2,387 matches
-
moțăia la căldura unui calorifer electric. Era cald și bine în cameră. La un moment dat, i se păru că o aude pe Molda lătrând și își puse întrebarea: “Cine dracul să apară pe o asemenea vreme vitregă?” Molda însă, lătra cu putere la ușa camerei, scormonea cu lăbuțele tocul ușii, apoi fugea spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. În fața bufetului strălucea un bec cu vapori de mercur, ca o stea cereasca. Când Ghiță se uită pe fereastră
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
spre malul lacului, într-un “du-te, vino” neîncetat. În fața bufetului strălucea un bec cu vapori de mercur, ca o stea cereasca. Când Ghiță se uită pe fereastră, văzu cursele repetate ale cățelușei. Aceasta râcâia cu insistență la ușa sa, lătrând continuu. Paznicul nu prea avea chef să părăsească căldura camerei, să vadă ce vrea cățelușa. Dinspre lac nu putea să vină niciun pericol, care să amenințe siguranța clădirii aflată în paza sa. Totuși, enervat de insistențele cățelușei și intrigat de
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
l-a scuturat în aer cu bucurie, scoțând din nou același țipăt. Moșul a înțeles mesajul: vor rămâne prieteni pentru totdeauna. În momentul când Ghețuș a plecat din nou spre apa mării, Molda porni în fugă după el spre cârd, lătrând disperată. Își pierduse prietenul care îi ținuse de urât timp de o lună. La mal și-au luat “La revedere”... dar, oare, aveau să se mai revadă vreodată? Unul aparținea apei, ceilalți doi - uscatului. Așa s-au despărțit, rămânând prieteni
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
meandra Văd un vapor de linie ce-aduce Viespar turistic, inși cu minți năuce: Cinicul, Sfântul, Iuda sau Buleandra. Măslini sălbatici, fagi și alunișuri Și-n vârfuri numai jnepenii de piatră I-așteaptă-n Munte printre povârnișuri. Numai aici, cred, diavolii nu latră ... Ce dure-s pantele spre cer: suișuri Spre al credinței foc nestins în vatră ... În vremi păgâne pe această limbă ... În vremi păgâne pe această limbă Îngustă de pământ ce-nfruntă marea, ΄nălțând spre cer splendidă-nfățișarea, Păzit de o
SONETELE DE LA MUNTELE ATHOS de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343209_a_344538]
-
de la neica Stoica, o tămâioasă deosebită, recomandat de soția directorului de școală, își făcuse efectul la bărbați. Toți erau veseli și gălăgioși la despărțire. Din când în când se mai auzea câte un câine trezit din somn de gălăgia petrecăreților, lătrând fără chef la ei. Luna alerga pe cer luminându-le drumul plin de colb. Nu mai plouase de mult și aceasta se simțea și în aerul respirat. Era înecăcios, chiar dacă ar fi trebuit să se simtă răcoarea dimineții ce se
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1151 din 24 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343483_a_344812]
-
fi viabili, este de a încerca să împrospăteze limbajul” (p. 81). Nu știu dacă într-adevăr lucrul imposibil aici chiar devine posibil aiurea, așa cum crede Angela Marinescu. În definitiv, critica operează cu noțiuni. (Și, cum știm, noțiunea de câine nu latră.) E greu să conferi corporalitate unei judecăți de valoare. Sau unei etichete tipologice. În confesiuni (sau interviuri) mai merge. Dovadă că destule din replicile Angelei Marinescu sună, cumva, poetic: „Am debutat așa, nicicum. Dar atât mi-amintesc: după debutul cu
DEMN DE CONSEMNAT II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 649 din 10 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343587_a_344916]
-
mintea mea nici nu poate să rabde Pe sub ființa mea se strecoară Roadele pămîntului sfîșiat de ploi Nu pot fi cuprinse în cuvinte Sentimentele spălate-n noroi Pe lîngă ființa mea trec epocile docile Aservite ideii de eternitate Auzi cum latră cîinii la lună Sastisiți de atîta voluptate Și pe de dincolo de ființa mea Se spulberă imperiile toate Nu mai ramîne din ele decît un semn Scrijelit doar atît cît se poate Și ocolindu-mă, nedîndu-mi nici un semn, Diamantele se amestecă
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
-ți închin ode și cîntece, femeie ! Și chiar și prin muzee ai devenit un vis Cînd mă gîndesc anume la ce-a pictat Matisse El a pus la răscruce de gînduri idolatre Ideea ce îi face pe unii doar să latre Altora cu finețuri și gust la pipăit Le-a zgîndărit onoarea care i-a opărit Dar Universul ăsta se coce-ntr-o banană Cîntată de rapsozii aleși după sprînceană Iar tu de sari pîrleazul voiasă și ferice Ferește-te de gîndul nărăvitor
CIT SINTEM TINERI de IOAN LILĂ în ediţia nr. 622 din 13 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343642_a_344971]
-
și Petru cel Mare se căia - de ce? O meditație ce va intra pornografic în istorie lăsa peste pietre puhave liniștiri de întuneric. Mizeria universală renăștea buddhist picioarele zgârcite ale dumnezeului închis. Am fumat cazan și sex. Îmi dactilografiasem fumul. Barof lătrase. Doamna cu ochelari comuni și fustă revoluționară dintr-un turban apostat avea să citească. Asanas. Păsări fără papagal. Guru autodidact lângă urmași putrezi. Ce generație din care cultură a tras pârțul. Continuați clasă masculină fără știința femininului din propria limbă
PĂGUBOŞI O DATĂ (3) de GEORGE ANCA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/340071_a_341400]
-
putea vedea și, trebuie să recunosc, încă ești o femeie frumoasă. -Lasă-mă în pace! Pleacă! Cum ai intrat în curtea mea? -Am dat zăvorul la o parte, iar câinele nu ști că eu ți l-am dat, așa că nu mă latră. Nu aveam intenția să rămân când am văzut că îți faci baie, dar recunosc că trupul tău, mamă Lăzărico, nu m-a mai lăsat să plec. De mult nu am mai avut o priveliște așa frumoasă. Lăzărica își îngrijise cu
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
-mi afle cerul umbra Nici să-mi știe adevărul. Iernii îi voi strânge vena C-un fuior din firul nopții, Să nu uiți, deschide ușa, Gândul meu e-n fața porții. Babele acidu-și varsă Blestemându-mi nebunia, Câinii-și vor lătra urâtul Iar eu râd... nu spun nimica. Fără de hotar e visul Și n-am mai căzut ispitei, M-au rănit pe cale colții Inerțiilor din tine. Și-am rămas la sânul iernii Doar un sloi căzut orbește, Un lunatic fără lună
LUNATIC FĂRĂ UMBRĂ de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1877 din 20 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377461_a_378790]
-
căsuța mea - În Berceni - la mahala. De la crâșmă când mă-ntorc Noaptea, pe la trei și-un sfert, La prima fântână stau; Doar un șpriț, atât mai beau. Mă stropesc cu apă rece, Mahmureala începe-a trece. Câinii mă cunosc, nu latră... Că-nvățai groapă cu groapă. Treaz dacă aș fi, se pare, Aș cădea..., nu-i de mirare. Dar beat, vezi, așa cum sunt... Gropile nici nu le ating. Ajung la mijloc de stradă, Nimeni nu e să mă vadă; Apa ca
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
i-o întrece, Fiindcă nu beau apă rece. Of, iar la ultima fântână Mă clătesc puțin în gură: Beau cu sticla, nu paharul Și-l pomenesc pe primarul: Să n-aibă norocul meu, Să cadă în gropi mereu! Să-l latre câinii întruna, Mândre să n-aibă niciuna. Să cadă pe el năpasta, Să nu-l aștepte nevasta, Cum mă așteaptă pe mine Și la Cristos mi se-nchină. „Luna, Doamne, fău-o mare, Să lumineze-n cărare... Soțu-n gropi să nu
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
cadă, Noaptea portița să-mi vadă!. Fântânile să găsească... Apă să bea, să-l trezească.” Ruga Dumnezeu i-ascultă, Dar apă nu beau prea multă. Apă de-mi beau, ruginesc... Sau mai știi?... de scârțâiesc!... Câinii dacă-i scol, mă latră... Și-am să trezesc strada toată. Referință Bibliografică: PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
casă, m-am scuturat zgribulit de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
ieșit din nou din casă,m-am scuturat zgribulit de frig,ninsese, totul era alb,mi-am băgat un deget în zăpadăși amintindu-mi de tineți-am desenat chipul,la geamul ce dădea spre curtea meaai aprins o lumânare,un câine lătra,iar apa înghețase în căușul fântânii,poarta de la grădină scârțâiabătută de vând,în timp ce coboram în becipentru a scoate o vadră de vinți-am auzit vocea,mirosea a ceară de lumânareiar șura era goalădezbrăcată de boi și vaci,am dat la o
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
casă, m-am scuturat zgribulit de frig, ninsese, totul era alb, mi-am băgat un deget în zăpadă și amintindu-mi de tine ți-am desenat chipul, la geamul ce dădea spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
ieșit din nou din casă,m-am scuturat zgribulit de frig,ninsese, totul era alb,mi-am băgat un deget în zăpadăși amintindu-mi de tineți-am desenat chipul,la geamul ce dădea spre curtea meaai aprins o lumânare,un câine lătra,iar apa înghețase în căușul fântânii,poarta de la grădină scârțâiabătută de vând,în timp ce coboram în becipentru a scoate o vadră de vinți-am auzit vocea,mirosea a ceară de lumânareiar șura era goalădezbrăcată de boi și vaci,am dat la o
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
ce m-a furat în hurducăiala căruței. La ferestrele caselor pe lângă care treceam, a început să se aprindă becurile. Aici nu mai era ca la țară, iluminarea cu lampa cu petrol și fitil din bumbac. Prin curți se auzeau câinii lătrând, simțind prezența cățelei noastre, care s-a vârât cu coada între picioare sub căruță mergând în ritmul cailor. Când am ajuns la Obor, care se afla în centrul Constanței, se luminase bine. Tata s-a orientat și a tras atelajul
CĂLĂTORI CLANDESTINI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377561_a_378890]
-
de gropi în asfalt mi-ai prins piciorul că într-o capcană de azbest cu mâinile tale reci pe care le-ai șters teribilist de perete o interfață între ține, magnificul și tipul ăla je m'en fiche câinii nopții lătra surd sângele meu se sparge în o mie de particule buclucșe îți imortalizez grota unde eco-ul se dedublează în mortar în diafan în vectorial într-un picior stâng lung tot mai lung u luna fistichie crește pe coasta culori de
AZBEST de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377633_a_378962]
-
din secunde Ca să piară-mprospătatul nou, Singur mie doar îmi pot răspunde Căci pierdui și urma de ecou. Caut un cuvânt care să spere Numai nu o lege de bigot Degetele-mi pipăie-ntuneric - Altceva ca să găsesc nu pot. Lacăte mă latră din belciuge, Geme-ncet un zvon bisericesc - O lumină mică mi-ar ajunge Ca să pot cu ochii să-i vorbesc. Noaptea însă numai se îngroașă De tăișu-i rece mic m-am strâns, Nu răsună plânsete din fașă, Din sicrie nu
PĂȘIND PRIN GHETSIMANI de VICTOR BRAGAGIU în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377675_a_379004]
-
demult într-un gând bezmetic care ar dori mângâiat să fie spre a deveni dintr-un simplu petic tapiserie. Locuiești demult într-un ou de piatră din care să ieși nu e cu putință cât timp din albuș javre rele-îți latră orice dorință. Locuiești demult într-un dor apatic în care-amintiri îți torc destrămarea dându-ți în răstimp câte-un ghem tomnatic greu ca uitarea. Locuiești demult într-o clipă care s-a oprit în loc recviem să-ți cânte și n-
LOCUIEŞTI DEMULT LA CAPÃT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378348_a_379677]
-
Ideal - scop, vector, țel suprem - și acesta odată ales, nu trebuie abandonat. În mod sugestiv, Dostoievski scria: „Dacă ai pornit spre un anumit țel, și te tot oprești din drum ca s-arunci cu pietre în orice câine care te latră, atunci nu vei mai ajunge niciodată la țintă”. Motorul care ne mișcă pe acest drum al idealului, pentru filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) este Voința - „suflet al universului”. Idealul, considerat stea călăuzitoare a vieților noastre, poate avea mai multe caracteristici
IDEE, IDEAL, IDEALISM de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1915 din 29 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378457_a_379786]
-
era frică. Se năpusteau la garduri, se izbeau de porți, de parcă n-ar fi fost pentru ei nicio greutate să treacă prin ele și să mă sfâșie. Dar Bunica mă învățase să vorbesc cu câinii răi. Și, oricât de tare lătrau, și oricât de fioros își arătau colții, eu le spuneam că sunt fetiță cuminte, ‚mă cheamă Mireluța/ Și mă duc la Bunicuța...’ M-am oprit la Troiță”. (Fuga) - Mă așteptam, ca lector, la o continuare, cu povestiri plăcute, cu tâlc
IMPRESII DE LECTURĂ: APA DE MIRELA-IOANA BORCHIN. CU O PREFAŢĂ DE EUGEN DORCESCU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1859 din 02 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379120_a_380449]
-
catedrale Să poată de la-nălțime Să privească la „prostime” Cum aplaudă frenetic Un înscăunat eretic. Că avem Regi și Regine, Împărați peste măsline. Avem Rege de manele, Regi ajunși din beizadele. Rege pop, Rege la șatră, Rege-i câinele ce latră. Avem Rege la șosele, De moravuri ușurele. Regi sunt și la țigarete Și regine ca subrete. Peste tot doar nobilime, Dacă ține bine, ține. Cum obții și doctoratul Faci pe-un tron deodată saltul. Dacă tot aveți coroane, Titluri cu
TARA REGILOR de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2060 din 21 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379164_a_380493]