1,287 matches
-
zâmbindu-i. în următorul moment, cei trei bărbați închinând cu paharele pline își urară sărbători fericite. Bătrânul începu să plângă, privind spre Andrei: - Când mama ta trăia, Dumnezeu s-o odihnească, sărbătorile păreau mai vesele. Primul care a început să lăcrimeze a fost Radu. Andrei care încercă să se abțină, nu reuși, iar acum plângea și el, liniștit. După aceste clipe de alinare sufletească, bătrânul își șterse ochii cu dosul mâinii și se adresă lui Radu: -Mă rog bunului Dumnezeu să
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
zise Radu accentuând pe cele două cuvinte comparative. Ramona se mulțumi doar să zâmbească. Acest micuț și încrezut "făt-frumos" în curând îmi va implora în genunchi iertarea dacă planul meu se dovedește a fi împlinit iar "zâna lui bună" va lăcrima pe urmele lui. Deși l-am iubit, răzbunarea mea va fi crudă. Viața lui va deveni un coșmar blestemat. Seara de Sfântul Nicolae a acestui an care se încheie, s-ar putea să-i rămână de tristă amintire. Cu toate
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
din cameră, Radu luă singura carte de pe noptieră pentru a o răsfoi, când foarte surprins sub ea observă batista pe care el i-o dăduse cândva, acum ușor parfumată. Ramona intră, făcu ochii mari, apoi se aproprie de el și lăcrimând, îl sărută. în următorul moment, îmbrățișați tandru, amândoi plângeau. Printre lacrimi, Radu scoase un șervețel parfumat, pe care Ramona îl recunoscuse, și-i șterse fața umedă șoptind: -Ramona, tu dai sens vieții mele! Zorile cenușii ale anului nou parcă au
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
și aprindeau lumânări pe mormântul doamnei Neli Plopeanu, plecată la cele veșnice în urmă cu doi ani. Doamna Ramona pronunță cuvinte neînțelese printre lacrimile ce-i curgeau pe fața sprijinită de crucea mamei sale. Ionuț cu capul plecat și el lăcrima din milă pentru mama lui. Ioana se ocupa de lumânări care mereu erau stinse de vânt. La ieșire din cimitir doamna Ramona privi încă o dată mormântul mamei sale, printre suspine. Spunând nopate bună, Ionuț și Ioana o duc de
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
-ul tatălui meu. Ionuț ieși tot atât de grăbit cum intrase. După plecarea lui, doamna Angela plânse, zicând: -Se poartă cu mine de parcă aș fi o străină. -Ăsta e felul lui, nu trebuie să vă faceți griji, zise Ioana care și ea lăcrima. -Tocmai că-mi fac, niciodată nu cred că se va schimba. Firea lui mi se pare mai aprigă decât a tatălui său, care la vârsta lui era mai maleabil. încă-l mai iubește pe tatăl lui Ionuț, iubirea i-a
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
lipsească prea mult pentru a nu lăsa grija fermei doar pe umerii tatălui său. Această despărțire rapidă parcă lăsă părinților un gust amar, privind triști în urma lor. Doamna Angela Ulmeanu, care-i privea singură de sub un tei, din marginea șoselei, lăcrimează la dispariția lor după colț. Intrară înăuntru și se pregătiră de plecare: „La ce să mai rămân, dacă fiul meu a plecat”, își zise ea și ieși fără a mai sta de vorbă cu cineva, mergând la gară. Când Ionuț
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
cât de mult vi se vor îmbunătăți sănătatea și vitalitatea. Aspectul minunat oferit de tao este că dovezile sunt evidente prin ele însele și nu e nevoie de argumente. La început, este posibil ca exercițiile să vă facă ochii să lăcrimeze sau să pulseze puțin, dar acest lucru e cauzat, în primul rând, neglijarea îndelungată a țesuturilor epiteliale din retină și de atrofierea mușchilor oculari. O săptămână sau două de practică ar trebui să elimine aceste simptome, dar dacă persistă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
pune niște drog În colțul cardului lui de credit și trage vârtos pe nas. Par un pic nehotărât, n-am chef să-mi fut cavitățile nasului cu porcării nedigerabile. — E ok, e marfă bună. E beton, spune Ray, cu ochii lăcrimându-i În timp ce trage pe nas În continui. Fac și io o-ncercare și e bună marfa. Mirosul ăla dulceag din capul meu, fața care-mi amorțește, un puseu de energie mă străbate. E vremea să trecem la acțiune. Bat puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
mușchi zdraveni. Cu o pulă cât a calului. De legendă. Todeauna sparge curu prima oară. Chiar și băiețeilor denchiriat din Carlton Hill carei sunt aduși, iar băieții ăștia s obișnuiți să aibă-n iei grămezi de pulă tare. — Uau! Îmi lăcrimează ochii cânmă gândesc la asta! se sufocă Ray. — Da gardienii Îl Încurajează pe Bestie să fute. Au o selecție de peruci, rochii și farduri ca săși Înțolească modelele după cum are chef. Le dă și nume: diobicei din alea cu sonoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
de umplutură! Ce morții măsii! — Haide Dermot, hai să ne mișcăm n măsa! Îl aud că spune pe unu dintre cei din Liverpool, și se cară pe stradă Îndepărtându-se. Stau puțin pe jos, Îmi bubuie capul și ochii Îmi lăcrimează. Greața mi-a trecut un pic, e exact sub limita când Îți vine să vomiți. Până la urmă sunt ajutat să mă ridic În picioare de un hipiot de rahat care pute. — Voi englezii Întotdeauna ne faceți necazuri, bă. Relaxează-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
te iau În patul meu, să te țin În brațe, să fac dragoste cu tine toată noaptea și să țip În fața lumii Întregi: Asta-i ea! Asta-i gagica pe care o iubesc! Îmi susține privirea, ochii Încep să-i lăcrimeze și mă gândesc la toate nedreptățile care mi s-au făcut În ultima vreme și sper că-mi plâng suficient de milă, Încât să mi se umezească și mie ochii, sper că ea o să creadă că o parte din sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o lampă veche cu halogen. Geanta e pe raft. Setteringon se joacă cu ea. Dar acum Începem să ne recăpătăm stăpânirea de sine. N-ar fi trebuit să-mi scoată punga. Fața noastră palpită și e dureroasă, ochii Încă ne lăcrimează, dar putem din nou să gândim. Îi vedem. Lampa nu ne deranjează. Ei se uită la privirea noastră de neclintit. Îi vedem. — Uită-te la el, ce boarfă de rahat, scuipă Ghostie Gorman, pămpălău mic și albinos, cu o expresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gând să vorbești cu ea și asta a fost tot. Pe când te apropiai de ea, puteai să-ți simți fața cum se Înroșește, ochii cum Îți Încep să lăcrimeze. Ai spus o tâmpenie de genul — Ăsta nui așa de bun ca All The Young Dudes. — E și mai bun, a replicat ea, uitându-se la carcasă. — Acui nu, ai răspuns tu stupid, prizonier al propriei tale bălmăjeli. — Ba da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-a moștenit numai lat. plangere > rom. (a) plânge. Verbele latinești sinonime cu acesta, lacrimari „a plânge, a vărsa lacrimi », lamentari „a plânge, a se lamenta“ și plorare „a plânge tare“, nu au fost nici ele moștenite în română; (a) lăcrima este un neologism împrumutat din latina medievală, iar (a se) lamenta este un împrumut recent din franceză. Dintre verbele latinești cu sensul „a omorî“, s-au păstrat în română doar occidere > rom. (a) ucide și necare > rom. (a) îneca (cu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
se află două piese unde durerea trupească intră în mare parte în suferința care îl lovește pe eroul îndurerat. Pe lângă Filoctet, este și Hercule pe moarte. Și pe acesta din urmă, Sofocle îl face să se plângă, să geamă, să lăcrimeze și să strige. Datorită amabililor noștri vecini 49, acești maeștri în ceea ce privește conveniențele, un Filoctet care geme, un Hercule care strigă ar fi astăzi cele mai de râs personaje și cele mai nepotrivite să apară pe scenă. Unul dintre cei mai
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acelui trupușor... Cine ar ști să deslușească în el... ar vedea lumi tăinuite în beznă, nebuloase care se încheagă... un univers care se înfiripă. Ghemotocul cu păr bălai, fremătând cu tot trupșorul, începu iar să gângurească. Anton, simțindu-și ochii lăcrimând, dădu copilul în brațele bătranei moașe, și ieși din casă. Era ziua albă. Vijelia s-a potolit, ninsoarea a stat. La vreo doua sulițe pe cer, un soare palid abia se arăta printre norii aducători de ninsori. Anton cu pușca
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Alexandru. Frăsânica, cea mai mică dintre ei, avea doar patru ani. „Sărmănica de ea, sărmănica!“ își zise el în gând, și între genele bătrâne strivi câteva lacrimi. „O strâns-o Dumnezău, așa di mititică..!“ Ori de câte ori gândul îl poartă la ea, lăcrimează. Își aminti cum, în fiecare dimineață, cu pușca pe umăr, pleca cu îndeletnicirile lui de pădurar, și, seara când se întorcea acasă, toți copiii, nerăbdători, se strângeau ciorchine în jurul lui și într-un glas îl rugau: - Hai, tatai... hai, povestești
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vadă fața omenească... și nu se plictisea singură, iar în pădure nu-i era frică de nimic. * ...În nopțile de iarnă grea... când fumul răbufnea pe hogeag înapoi în vatră, făcându-i pe toți din casă să tușească și să lăcrimeze... Când se strângea sus pe cuptor, lângă bunicul Toma, bătrân și beteag, ca să-și dezghețe picioarele și mâinile rebegite, asculta înfricoșată pe bătrân, între două pufăieli de tabac, povestindu-i grozăvii petrecute în pădure. Focul trosnea în sobă, și, în timp ce
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
dădu cu ochii de Darcey, izbucni din nou într-un plâns convulsiv. Cele trei fete se priviră uluite. Nici una nu o mai văzuse pe mama lor plângând în halul ăsta. Uitându-se la un film, i se mai întâmpla să lăcrimeze la o scenă cu adevărat sfâșietoare. Plânsese și la înmormântarea socrului ei, moș McGonigle. Dar acestea erau episoade de jale reținută, iar Minette își păstrase demnitatea chiar și atunci când se ștergea la ochi. Acum era altceva. —De trei zile încoace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dacă și tu ești de una singură - păi, o să fie și mai distractiv. —Categoric, încuviință Carol. O să ne distrăm de minune. Sigur că da. Eu întotdeauna mă amuz la nunți, zise Carol cu un aer cinic. Să-i vezi cum lăcrimează de fericire, știind că după aia tot cu lacrimi se sfârșește. — Nu și pentru Nieve, remarcă Darcey. O știi cum e, ea iese din orice încurcătură. Și-apoi trăiește cu el de ani și ani de zile. Pe bune? Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
din...gunoi , Resturi de la boierii cei noi ; Crenvurști, păstramă (alterate) și pâini, Alături de o... jalnică haită de câini, Din care-ntr-o dimineață devreme, Timid dând din coadă, cerșind Pe brânci și părând a se teme, O cățea, o javr-ordinară, Lăcrima, spre femeie venind! Aceasta făcu gestul omenesc către câine: Întinse o murdară bucată de pâine, Veche, tare și mucegăită! Cu mulțumiri și cu gândul la ros, Culese pomana așa, de pe jos; Și cât de bine a fost aceasta...primită! Povestea
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
2011 Cuvintele tale Mai spune-mi că totul e bine, Că viața decurge firesc, Că-i vesel coșmarul grotesc Prescris de concerne străine. Mai spune-mi că timpul zâmbește Atunci când ne taie-n bucăți Prin zvonuri și prejudecăți, Iar noi lăcrimăm, omenește. Mai spune-mi să urlu la lună, Să fiu iarăși lup păcălit, Primește-mă-n prag, cherchelit, Vânat de beția nebună. Mai spune-mi de dor și iluzii, Declară-mi iubire, constant, Prin tine alerg, agasant, Plantând în tot
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
câmp și repede terminam câmpul nostru. Tata la prășit cânta frumos, cântece frumoase și duioase. Ele se numeau: Iisus veșnic călător, Stânca Vieții E Golgota, Pasăre Măiastră, Cruce SF Părăsită, Pe Drum Cu Spini Încununat și altele. El cânta și lăcrima... Privea Cerul, ofta și iar prășea, cântând cu mare durere în suflet, numai Dumnezeu știe. Apoi cântam toți împreună cu el, cu tata. Și Dumnezeu parcă le sporea toate. Eu așa îmi amintesc pe tata la prășit, era om simplu dar
Călător în Grecia 5-15 mai 2012 Şi un buchet de poezii Dedicate Domnului Iisus Hristos Şi Maicii Domnului. In: Călător în Grecia by Maria Moșneagu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/485_a_766]
-
de dădaca Anisia, cea care o învățase toate rânduielile vieții pe biata copilă, lipsită de căldura mamei, Arghira, care-l corcolea pe Alexăndrel, dar fiind fermecată și de tronul Munteniei. Bine-ai venit, dragă copilă, o strânse la piept Domnul, lăcrimând de bucuria revederii. Bine te-am regăsit, Măria Ta! se bucură și copila, neuitând buna creștere. Catrină, multe năpaste au căzut pe capul familiei noastre, rosti, cu durere, Radu Mihnea. Mai întâi, tatăl meu s-a dat în legea păgânilor
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
de borangic, un smoc de busuioc, o farfurie cu mere domnești și un castron de nuci. Printre gemete și mormăieli, ghionturi date odraslelor, Natalița reuși să termine de așezat masa. Nu uită să șteargă icoana, cu sfinții Constantin și Elena, lăcrimând la amintirea tatălui ei, Costache, răpus, de tânăr, în războiul Crimeii. Prin ușa întredeschisă, Ion se uita cu luare aminte la ceea ce făcea maică-sa: avea o cană, de unde, cu un mănunchi de busuioc, stropea, cu agheasmă, plapumele, macaturile și
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]