1,432 matches
-
zile mai bune, care a luat un microfon și a bătut nervos În el. — Știu că nu se mai aștepta nimeni la Încă un discurs, spuse tata, iar eu m-am făcut mică, știind că era un gest spontan, și jenată la culme la gîndul a ceea ce avea să se Întîmple. El Își drese glasul emoționat și scoase din buzunar două cartonașe. — Dar Ellie e fiica mea și am vrut să spun cîteva cuvinte. La ora 3.27, În ziua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fost nici o clipă nunta mea, ci a ta? Clatin din cap și rîd, căci nu-mi vine să cred. Neîncrederea nu e provocată de cuvintele ei, pentru că, sincer, nu mă miră cîtuși de puțin, ci de faptul că nu se jenează deloc să recunoască. — Sigur că ai avut dreptate, zîmbește ea. Eu n-am avut o nuntă pînă acum. CÎnd m-am căsătorit cu Michael, a cui nuntă crezi că a fost? A mea? Nu, nu fi naivă. A fost nunta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu am cumpărat nimic Încă. Deci ce Dumnezeu se află În ele? Luați ceva de băut, le sugerez, străduindu-mă să-mi păstrez un ton calm. Vin și eu de Îndată ce sînt gata. — Grozav. Michael se Îndreapă deja În direcția indicată, vizibil jenat să se găsească În preajma nurorii sale cînd e aproape dezbrăcată. — Să nu stai prea mult, spune Linda, iar eu rezist cu greu impulsului de a-i trage una. Acum va trebui să mă grăbesc ca să nu se simtă ofensați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
o noră exemplară, așa că am răspuns diplomatic, zicînd că mă voi mai gîndi și că-i voi da de știre. — Și-a ieșit de tot din minți? Întrebasem, Întorcîndu-mă să vorbesc cu Dan de Îndată ce ne suisem În mașină. El dăduse jenat din umeri. — I-am spus că trebuie să Îți ceară voie ție. Ah, minunat. Adică, te-a Întrebat deja? Da, iar eu i-am spus că nu depinde de mine, că e corpul tău și nașterea ta, așa că va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
un sarong asortat, este În mod evident jignită și nu mai știe Încotro să se uite. Încîntată de cunoștință, spune ea politicos, dînd mîna cu Lisa și privind-o țintă În ochi, prefăcîndu-se că nu observă și că nu e jenată de faptul că e aproape complet goală. Pe de altă parte, Michael rînjește Încîntat. — Sa-lut! zice el, cu o expresie de motan care a pus laba pe borcanul cu smîntînă. Linda se Întoarce și-și dă ochii peste cap către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
acestea, în pofida campaniilor sale publice despre puritate, de la moartea ei făcuse multe vizite secrete în încăperile cu felinar aflate deasupra bazarului. Acolo le cerea femeilor să se poarte într-un fel anume, să-l atingă în locuri pe care se jena să le numească. Acest fiu era o amintire neplăcută a mamei care plantase sămânța păcatului în conștiința lui, cea care-l făcuse sclavul plăcerilor carnale. Nu. Era chiar mai simplu. Simțind că se îneacă, își dă seama brusc că servitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și râd - dar râsul lor poate fi întrerupt foarte ușor, e de-ajuns să intre în încăperea în care se află ei. Desigur, este ceea ce și-a dorit; acest efect instantaneu înseamnă că este stăpânul lor. Și atunci de ce se jenează să-și privească supușii în ochi? De ce și-ar dori să le spună acestor chipuri care devin brusc grave la vederea lui: este în ordine, mă făceam doar, continuați, râdeți dacă doriți... În dimineața în care expediția este gata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ceea ce spunea David Balzac, uneori chiar credea că este. Cel puțin la fel de bună ca, să spunem, Harry Houdini pe timpul primelor sale spectacole, când singurele numere de evadare fuseseră acelea executate de spectatori care se strecurau afară pe coridoare, plictisiți sau jenați să îl vadă cum ratează chiar și cele mai simple trucuri. Robert-Houdin se simțea atât de prost la primele sale spectacole încât ajunsese să ofere publicului jucării mecanice, de exemplu turci care se rotesc și joacă șah. Dar, privind în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
În aceeași situație se află și cerșetorul, care trăiește din mila semenilor, întrucât el însuși, indiferent din ce cauză nu se poate întreține. La pomană mănâncă pe săturate, căci nu-l oprește nimeni, dimpotrivă, gazda îl îndeamnă să nu se jeneze. Autorul anonim al acestei zicale a pornit de la constatarea repetată a faptului că vrabia preferă mălaiul, iar calicul, praznicul. Sensul metaforic al zicalei a apărut însă ulterior, când, un vorbitor cu talent poetic, a aplicat-o nu vrăbiei și nici
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ne-a crescut, mama ... Și acum o văd în curtea casei, trebăluind. Înaltă, mă privea cu niște ochi căprui, cu duioșie. Un zâmbet îi apărea în colțul gurii când privea animalele din curte. Părul castaniu era scurt, pentru a nu jena în mișcări. Era dârză, iar când își punea ceva în gând, nu se lăsa până nu ajungea la țelul dorit. Curtea era curată, plină cu flori de mușețel. Mamei îi plăcea să mă învețe, să-mi arate diferite minunății ale
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Glontele, pătrunzând de-a curmezișul, a frânt două coaste, și-a pierdut forța de penetrație și s-a oprit în plămânul stâng, în apropierea inimii, așa că ni-e peste putință să-l ajungem și să-l extragem... Pe bolnav îl jenează îngrozitor și, afară dacă o întîmplare norocoasă nu va interveni, poate să-i provoace o hemoragie mortală... În sfârșit, noi sperăm... În ajutorul lui Dumnezeu, dar bolnavul trebuie cruțat și mai ales n-are voie să vorbească... De altfel, are
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
în depărtarea câmpului de luptă. Stăteam ca prostul, nemișcat și drept ca un I, fără să știu ce ar fi trebuit să fac sau să spun. Nici dacă aș fi stat gol în fața ei nu aș fi fost atât de jenat. Am încercat să schițez un mic gest din cap. Se uita la mine: îi vedeam chipul pentru prima dată neutru și rece ca un lac iarna, un chip de moartă pe dinăuntru, ca și cum nimic nu ar mai fi trăit, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
tinerei învățătoare. Moartea nu-i răpise frumusețea, cel puțin nu încă. Era printre noi, cu chipul acela ce părea viu, deși palid, iar mâinile-i erau călduțe când le-am atins, pentru prima dată, ceea ce m-a făcut să mă jenez, căci mă așteptam ca ea să deschidă ochii, să mă privească, să protesteze împotriva acestei intimități pe care mi-o permiteam. Apoi i-am strâns gulerul rochiei pentru ca pânza să-i ascundă rana, și pentru ca iluzia unui somn care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
inima când am auzit asta. Mi-ar fi plăcut ca soția mea să știe, să nu se neliniștească. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să știe că mă gândesc la ea și la copil. Preotul se dezbrăcă fără să se jeneze. Își dădu jos pelerina, apoi sutana și rămase în chiloți și în maiou, în fața mea, cu burta umflată ca o gutuie gigantică susținută de o fâșie de bumbac pe care o desfăcu. Își puse de îndată hainele ude lângă cuptor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
toate mișcările, cum amestecă, cum pune zahărul, niciodată nu mă întrebasem ce face când eu nu sunt acolo, întreaga lui existență era compusă în mintea mea numai din acele dimineți cu mine, iar acum nu îmi dă de ales, stau jenată pe fotoliu, el stă în picioare în fața mea, fără pensulă, vulnerabil peste măsură fără arma sa, și mă întrebă pe un ton gutural, vrei să mergem sau să stăm aici? Te-ai săturat să mă pictezi, îl întreb eu, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
pierdut... mai târziu. Dar acum e imposibil. Lacrimile apărură, cu întârziere. Așteptaseră cincizeci și șapte de ani. Ripley rămase pe banchetă, suspinând pe înfundate, stingheră într-vin spațiu diferit. Burke o bătu pe umăr sperând că o va încuraja. Era jenat că participa la o asemenea scenă și încerca să nu se trădeze. ― Trebuie să te prezinți la 9 și 30. Nu întârzia. Faci o impresie proastă. Ea dădu din cap și se ridică. ― Jones, Jonesey, vino. Mieunând, motanul înaintă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
lui Drake fiindcă știa că operatorul de criblor o să scape de ea cu prima ocazie. Ca și Vasquez, de altfel. Drake va apărea cu șapca și Vasquez cu fularul roșu. Ținute de luptă neregulamentare. Amândoi afirmau că aceste căști le jenau mișcările teleochitoarelor. Sergentul șef era gata să-i autorizeze să se radă în cap și să se bată cu capul gol când or ști să tragă repede și bine. ― Bun. Unitate A, verificarea sistemelor secundare și a alimentărilor individuale. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
care se duce la școală, este cel mai obedient discipol, ascultă, iar când i se dă cuvântul, el, modest, nu vrea să vorbească. Este obligat să ia cuvântul și atunci spune lucruri atât de dogmatice, încât până și profesorul este jenat, i se dau notele cele mai bune. Iar când tânărul de încredere, poate cam prea dogmatic, se duce prima dată să predice în alt loc, spune exact inversul dogmei. S-ar putea ca adversarii tăi să fi crezut că în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
a întregului an... fiindcă vestea insubordonării mele se răspândise... ajunsese chiar la profesorul Iancu, Dumnezeu să-l ierte... tocmai ieșise de la pușcărie (politi-căă... Mi se spunea „Suflețelu’“și eram șef de grupă, puneam absențe inutile lui Cuncic, el anulându-le jenat că trebuie să intervină... *** Cuncic mi-a devenit singurul prieten din anul acela de pomină. Era o combinație între ceh și nemțoaică, părinții lui avuseseră o cofetărie cunoscută de întreaga protipendadă a Iașului. Exersa la pian, cunoștea și gusta muzica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
eu lăsa versul liber? O mare poezie trebuie să aibă ritm. Unde nu e ritm, acolo nu e poetică și o poezie va să zică ceva fără poetică? — Pricep, grăi Metodiu. Pricep și mă minunez. Să-ți dea Dumnezeu sănătate! — Lăsați... se jenă tătarul, plecând ochii. în sănătatea dumitale! — Bogdaproste! - răspunse Metodiu și deșertă cupa. Episodul 8 îN CARE SE ADUCE CURATĂ MULȚĂMIRE CETITORIULUI ȘI RĂSAR NOI CHIPURI VREDNICE DE ȚINUT MINTE îngăduie-ne, Cetitoriule, care te apleci cu sfielnică grijă asupra rândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
stat astăzi de vorbă cu tine, vajnice căpitan - zise Amada, uitându-se languros pe sub gene. Episodul 160 CONVERSAȚIA Privirea încărcată de subînțelesuri pe care Amada i-o aruncă vajnicului căpitan Tresoro îi făcu pe cei prezenți, cu excepția bătrânelului, să plece jenați capetele. Chemarea străbună și întrucâtva lipsită de elementara perdea mărturisită prin ochii brusc și voit ațâțători ai femeii le reaminti comesenilor, cu excepția bătrânelului ce trecuse de mult în lumea celor foarte senini, că sunt urmașii lui Adam. Primul care reacționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
furișat în vârful degetelor, fără să fiu văzută, până în spatele lui, gândindu-mă cu răutate la cât de ușor ar fi să-i fac vânt; asta l-ar învăța minte să nu-i mai facă pe oameni să se simtă jenați cu nasurile lor normale, cu vagi neregularități. Fundul lui lăsat atârna într-o poziție de slab echilibru în aer, un picior complet în afară. Aș fi putut doar să-l ridic și să-l sucesc... —Bau! am strigat chiar la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
spune că se prăpădesc cu economia dacă te țin aici o zi Întreagă numai pentru cinci mașini. — Eu nu știu. Oricum, și dacă stau acasă nu fac altceva decît să mă uit la televizor și să beau ceai. Nu te jena, ia banii. Cu o mînă ce părea Încătușată Într-o mănușă din piele de șarpe adună, liniștit, chilipirul neașteptat. — În afară de șirul acesta, mai rămîn În fiecare zi locuri libere și pe cele opt rînduri Închiriate cu luna, așa că-i putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În dungi, neatrăgătoare, ce au fost puse acolo În chip de steag parcă, eu trebuia să trec bariera nestînjenit. Oricum, informațiile pe care urma să le culeg puteau ocupa cîteva rînduri bune de raport, așa că nu trebuia să mă simt jenat... Doar e În legea firii ca după fiecare noapte să urmeze și o dimineață. În cămăruța mea, unde dormeam și-mi petreceam viața solitară, mai puțin obișnuită, seara se lăsa la fel de greu precum venea și dimineața. Am potrivit limbile ceasului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cartea mea, dar o să o țin dreaptă, ca să nu se scurgă acele fluide...“, a glumit Mircea Cărtărescu la începutul lecturii. Lectură care a pornit într-o atmosferă oarecum tensionată: „Mă bucur că sunteți într-un număr care pe mine mă jenează... Nu știu cui se datorează acest număr...“, a spus Cărtărescu, mărturisind că nu se simte prea bine stând în fotoliu, în timp ce pe margine atâția oameni sunt în picioare. „Și la biserică stăm în picioare“, a spus o femeie, dar replica sa a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]