7,915 matches
-
s-au mai schimbat... Ei, să fiți sănătoși amândoi! Fericită să-și audă soțul dându-și consimțământul, Mafalda o îmbrățișă încă o dată pe fată și o pofti să stea cu ei la masă. Atunci Ticu socoti că era cazul să lămurească mai bine lucrurile, încredințându-i că el nu fusese niciodată împotriva căsătoriei și că-l înțelesese greșit Victor, atunci când își închipuise că el ținea să-l vadă însurat numai pe la vârsta de treizeci de ani: Era doar așa, un punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
viața spitalului pentru femei a căpătat alt ritm. Nu încetau să sosească femei care să aducă pe lume prunci al căror viitor, despre care aveam să aflu nu peste mult timp din gura Marinei Pavlova, mă frământa. Ea m-a lămurit despre multe pe care le aflase în cele câteva luni de când era în detenție. În primul rând, nu toate femeile din lagăre erau foarte atrase de maternitate, însă multe dintre ele înțelegeau și acceptau repede că sarcina și maternitatea le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
legăturii noastre în afara legii și să ne despartă pentru totdeauna. Și ar fi păcat de potriveala noastră în toate cele... Așa-i Mariuță! Dar fii și tu îngăduitoare și așteaptă măcar două-trei săptămâni, timp în care voi încerca s-o lămuresc că are niște pretenții greu de îndeplinit și că, în situația dată, voi fi nevoit să-mi clădesc o gospodărie separată pentru mine și pentru familia mea... Nădăjduiesc ca până la urmă totuși să înțeleagă! Măcar i-ai spus despre cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ajunsesem să mă înfrupt din înțelepciunea dicționarelor, mi-am zis, observând ieșirea pasională a doamnei, că depravarea asta are un chichirez mai mare decât cel pe care îl bănuiam eu, dar tot nu m-am dat de ceasul morții ca să lămuresc pe deplin enigma. Totuși, începeam să pricep că nu toată lumea îi iubea pe depravați. Până și Nineta, căreia i-am comunicat această concluzie care-mi îmbogățise sufletul, mi-a spus că ar trebui să mă feresc, deocamdată, de anumite jocuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am adus aminte că-l întrebasem pe nea Onuț unde fusese. Sincer, ca de obicei, mi-a mărturisit că poposise un pic la mititica. Am aruncat orgoliul meu de atotștiutor peste bord și am solicitat informații suplimentare. Mititica, m-a lămurit amicul, este un fel de vilă aflată într-o stațiune specială a unor foarte buni prieteni care se simt obligați să mă aibă, din când în când, musafir. Eu, om cu bun simț, nu prea vreau să stau pe capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
spuneam de-a sfinți, încât o vedeam cum se încruntă, se frământă și nu știa cum să mă mai oprească, așa de doxat eram. Într-un rând mi-a și zis că nu mai vrea exemple din astea, pentru că se lămurise că știam. Eu cred că doamna era un pic invidioasă pe mine, pentru că la capitolul ăsta, al denumirilor de sfinți, nimeni nu-l făcea marț pe tata. Când i-am spus lui tata despre întâlnirea mea cu domnii stilați, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Vai, vai, vai!... Proces... Tata are obiecțiuni: "Nu eu am aruncat caietul..." Băieții șterg, taie. N-au radieră, ca mine. Tata citește iar, întoarce hârtia pe toate fețele. Rămâne în suspans data la care am aruncat caietul în pubelă. Îi lămuresc: "Într-o dimineață..." Tata, împăciuitor, către ei: "V-am spus: la Salubritate, la Spații Verzi..." Șeful, nimic nou: "Dumnezeii dumnezeilor!..." Tata nu-și face de râs arborele genealogic: așterne o semnătură cu înflorituri multe, de parcă ar picta un tablou... Suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lui lady, prinse de un ucenic, au sunat cam așa: "Să mă îngropați aici, în capelă, sub lespede". Greu am priceput ce înseamnă lespede. Greu am înțeles și cum poate fi înmormântat un om într-o capelă, dar ne-au lămurit niște turiști europeni toată povestea asta. Lady e aici. O așteaptă și El-Zorab... A căzut, mister. A căzut de sus, de pe schele, pe când lucra la cei patru apostoli ai voștri, pe boltă. De obicei se lega de schelă, acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu mai ia foc. (am depășit toate limitele, am trecut dincolo de toate, prinzând o viteză extraordinară, în nimic). Taci! Nu-i rosti numele. Zi-i omul ăla, persoana respectivă, individul în cauză, oricum, dar nu pe nume. Unei soții: Să lămurim ceva: eu nu-ți fur bărbatul, de când ne-am întâlnit nu te-a mai atins, el e al meu. (căsnicia catolică e sacră, și până la moarte). E vorba de puritatea ta. Ce depinde și de el adulterul său punând capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fundalul negru cu fulgere, pe melodia cerului străfulgerat, el spune: Și cine crezi că te va ajuta? La care au mă liniștesc, căci de m-ar fi vrut moartă nu ar fi ezitat atât. Și zâmbetul său deloc malițios mă lămurește. Și vrei și tu deci să punem punct? întreabă. · Cu ceva timp în urmă, în frig și ploaie, citeam în casă o carte și-mi era somn și teamă. Lumina, deși era aprinsă, nu era suficientă pentru a mă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mine și îmi spune: Vreau să mă căsătoresc cu tine. Tu vrei? Sigur. Numai dacă ai grijă de tine pentru a nu mă lăsa singură. Promit. Te iubesc. Știu! Știai? Te-am crezut. Altfel nu aș fi ... Mulțumesc. Acum, să lămurim ceva: dacă eu m-aș droga? Te-aș respecta ca persoană, însă dacă aș vedea că nu te mai descurci, aș lua măsuri. Dacă ai fi pe moarte din această cauză, nu te-aș lăsa să mă părăsești. Îmi convine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mea cea care mă critică, de ea îmi place și nu îi zic nimic. Nu ar avea rost. Și dacă ne certăm cumva știu cum să o împac. Și dacă se întâmplă să fie vreo neînțelegere la mijloc, atunci o lămuresc dacă e vorba de acele persoane civilizate, astfel evitând eventualele confruntări. Și de persoanele pe care nu apreciez, însă nu le detest, cu ele râd cel mai bine. · Spre exemplu, vine timpul să înfrunt pe toată lumea. Intru în salonul plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
garaj, înainte de a se închide ușile, intră și el: Salut. Deci, renunți. Nu! Sigur că nu. Mă crezi tâmpit? Mă întrebă, lipindu-mă de peretele liftului. Nu. Se întoarce cu spatele, eu încerc să scot din geantă cuțitul. M-am lămurit, spune, și mi-l ia. Apoi mergem la mașina lui. Unde mă duci? Taci și urcă. Pe drum îmi spune: După ce vor fi publicate toate lucrurile, poate te las să pleci. Ne oprim la o cafenea pe autostradă. Mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
peretele liftului spunând: Mă crezi tâmpit? Nu. Pun foarte mult talent în acest răspuns. Situația e gravă. Când se întoarce o clipă cu spatele, vreau să scot pistolul. Însă el e mai iute, mi-l ia și spune: M-am lămurit. Liftul se deschide, mă ia de braț și mă duce la mașina sa. Unde mă duci? Taci și urcă. Pe drum îmi spune: După ce vor fi publicate toate lucrurile, poate te las să pleci. Ne oprim la o cafenea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Pompiliu. Vezi măi, că a apărut! De ce l-ați pus la mine, pe scară? Cum ați intrat? Dacă vă mușca Lupaș? i-am întrebat eu. Nu noi l-am pus. —Dar cine? Copiii ridicau din umeri nedumeriți. În timp ce căutam să lămuresc lucrurile, apare Lupaș, care îmi ia ghiozdanul din mână și intră cu el în curte țanțoș ca și când ar fi dus un trofeu. Atunci ne-am dat seama și eu, și copiii, că Lupaș făcuse o asemenea ispravă. —Șarlatanule! Șarlatanule! îl
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
le aducă în cameră. A revenit Cecilia în capoțelul ei de mătase care o aranja foarte bine. Ce frumos îți stă. Vino, șezi aici lângă mine, i-a făcut loc pe pat. Draga mea, nu vreau să pleci până nu lămurim un lucru. — Ce anume? este surprinsă Cecilia. Regret că înainte de a pleca în Germania, eu te-am făcut să suferi fără să vreau. Nu-mi mai aminti! — Te rog, ascultă-mă. N-am avut cum să-ți explic, dar acum
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
așa de bună?l-a întrebat Cecilia pe colegul ei, Sebastian. De la un cioban pe care îl cunoaștem de foarte multă vreme. Tot de la el cumpărăm. —E de prin zonă?era curios Matei. —La vreo 14-16 kilometri de aici, îi lămurește Camelia. —La intrarea în satul Plopișor, precizează Sebastian. Am cumpăra și noi, nu Cecilia? Este foarte gustoasă! apreciază Matei. Spuneți câte kilograme doriți, vă pregătiți o putinică, așa cum avem noi, v o ducem acolo ca el să v-o umple
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai fi plecat, i-au încurajat că Cecilia va ieși din comă și au venit cu argumentul cel mai convingător, că Ceciliei nu-i face bine durerea din jurul ei. Silvia a vrut să stea noaptea la spital, însă medicii au lămurit-o că n-o poate ajuta pe Cecilia cu nimic în situația în care se află, sfătuind-o să meargă acasă și să vină a doua zi. Tot în seara aceea au venit la spital și părinții lui Matei împreună cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe următorul citat: Unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta2. Pentru o clipă, rămase complet mut, cu mintea goală. Mai citi o dată pasajul sfânt, apoi de încă două-trei ori. Dintr-odată, întorcându-se către sine însuși, se lămuri pe loc. O lumină îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale, de parcă Duhul Sfânt Însuși ar fi venit să-i bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de seamă și fu lovit în plin, cu foarte mare putere, de un automobil. Urmară pentru dânsul câteva clipe de agonie cruntă. Toate câte erau în jurul său începură să se învârtească și să se învălmășească, nemaifiind cu putință deloc de lămurit. Gâfâi, de câteva ori, scurt și adânc. Apoi, cu o străluminare în priviri, muri. Mai deunăzi, atunci când a ajuns, din gură în gură, la mine povestea acestui nefericit, poveste care a fost aflată în întregime, de altfel, atât de orășelul
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
odată, care afirma răspicat, cu destul de multă siguranță-n glas, încât să fie convingător, că viața, după șaptezeci de ani, este numai un chin continuu. Iar unele lucruri chiar nu-i nevoie să le trăiești neapărat pe viu, ca să te lămurești cât de adevărate sunt. Așa încât, într adevăr, socotesc că acel cineva avea deplină dreptate. De altfel, eu m-am hotărât oricum, încă de mai demult, că, decât să mor bătrân, sărac și liniștit, mai bine tânăr, bogat și neliniștit! Sibarit
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
trezit din somn adineauri. Nu sunt obosită; dimpotrivă, sunt atât de odihnită, încât parcă aș fi dormit continuu, cât zece oameni într-o lună întreagă! Șerban, ce caut eu aici, de fapt? - Te rog, liniștește-ți inima, am să te lămuresc. Tot ce sa întâmplat este că ne-am certat tare. Tu te-ai enervat așa de puternic, depășind orice limită și nemaicunoscând nicio stavilă, încât, la un moment dat, în timp ce țipai la mine, ai căzut din picioare așa, ca din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de tot ce s-a petrecut mai devreme, de tot ceea ce am vorbit înainte de a pleca eu la biserică? Zi-mi, mai știi? - Da, țin minte, știu tot din ce am discutat noi atunci. Și totuși, te rog să mă lămurești, de ce nu mai am deloc în memorie tot scandalul ăsta, despre care tot mi-ai spus tu până acum? Șerban nu se mai putu nicidecum înfrâna și ține adunată în el emoția. Istorisiri nesănătoase fericirii 195 - Ah, mamă, ăsta-i
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de ani în urmă, pe parcursul unei călătorii pe așa-numita Mare Interioară a Japoniei, a fost întrebat cu precauții, dar imediat după ce au făcut cunoștință, de un tânăr japonez provincial dacă o cunoaște pe Jane Fonda și dacă îl poate lămuri cât de mare este Jane Fonda "acolo jos" și dacă orice femeie albă este așa ei bine, această uimire este, încă, a mea. Uimirea în fața coafezei care îți spune că japonezele nu se pot tunde ca tine, pentru că ele au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
spui cum? -Hm! Se miră Toxina și mai umflată, că de acum începea să se irite. -Uite ce e Toxino, mie să-mi spui adevărul, nu umbla la vene subțiri, știu că îți este ușor, dar te rog să mă lămurești, cum ești legată de acel individ, când umbli liberă și intri unde vrei tu. -Cum? parcă ai fi orb, de ce trebuie să fiu neapărat legată ? Vorba vine... Dar ia stai puțin ce parcă tu ai ochi pentru una ca mine
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]