149,721 matches
-
era Angelica Costea. Mai multe persoane au fost rănite. Polițiștii spun că primul șofer a pătruns pe contrasens din cauza neatenției ciocnindu-se de a doua mașină care circula regulamentar. parchetul comunică l Parchetul de pe lângă Judecătoria Timișoara l-a trimis în judecată pentru distrugere pe I.F. , de 54 de ani. Anul trecut, în 13 noiembrie, în jurul orei 20,30, polițiștii au fost sesizați telefonic că la Catedrala Romano-Catolică din Piața Unirii clopotele bat necontenit de 50 de minute, tulburând liniștea locatarilor din
Agenda2003-14-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280874_a_282203]
-
de forță de muncă din România în ultimii ani. Toți cei trei protagoniștii au primit pedepse cu închisoare, pe durate mai mari sau mai mici de timp, în funcție de implicarea lor. Astfel, cetățeanul iugoslav M.J. , de 44 de ani, trimis în judecată pentru fals, uz de fals și complicitate la înșelăciune, directorul firmei Grand Miroc, a primit trei ani și șase luni de închisoare, în timp ce italianul A.P. , directorul de la Eco Terra Milano, cercetat pentru înșelăciune și dispărut imediat ce s-a declanșat scandalul
Agenda2003-14-03-19 () [Corola-journal/Journalistic/280874_a_282203]
-
oglinzii"ă. Acum, după ce am recitit cartea mai "la rece", fără euforia momentului festiv, îmi dau seama că, de fapt, nu aș schimba nimic. Poate aș renunța la stilul prea jucăuș al formulării și aș încerca o argumentare serioasă a judecății, pe care nu o retractez și nici măcar nu o nuanțez. Ea rămâne intactă. Cine vrea să se asigure că nu exagerez nu are decât să privească fotografia autoarei de pe contracopertă (asta pentru aspectul oarecum "lumesc" al întrebării/ răspunsului) și apoi
Femeia lângă oglindă by Adriana Babeti () [Corola-journal/Journalistic/17675_a_19000]
-
autobiografiei sale de artist. Ceea ce nu înseamnă cîtuși de puțin că nu avem în față o lucrare de sine stătătoare, bine informată, deși nu docta în chip ostentativ, riguroasă în mînuirea conceptelor, în clasificările inevitabile, si mai ales, echilibrată în judecățile de valoare pe care nu le evita, dar nici nu le aruncă spre a se conforma unei mode ori spre a se diferenția cu orice preț. Acest simt al măsurii, grija de a face parte dreapta operelor sau persoanelor, de
Schimbarea de canon by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/17716_a_19041]
-
nu reprezintă doar o proiecție în trecut a aspirațiilor noastre: "Din acest sistem al consultărilor electorale, mereu uzând de aceleași mijloace vexatorii și falsificatoare, ar reieși absența dimensiunii democrației în România. Ar fi, de s-ar trage această încheiere, o judecată pripită și neadevărata. Democrația și libertățile individuale erau realități indubitabile, dar, aș spune relativizant, imperfecte. Pentru că dacă excludem din ecuație modalitatea consultării electorale (dar e posibilă o astfel de eliminare integrală?), democrația a fost o realitate înfăptuita. Parlamentul funcționa după
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
cel mai elocvent, după părerea mea, este cel al textelor strict ocazionale incluse în volum, cum ar fi un cuvînt rostit de Valéry la decernarea solemnă a premiilor Liceului Janson-de-Sailly, la 14 iulie, 1932, în care pledează pentru ideea relativității judecății istorice. Firește că orice fel de acuză de banalitate se face vinovată, cînd e adresată cuiva că Paul Valery, de o gravă nedreptate, dacă ea e inspirată de o aducere forțată a ideilor scriitorului în sfera actuala de referință intelectuală
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
nimic decît să-și urmeze cursul firesc, fără modificări spectaculoase. Ceea ce nu înseamnă însă că lumea nu s-a schimbat fundamental în primele trei decenii de după război. Este o carte remarcabilă, scrisă de un istoric cu simțul nuanțelor, precaut cu judecățile, dispus să explice și să informeze, să lumineze aspecte mai puțin cercetate fără a face parada de descoperirile sale. Le las istoricilor de specialitate misiunea de a se pronunța asupra acurateții demersului, rezumîndu-mă la o observa că, alături de eseul lui
Dilemele europenitătii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17736_a_19061]
-
un anumit număr de ani". Totul depinde, aici, de noile generații dacă vor reține ceva din operele literare. ("O operă este cu adevărat o operă sau este ceea ce fac alții dintr-însa, ceea ce vor să creadă despre ea?") Și aceasta judecată se referă, firește, si la operă să. Referindu-se la relația antinomica stiintă-literatură, consideră că "a face literatura înseamnă a îndeplini o funcție. Formă sub care se prezintă actualmente literatura este insuficientă. Imaginația nu poate să nu continue să funcționeze
Convorbiri cu Eugene Ionesco by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17747_a_19072]
-
care întreaga creație să se termine''. Teoria catastrofelor, cum știm, prevede resturi. În realitate, o parte a creației continuă, dar într-o cu totul altă lume. Și realitate. Apocalipsele sînt criptice, deci nu scriu despre ele, despre antichristi și despre Judecată de Apoi, ci despre sfîrșitul lumii noastre și al altor lumi. Căci infernul nu sînt ceilalți. Simptomatic, chiar și cartea pe care a editat-o Malcolm Bull se referă la sfîrșiturile lumii. Ale lumilor , aș zice eu. Poeții sînt falși
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
Stanca Olteanu, ambii foști studenți ai lui Boris Caragea, sînt mai puțin cunoscuți decît ceilalți - rezultatele acestei ediții sînt în același timp unitare și fără diferențe valorice care să iasă din uzul acestui gen de manifestări. Mai important, însă, decît judecată valorica a celor șase lucrări este lectură lor formală în raport cu enunțul tematic și cu autoritatea lui mitologica. Cei mai apropiați de reprezentarea materială a temei, de componentă ei pămînteana sau, cu alte cuvinte, de erosul profan, sînt Aurelian Bolea și
Cărbunari '99 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17834_a_19159]
-
domn pe Petru Rareș, fiul natural al voievodului. Intrigat că nu i se ascultă porunca, (că în cronici), Ștefan se ridică din pat, pune să fie uciși, în fața sa, pe trei dintre uneltitori și obține înscăunarea lui Bogdan, printr-o judecată care vrea să fie, totuși, o elecțiune. Dar Rareș, căutat, nu e de găsit. Îl ascunde, în palatul unchiului său, Luca, aranjînd apoi fugă viitorului domnitor (tot acest episod e, apoi, tratat de sine stătător, ca și cel despre pățaniile
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
parte din nici o comisie a acestui minister și nu am nici o posibilitate de a influența în vreun fel distribuirea subvențiilor. În fața unei asemenea manifestări de rea-credință, cum să reacționez? Este evident că nu-mi rămâne decât să-l dau în judecată pe Liviu Ioan Stoiciu, întrucat afirmațiile sale îmi aduc prejudicii, prezentându-mă că pe un om necinstit și numai un for impersonal, cum este tribunalul, mă poate reabilită. (La revista Contemporanul publicarea unor născociri stupefiante și denigratoare se practică de
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
care se joacă, teoretic, cu asemenea afirmații au o conștiință minimala a ideii de calomniere, iar dacă totuși o au, probabil că își liniștesc eventualele temeri cu gîndul că literatura română din perioada ^48-^49 nu-i poate da în judecată pentru calomnie. Meschina liniștire, tristă inconștiență. P.S. Dacă tot facem asemenea generalizări, n-ar trebui oare să ne precizam și gîndirea pe care ne bizuim pentru a le formulă? Adică, mai precis, să spunem și ce înțelegem prin cenzură și
O discretă ghilotină by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17839_a_19164]
-
el, o înaltă datorie morală: "Șunt dator să predau posterității un document, din care ea să poată scoate informații precise asupra nenorocitei epoci în care România a căzut sub influența Rusiei, pentru ca să poată avea pe viitor mai multă prevedere în judecată minții și mai mult patriotism în pornirile inimii... Atunci vocația mea pe pămînt va fi împlinită!" Socotea că înrobirea Europei de est de către Rusia nu poate dura mai mult de o jumătate de secol (pronosticul i s-a împlinit) și că, odată
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
cu rușii, o vom plăti cu însăși pieirea noastră". Și: "Trădarea se pedepsește totdeauna... Trădarea nu ne-a adus nici un beneficiu material. În schimb ne-a adus pe vecie reputația că suntem un popor pe care nu se poate conta.") Judecățile sale păreau a fi triumfătoare, pentru ca, la conferința de la Yalta și mai tîrziu, anglo-americanii au cedat România, ca și celelalte țări din Europa de est, Rusiei sovietice, înrobindu-le. Și, totuși, în 1935-1940, țările democratice apusene nu puteau proceda altfel decît declarînd
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
rău, încă de la început, pe incriminați că au aruncat vină exclusivă pe Hitler. La 2 octombrie 1946 notă în jurnal: "Pentru prima oara beligeranții s-au judecat între ei păstrînd formele legalitătiii. A fost o ipocrizie, dar în fond regulile judecății civilizate au fost respectate... Din punct de vedere istoric, sentința este fără însemnătate. Ea este dată contra unor indivizi care n-au altă vină decît că au servit interesele, reale sau presupuse, dar crezute că reale de întreg poporul german
C. Rădulescu-Motru în 1946-1947 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17845_a_19170]
-
mai bine sa descărcam conștiința poetului de o atare acuzație. Am revenit, în fond, asupra unei aprecieri pe care o făcusem pe marginea cărții d-nei Jela, cînd ipoteza d-sale mi se părea acceptabilă. Este cinstit așa. Nu pretind că judecățile mele ar fi infailibile. Deosebirea dintre mine și unul din colaboratorii numărului din Jurnal, al cărui nume m-am jurat a nu-l mai așterne pe hîrtie, constă în aceea că eu admit a greși și retractez în vreme ce colaboratorul cu
Adevăr si oportunitate by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17869_a_19194]
-
portretul regelui Ferdinand, om cultivat și prea timid, pasionat după lecturi care, curînd, va dovedi calități de monarh, totuși mereu influențabil de soția sa, regina Maria, Barbu Știrbei (curios lucru, totuși amantul știut al reginei) și atotputernicul Ion I.C. Brătianu. Judecățile sale despre Consiliul de Coroană din august 1916 sînt corecte, Iorga neuitînd să menționeze că Brătianu, desi semnase cu aliații cele două tratate (cel politic și cel militar) nu avea încredere în promisiunile aliaților privind aprovizionarea țării cu armament și
Din memorialistica lui N. Iorga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17864_a_19189]
-
adaugă încă una: relația cu scrisul, cu textul, cu lumea virtuală a cuvintelor; cu textul literar în genere și cu textul că experiență proprie. Ion Popescu-Negreni rămîne și aici un realist, un narator spontan, neelaborat, care amestecă informația banală cu judecată morală și observația neutră cu notația autoreflexivă și cu tonul imnic, uneori cu accente de jelanie biblică. El nu scrie propriu-zis, adică nu scrie pentru alții. Cartea să de memorialistica, apărută în 1998 la Editură Arc 2000, se numește Pagini
Memoriile (si memoria) pictorului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17896_a_19221]
-
Pavel Șușară Trăind de multă vreme într-o izolare autoimpusă, poate spre a-și apăra mai bine patrimoniul complex al amintirilor, judecata nealterată și marile vecinătăți ale artei noastre moderne - de la Tonitza la Țuculescu -, pictorița Eugenia Iftodi a ieșit pe nesimțite atît din spațiul previzibil și determinat al marii aglomerări urbane cît și din timpul imediat al istoriei mici. Deși generația mijlocie
Un portret în sepia: Eugenia Iftodi by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17182_a_18507]
-
Mai întîi viața, apoi opera. Aceasta, în mare, ar constitui cele două mari secțiuni ale cărții. Important e, desigur, aici, ca peste tot, modalitatea analizei și concluziile la care se ajunge. Mă grăbesc să precizez că și modalitatea analizei și judecățile formulate sînt pertinente și judicioase. Venind vorba de viața lui Negruzzi fundamentală e, aici, decizia ilustrului său părinte de a-l trimite la unsprezece ani (s-a născut în 1842), la studii nu în Franța, ci în Germania, unde a
Secretarul perpetuu al Junimii by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17198_a_18523]
-
ales după 1875, c n-a fost deschis de oficialitățile habsburgice, ci remis miniștrilor maghiari care, și ei nedeschizîndu-l, îl restituie, la Turda, președintelui P.N.R., Ion Rațiu. Dar cum documentul fusese publicat în cîteva limbi europene, memorandiștii sînt dați în judecată și cum populația românească (precum și celelalte minorități din imperiu) a protestat, s-au interzis întrunirile publice. Partidul Național Român se solidarizează cu memorandul și cu memorandiștii, într-o memorabilă Conferință din 1893, cînd Ion Rațiu, ca și N. Cristea propun
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
Eroul nostru, Nicolae Cristea, a fost condamnat la opt luni de temniță. Le-a executat la închisoarea din Vaț, împreună cu alți unsprezece colegi de luptă. Alții și-au executat pedeapsa la închisoarea din Seghedin. Au suportat și grele cheltuieli de judecată. Dar relațiile memorandiștilor cu gruparea mocionistă (care a fost și a rămas potrivnică Memorandului) se păstrează încordate și de neconciliat. Aici, în pușcăria de la Vaț, Nicolae Cristea, om bătrîn, (avea 61 de ani, în 1902 va închide ochii definitiv) scrie
Jurnalul unui memorandist by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17214_a_18539]
-
pur egoism. Poate din interesul clericilor. Trebuie să existe o balanță între credință și știință. Nu cred în dogme, în adevăruri date, pot accepta doar postulate. Mie anumite expresii din biserică îmi fac frică, de tipul "Teme-te de înfricoșata judecată a lui Hristos!" La noi nu se mai vorbește în astfel de termeni, asta ține de epoca medievală. Avem și noi reminiscențe medievale în biserică, de pildă celibatul preoților sau interzicerea întreruperilor de sarcină. E ridicol să-i mai ameninți
Gion Deplazes: Romanșa îmi venea din stomac by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17236_a_18561]
-
afirm că totul apropie cele două cumplite orori ale veacului și numai un lucru le desparte: autorii Holocaustului au fost judecați și pedepsiți pentru faptele lor, pe când cei ai Gulagului, nu. Călăul Höess, comandantul Auschwitz-ului, a atârnat în ștreang, după judecată, în chiar incinta sinistrei instituții pe care o condusese. Care șef de la Pitești, Aiud, Sighet, care torționar de la Canal, unde au pierit oamenii cu zecile de mii, ce comandant de lagăr, de închisoare, ce șef al polițiilor politice de pe întinsul
În plin absurd by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17277_a_18602]