din motive independente de voința mea, m‑am trezit de curând într‑o situație de ușoară... jenă financiară. Așa că mă întrebam dacă nu puteți cumva, pentru o scurtă perioadă... — Vă rugăm din suflet... intervine Suze. — Vă rugăm din suflet... să aveți amabilitatea de a‑mi extinde creditul încă puțin, pe... termen scurt... — Să aveți bunăvoința, sare Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
să mă obișnuiesc cu toate astea. — De ce faci asta? reușesc să îngaim, într‑un final. — M‑ai impresionat foarte tare, Becky, zice Michael serios. Ești deșteaptă. Ai intuiție. Faci treabă. (Mă uit la el și simt că mă colorez de jenă.) Și, poate, sunt de părere că meriți o pauză, adaugă blând. Acum, nu trebuie să te hotărăști pe loc. Mai stau câteva zile, așa că, dacă vrei, mai vorbim despre asta. Dar, Becky... Da? — Vorbesc foarte serios. Fie că te hotărăști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Amândoi înalți și zvelți. Apreciază faptul că el nu râde niciodată de greșelile ei. Știe și ea că uneori își exagerează deșteptăciunea. Apreciază faptul că el se abate de la firea lui și nu ia în seamă atunci când ea minte din cauza jenei. Tang Nah e critic cu alții, însă niciodată cu Lan Ping. Nu zice nicicodată: Ce îngrozitor că nici măcar nu știi cine e Su Dong-po. Îi explică răbdător că Su e un celebru poet antic și apoi îi citește din opera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
nu? Zâmbesc și îl îmbrățișez. Îi împărtășesc veștile mele - nici un rol, dar mi-am găsit o slujbă cu jumătate de normă, ca secretară de platou. Zilele trec. Săptămâni, luni. Și tot nici o veste bună pentru Tang Nah. Pentru a evita jena, stă în oraș până târziu. Vine acasă beat și nu se trezește până la prânz. Petrece întruna cu prietenii lui. Lumea asta e împuțită, îmi zice. Pute de-a dreptul. Dan și Junli îi sunt în continuare aproape. Îl ascultă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ar putea face așa ceva? ― Iată o idee excelentă! Nu-i așa, Luciano? Dante Negro veni până în dreptul prințului și se înclină. Alteță, fiți bine venit! Mă simt... Se opri vizibil încurcat și se grăbi să închidă ușa care rămăsese deschisă. Jena și graba lui îi întăriră prințului convingerea că pictorul avea într-adevăr o iubită de taină. Sau cam așa ceva. Va fi o onoare și, desigur, o mare plăcere pentru mine să vă fac portretul, reluă Dante Negro, înclinându-se din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din fericirea ei... Nu sunt un bărbat chipeș, nu sunt bărbatul ideal... S-ar putea ca scolioza mea să evolueze... în timp... Dar toate aceste detalii pot fi discutate în mod deschis... Simt că le pot discuta cu ea fără jenă. În fond, nu cer ceva anume pentru mine... Ca poet, mi-ar fi prea de ajuns înfiorarea și chiar o anume neliniște...” ― Cu mac pe frunte... unte... unte... munte... pășești spre munte... cu... cu pielea albă... Hmmm!... Ah, da!... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cugetare... Tata nu s-a consolat niciodată că până la urmă a fost nevoit să construiască școala, nu din piatră, nu din cărămidă, ci din cochileți; s-o acopere, nu cu oale, nu cu tablă - ci cu stuf. Dintr-o ereditară jenă, până mai acum câțiva ani mă feream să arăt fotografiile mele de la vârsta de un an, de trei ani... Fiindcă În spatele nostru, al fotografiaților, se afla „casa”, adică școala - care, dacă nu arăta că zidurile i-s durate din cochileți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
negative. Dar, din moment ce nu o Întâlnisem decât o singură dată, anume când era goală pușcă la dușuri, spălându-și fundul cu buretele, urmele persistente de pe pielea ei erau trăsăturile principale după care o țineam minte. Nu vădea nici un semn de jenă. Poate că uitase Întâmplarea. — Te-am văzut pe la sală, zise ea. Tu trebuie să fii Sam. Ești instructoare la greutăți, nu? — Așa e. — Eu-s Cath. Amica mea, Nayo - Naomi - a fost la unul din cursurile tale. A zis că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
nu-mi cer iertare pentru halul În care era garsoniera. Cumva, mi-am dat seama că odată ce aveam să Încep, nu m-aș mai fi oprit. — Grozavă casă ai! observă ea, privind peste tot plină de curiozitate și fără nici o jenă. Se părea că Felice Bortshe vorbea doar cu semne de exclamare. Îmi Întinse mâna, dar am ezitat s-o ating, căci mă simțeam cam murdară prin comparație cu igiena ei evident fără cusur. În plus, riscam să-i smulg din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
feminini și ostili te-ar fi făcut scrum de Îndată ce ai fi trecut pragul. Derek era singurul bărbat care Îndrăznea să intre, dar nici el nu zăbovea prea mult. M-am distrat puțin acordând tuturor fundurilor din Încăpere, etalate fără nici o jenă Într-o gamă variată de șorturi lucioase și colanți, note de la unu la zece. Apoi, i-am notat și pe posesori, În ordinea dezirabilității. Mister cel mai frumos funduleț s-a clasat abia pe locul patru, ceea ce nu face decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
cu tricouri pe care erau imprimate schelete dansând, și nu părea deloc a fi pe punctul să cumpere unul, ci mai degrabă se ferea și mai mult de ochii lumii decât Înainte. Acum, se mai adăugase și un aer de jenă pe chipul lui. — Brian? am spus, calmă Încă. Am traversat pe partea unde stătea, iar el a făcut o aparentă Încercare de a se ascunde, ferindu-se În lături, În spatele unui stativ cu blugi second-hand. — Ce cauți tu aici? Brian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
săptămâni de zile. — Tom zice că ai fost membru al Socialiștilor Militanți, am spus, hotărând că Pegg nu era genul pe care să-l amețești cu vorbărie goală, Înainte să treci la subiect. — Exact. Înclină punga de chips fără nici o jenă, ca să permită ultimelor fărâmițe să i se rostogolească În gură. — Dar ei nu urmăresc decât să creeze o hegemonie proprie, Înțelegi? Mi-a luat ceva vreme să mă lămuresc. Acum sunt anarhosindicalist. Ah, bun, am zis cu interes, Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai zăcea lângă canapea, zbierând „Alcoolico!“ Într-o bulă desenată deasupra gâtului. Din poziția În care mă aflam, nu reușeam s-o zăresc și nu voiam să atrag atenția asupra mea, mișcându-mă. Brusc, m-a lovit un val de jenă cumplită, cauzată de faptul că eram prezentă În vreme ce patru persoane Îmi examinau Îngândurate sculptura. Mă simțeam de parcă aș fi fost eu Însămi atârnată acolo sus, despuiată și suspendată de un lanț, iar ei s-ar fi holbat la mine cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
și de tine acum, Noga este în întârziere, la fel și eu, iar el încearcă să stea în șezut, îl văd zvârcolindu-se în pat cu mișcări greoaie, îi tremură brațele bronzate, fața i se înroșește din pricina efortului și a jenei și șoptește, Naama, nu mă pot ridica. Ea a auzit imediat, într-o clipă era din nou lângă pat, cu peria de păr într-o mână, întinzând cealaltă mână către el, te ajut eu, tati, și încearcă să îl tragă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pașii ei se aud tot mai înfundat, nu observă zâmbetul servil pe care i-l aruncă el, dar eu îl văd imediat. Când ajunge medicul, tânăr, cu un aer de superioritate, de statura unui băiețel, încât aproape că îmi este jenă să îi spun că l-am așteptat cu atâta nerăbdare, sprinten și grăbit, ascultă pe sărite frânturi despre cazurile venite de urgență în dimineața aceea, de câte ori să mai povestească despre picioarele neascultătoare, pe Udi nu pare să-l plictisească, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
hai, intră și tu. Nu, cum să intru, și zic, m-am spălat aseară, dar îmi scot imediat cămașa și intru, și trupul meu devenise mai ușor, ședem amândouă cu genunchii unul lângă celălalt, scufundate într-o senzație plăcută de jenă, aproape fără să ne atingem, doar apa aceea fierbinte duce de la una la cealaltă mângâierile și hohotele de râs și sărutările, prezența ei lângă mine îmi aduce o liniște necunoscută, nu sunt singură, am o fiică, iar acum vestea aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
prompt. Nu sunt chiar la modă. — De aceea îi și citesc. Dacă am citi doar ce citesc alții, am ajunge să gândim ca toată lumea. Dar așa ceva fac doar țăranii și cei din topor. Celor din lumea bună le-ar fi jenă să procedeze astfel. Știi, Watanabe, că în căminul acesta doar noi doi suntem oameni adevărați? Restul sunt gunoaie. M-a luat prin surprindere. — De unde știi? — Pentru că așa e. Știu. Se vede clar că suntem însemnați pe frunte. Și, în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în subconștientul nostru, doream să nu se destrame. Așa a fost sărutul nostru - nevinovat și totuși nu lipsit de o doză de pericol, ca de altfel toate săruturile. Midori a rupt tăcerea. M-a luat de mână și, cu oarecare jenă, mi-a spus că are un prieten. I-am spus că mi se părea normal să fie așa. — Tu ai o iubită? — Da, am răspuns. — Dar ești întotdeauna liber duminicile, nu? E foarte complicat, am zis. În clipa aceea am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
trezit în toiul nopții și nu am mai putut adormi. — Am sforăit? a întrebat Reiko. Nu, deloc, am răspuns. — Ce bine! adăugă Naoko. Cât e de politicos! zise Reiko, căscând. La început am crezut că Naoko făcea pe nevinovata din jenă față de Reiko, dar atitudinea ei a rămas neschimbată și după ce a plecat Reiko din cameră, pentru câteva momente. În ochii ei nu puteam citi absolut nimic. — Cum ai dormit? am întrebat-o pe Naoko. — Buștean, răspunse ea, simplu. Purta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nu s-a lăsat intimidată. Mi-a smuls chiloții de pe mine și a început să mă lingă. Nu-l lăsasem nici pe soțul meu să facă așa ceva pentru că eram o pudică, dar fata aceea de treisprezece ani nu avea nici o jenă. M-am simțit, o vreme, neputincioasă de luptă și n-am putut să nu țip de plăcere. „Termină!“, am țipat, arzându-i o palmă zdravănă peste obraz. S-a oprit până la urmă și s-a ridicat în genunchi, privindu-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]