KorAP: Find »[drukola/base=kantian & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...61 >

1,513 matches

Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483

le dezvăluim, în așa fel încât însăși întemeierea finală să fie mai bine luminată. Problema deschisă deja aici este aceea a diferenței dintre analitică și dialectică. Tematizarea acestei probleme face necesară însă reconstrucția propriu-zisă a celor două segmente ale proiectului kantian al criticii rațiunii pure; întâi, prin operații de "reducție", care să pună în evidență sensul fiecăreia, apoi, prin operații de reconstrucție potrivit perspectivei dictaurii judicativului deschisă în această lucrare. Kant nu se mai ocupă, în proiectul său critic, în primul

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
separației dintre analitică și dialectică (sau originea acestora), nu mai poate avea semnificație doar în orizontul cunoașterii constituite și acreditate; căci tocmai ea determină cunoașterea, fiindu-i acesteia condiție de posibilitate, fiindu-i "element" constitutiv, din lăuntru, ceea ce, în limbaj kantian, ar corespunde inerenței din însăși structura analiticii și dialecticii. Dar deja diferența fenomen aparență este înconjurată de anumite "anticipații" precomprehensiuni, prejudecăți, "reprezentări" pe care însuși discursul de până aici le-a îngăduit. Poate și din acest motiv, orizontul în care

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
Un astfel de orizont tematic este acela al sensului general al criticii rațiunii pure, conceput și aplicat de Kant mai cu seamă în lucrarea Critica rațiunii pure. Nu este vorba, însă, despre un orizont care să oblige la refacerea demersului kantian, oarecum la întâmplare, ori după rostul pe care însuși Kant l-a instituit, dacă acesta ar putea fi sesizat cu toată acuratețea, rost conceput în funcție de propria sa problemă, aceea a posibilității metafizicii ca știință, cât mai degrabă despre precizarea unor

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ori după rostul pe care însuși Kant l-a instituit, dacă acesta ar putea fi sesizat cu toată acuratețea, rost conceput în funcție de propria sa problemă, aceea a posibilității metafizicii ca știință, cât mai degrabă despre precizarea unor înțelesuri ale criticii kantiene care să ne îngăduie stabilirea relevanței judicative a analiticii și dialecticii "critice", raportat la principalele acte ale gândirii, rostirii și făptuirii. 3.2.1.2. Logică generală și logică transcendentală Dat fiind faptul că logica transcendentală concepută de Kant are

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
condițiile de posibilitate ale acesteia. Oricum, funcțiile constitutive ale unor reguli logice, ale unor operații etc., pe care logica generală, în alcătuirea sa ca analitică și dialectică, le pune în evidență, legitimându-le, nu se mai regăsesc în această imagine kantiană a logicii generale decât cu sensul lipsei de legitimitate. Unde se află, raportat la această imagine, logica transcendentală pe care o proiectează filosoful german? Ea apare în fapt ca o "critică", prin care sunt dezvăluite limitele intelectului și ale rațiunii

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
a acesteia), prevenind astfel folosirea ei "hiperfizică" și descoperind netemeinicia pretențiilor de cunoaștere ale rațiunii pure și chiar ale intelectului pur, în absența experienței. Totuși, dialectica transcendentală este un corpus regulativ cu un conținut specific, spre deosebire de dialectica logică, potrivit înțelesului kantian, care doar prelungește ca atare demersul analiticii logice, asumându-și astfel sarcini constitutiv-fenomenale, total nelegitime. Analitica transcendentală este și ea, prin urmare, un canon al intelectului și rațiunii (și nu doar atât, într-o parte a ei, precizată mai sus

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
tematizare datele esențiale ale cunoașterii, în genere. Pragmatic, analitica și dialectica nu mai sunt limitate la depistarea erorii pe care o creează folosirea greșită a unor legi (principii) logice, așa cum se întâmplă în orizontul logicii-organon aristotelice (logicii generale, în termeni kantieni), fiindcă ele pun la lucru principii "obiective" ale cunoașterii (analitica) și principiile subiective ale acesteia, dar înrădăcinate în însuși felul de a fi al facultății noastre de cunoaștere ca și cum ar fi principii obiective (dialectica), astfel încât prima face posibilă cunoașterea fenomenului

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
special pe care îl are termenul "topică" (Topik) la Kant. Există, de fapt, o anumită disanalogie între termenul consacrat de Aristotel drept sinonim (parțial) al dialecticii în sistematica Organon-ului, anume "topică" (topika), și acest din urmă termen în înțeles kantian. În locul de cumpănă între "Analitica transcendentală" și "Dialectica transcendentală" din planul Criticii rațiunii pure, loc în care se lămuresc multe probleme privind raportarea lui Kant la tradiția aristotelică a științei logicii, filosoful german distinge între topica logică (aristotelică, reprezentând, de

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
ca la obiecte ale unei experiențe posibile. 3.2.1.3. Adevărul din perspectiva logicii transcendentale Logica transcendentală, prin analitica sa, este o logică a adevărului.106 În ultimă instanță, diferența dintre logica generală și logica transcendentală ține, potrivit perspectivei kantiene, de felul în care cele două se raportează la adevăr. Logica generală, fiind o cercetare a cunoștințelor "intelectului" exclusiv după forma lor, așadar după legile intelectului corespunzătoare cunoștințelor (veritabile), reprezintă un canon, un corpus de reguli ale corectitudinii gândirii, dar

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
sa structură; însă aplicată, ea devine heteronomă, fiindcă este condiționată de experiență; e drept, experiența însăși este condiționată de logica transcendentală, ceea ce însemnă că avem de-a face cu o circularitate a condiționărilor în relația dintre experiență și logica transcendentală kantiană, care va trebui evidențiată ca atare în prezentarea care urmează. Oricum, pe această bază devine clară și "ideea" unei critici a folosirii logicii dincolo de limitele experienței, adică folosirea sa dialectică; ceea ce Kant numește prin "dialectica transcendentală" moștenită din istoria filosofiei

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
conținutul său; forma este dată de condiții logice, conținutul este dat de obiect. Logica generală (prin analitică) nu acoperă, într-o primă instanță, decât primul aspect, cel formal, al cunoștinței; dar este în sarcina ei și constituirea "obiectului", în limbaj kantian, a fenomenului. Adevărul cere "obiectul". Dar despre ce fel de obiect este vorba? Kant amintește deseori despre obiecte ale intelectului, obiecte în genere, despre obiecte empirice, obiecte ale unei experiențe posibile etc. Tocmai pentru a stabili condițiile de adevăr ale

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în genere. Adevărul transcendental se deosebește de cel empiric prin sens, dar mai cu seamă prin sfera de aplicație: adevărul tanscendental este propriu doar judecăților sintetice a priori care au ca predicat o categorie (din cele douăsprezece conținute în tabela kantiană). Faptul acesta este plin de semnificații "critice"; el însuși stabilește o limită clară de semnificație, de aplicabilitate, a cunoștinței veritabile. Ne interesează însă aici doar sensul fundamental al adevărului, care, deja am constatat, este același ca pentru logica aristotelică, anume

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
mai multe tipuri de judecăți: analitice, sintetice, a priori, a posteriori, analitice a priori, sintetice a posteriori, sintetice a priori. Nu aceste tipuri de judecăți constituie tema acestui subcapitol, ci statutul de judecată, în sens logic (după regulile logicii transcendentale kantiene) și condițiile cunoștinței veritabile. Luând seama la modalitățile de funcționare a facultăților de cunoaștere, la sarcinile esteticii transcendentale și ale logicii transcendentale, așa cum ele sunt prezentate de Kant în structura unei "critici a rațiunii pure", ne apare un fapt semnificativ

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
rațiunii pure". Întrebarea fundamentală a acesteia: cum sunt posibile judecăți sintetice a priori? este ea însăși posibilă pe baza diferenței dintre cele două feluri de cunoștințe (de fapt, una singură fiind cunoaștere ca atare).110 Cunoștința veritabilă este, în înțeles kantian, necesară, universală și are însușirea de a spori cunoașterea. Dar care este forma logică potrivită acesteia? Întrebarea, așa cum este formulată aici, sugerează faptul că filosoful german ar fi putut alege un tip de formă logică din toată diversitatea tipologică a

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
cunoștința veritabilă și cunoștința aparentă: prima problemă "tehnică" a proiectului critic. De altminteri, așa cum spuneam mai sus, indicarea, descrierea, explicarea și aplicarea tuturor aspectelor esențiale ale acestei diferențe motivează și, în ultimă instanță, întemeiază demersurile celor două compartimente ale logicii kantiene. Cunoștința veritabilă, în singura sa ipostază, aceea a judecății sintetice a priori, este posibilă pe baza formelor a priori ale facultății de cunoaștere; dar și pe baza unei funcționări determinate a acestora prin reglajul principiilor intelectului. Kant orânduiește, într-un

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
originarității sale nu ar fi posibilă nici o intuiție sensibilă. Constituirea fenomenală la Kant are acest sens, deși o descriere a sa este, cumva, nevoită să procedeze invers. Desigur, aici se află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său condiționant în explicitarea constituirii cunoștinței veritabile și a diferenței dintre faptul de a cunoaște și faptul de a gândi. Analogiile experienței constituie o dovadă pentru cele afirmate mai sus în privința

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
fără aportul sensibilității, adică în absența unui obiect dat cel puțin ca posibilitate în experiență. Judecata este ea însăși o sinteză complexă, care, pe lângă condițiile "subiective" leagă și condiții "obiective". Raportarea la obiect este, totuși, o problemă pentru contextul filosofic kantian. Pentru că intelectul nu se raportează direct la obiectul sensibil; la acesta se poate raporta doar sensibilitatea, prin formele sale a priori, spațiul și timpul. Intelectul se raportează la reprezentările obiectului în sensibilitate, aducându-le pe acestea la o unitate. De

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
experiență posibilă și, în consecință, sensului de timp, mai bine zis, de raport de timp. 3.2.1.5. Raportul de timp și experiența posibilă Mai devreme semnalam cele trei contexte de apariție a timpului în scenariul criticii rațiunii pure kantiene și ipostazele temporale corespunzătoare. Le reiau, în vederea unei referiri, pe cât cu putință lămuritoare, dar mai cu seamă pentru a reconstitui sensul judecății rolul ei în acest scenariu și sensul judicativ sau, poate, non-judicativ al analiticii transcendentale. Timpul este: a) formă

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
poate, cea mai clară proprietate a acestuia, la o primă vedere. Dar dacă lucrurile stau astfel, atunci calitatea sa de formă, "substanțialitatea" sa formală, constituie aspectul său originar. Nu sunt interesat, aici, de o prezentare, o reluare, a unor idei kantiene privind fiecare ipostază temporală, ci, de la bun început, de interpretarea acestor ipostaze în orizontul unei propedeutici la reducția judicativă a judicativului constitutiv, scop asumat ca atare de la începutul acestei lucrări. Totuși, unele referiri ale lui Kant pe această temă ne

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
de raport temporal, care să mizeze doar pe ceea ce Kant numește "idealitatea timpului"; dar acest soi de timp conceput ca idealitate nu este, de fapt, numic. Și poate tocmai pentru că el nu este nimic devine cu putință aparența. Analitica transcendentală kantiană, care stabilește reguli privind posibilitatea experienței, deducând transcendental categoriile și formulând principiile intelectului pur, constituie, totodată, o teorie a timpului. Acesta este un motiv puternic pentru a interpreta construcția critică a lui Kant din perspectiva convențiilor judicativului, în fapt, de

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
proba cea mai semnificativă, mai puternică, a acestui fapt. E drept, condiționările strict formale ale judicativului, prin structura originară S P, nu se regăsesc ca atare în proiectul critic; dar toate acestea, alături de unele condiționări noi care dovedesc originalitatea construcției kantiene în orizontul judicativului se află, totuși, în sensul conceptului de judecată sintetică a priori și ele pot fi identificate ca atare. Jocul timpului în proiectul kantian este esențial într-un sens ontologic, așa cum semnalează câțiva exegeți ai lui Kant, îndeosebi

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
în proiectul critic; dar toate acestea, alături de unele condiționări noi care dovedesc originalitatea construcției kantiene în orizontul judicativului se află, totuși, în sensul conceptului de judecată sintetică a priori și ele pot fi identificate ca atare. Jocul timpului în proiectul kantian este esențial într-un sens ontologic, așa cum semnalează câțiva exegeți ai lui Kant, îndeosebi Heidegger. Jocul acesta constă în condiționarea simultană a conștiinței existenței mele ca subiect și a conștiinței existenței lucrurilor din afara mea. Dar conștiința aceasta este suficientă pentru

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
conștiința aceasta este suficientă pentru a proba, necesar și suficient, atât existența unui subiect determinat ("eu"), cât și existența lucrurilor exterioare acestuia ("non-eul")? Că totul trebuie să se petreacă în conștiință, este dincolo de orice îndoială, date fiind presupozițiile proiectului critic kantian și locul pe care timpul îl are în structura acestuia. Totuși, o conștiință determinată (prin acte multiple, între care cel al percepției ca atare a obiectelor exterioare, prelucrate prin sinteze conștiente, este necesar) poate garanta, pe lângă necesitatea propriei sale existențe

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
putință orice astfel de intuiție el, dat ca o conștiință de timp, este, totuși, obiectul unei intuiții, pe care Kant a respins-o cu putere, în forma de intuiție intelectuală, dar pe care fenomenologii, mai târziu, prelungind unele aplicații propriu-zis kantiene ale sensului de transcendental, o vor accepta ca atare: este vorba chiar despre două specii ale intuiției: categorială și eidetică. Timpul, dat ca o conștiință de timp, tocmai pentru că nu poate fi obiect al unei intuiții empirice, trebuie să fie

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
dat ca o conștiință de timp, tocmai pentru că nu poate fi obiect al unei intuiții empirice, trebuie să fie obiectul unei intuiții categoriale. Această problemă nu intră în planul lucrării de față, dar trebuie semnalată această aporie a proiectului critic kantian, anume faptul că, deși Kant respinge posibilitatea oricărei intuiții intelectuale (a oricărei intuiții în afara celei empirice și a celei pure care o condiționează pe cea dintâi), admite conștiința de timp, timpul însuși, ca temei al oricărui fapt existență, cunoaștere etc.

Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]