1,385 matches
-
care am lăsat-o acasă, mă plimb cu canoa pân fieșce scuipat și mă cofunzi cu Vito Dumas, Navigatoru Solitar. În fine, am demarat, și chiar că atuncea a luat-o văzduhu la trap, parcă făceam baie În oala cu lături, și unu dejuna un sanvici cu cârnaț, altu un rulouaș cu salam, unu un panetun, altu juma dă clondir dă Vascolet și ăl dă dincolo o milanesa rece, da toate s-a petrecutără mai curând aldată, când am fost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să să evade. Ș-așa, dă-i cu fluierături, ne-a pus pă urmele la o grămadă aparentă dă moloz care ne-a căzut sub vizuali. ți-amintești, ș-Încă cum, că În după-amiaza aia telmometru arăta o temperatură dă lături și n-ai să Întrebi dă ce un procent ne-am scos șpențerile. Le-am pus În grandirop la băiatu Saulino, care d-aia n-a putut participa la intifadă. Primu bolovan i l-a izbit chiar În tărtăcuță Tabacman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
-mi și mie, avea să-i pese dă doamna Mariana, dacă io am zis că-l Înteresau decât mașinile filmatoare? Farfarello a mușcat țărâna Înfrângerii! Ai să crezi că, Între puhoiu dă stele, io ieram ca ăla de-a Înghițit lături uscate. Fugi d-acilea. Mandea mi-am uns bostanu cu ulei și l-am pus la treabă de nu părea scăfârlie, ci ventilator cu galibardă Borsalino. De mă vedeai, cu bidineaua la două mâini, că dam curs la un libret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
uns cu alifie dă amușinat, a tret să prezante comunicarea: — PÎn glasu lu doamna Ruiz Villalba, pluș și cristal, cea mai oribilă hărmălaie ie tranzitabilă. Ierarhia, destincția născută, rangu, frumusețea, dacă vreți, Îndulcește pilula și ne face să Înghițim orce lături. Io aș zice mai bine să cetească junile Cárdenas, care fincă n-are simpatie contagioasă va accepta, În schimbu să rămânem ca mumiile, o judecată amativă. — O ciucolată pentru așa vorbă coaptă - a ciripit doamna. Iera să spui că să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fără să să strâmbe. Io sunt ca mingea dă cauciuc care dai cu picioru În ea și ricoșază. După ce mi-am permis o oprire În drum (așa, ca să acostez la măsuța mea dân Popolare și să halesc un kil dă lături), am ajuns cu un timp meritor la șandramaua lu Julio Cárdenas, de altfel ipotecată. Chiar Înteresatu mi-a dășchis ușa. Știi tu, tovărășele, i-am zis, pușcându-l cu arătătoru În buric, că ieri noi doi ne-am ciocnitără dăgeaba? Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
primu taxi. În ușă la ceasornicărie, bietu ghiuj, cu moaca ca roata dă brânză dă Olanda, râdea cu fermuaru dășchis pân-la urechi. V Modernul nostru Șahrazad, Savastano, și-a reluat cronica În felul acesta: — Cufărașu, care pân vinele lui curge lături dă Învingător, mi-a poroncit, din nou lui pat ortopedic, să cumpăr imediat un ceas dă mână, dân aur dă paișpe, ca s-o umplu și mai și dă farfastâce pă Locarno. Radiografiile arătase veridic: patru coaste rupte, bașca vânătăile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spuse: Știți că despre el circulă o vorbă? — Da? Care? Mai mult mușcă decât latră. Ajunseră la o ușă pe care scria „Coordonator de proiect“ și, dedesubt, pe o plăcuță lustruită, „Căpitan Harold C. Barnes, USN“. Ofițerul se dădu În lături și Norman intră Într-o cabină cu lambriuri. Din spatele unei stive de dosare se ridică un bărbat solid, Îmbrăcat În cămașă. Căpitanul Barnes era unul dintre acei militari puși la punct, În prezența cărora Norman se simțea parcă prea gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mulțime de lucruri de făcut. Rămâneți pe loc, doctore Johnson. Norman stătea În picioare, dezbrăcat. Simți ciupiturile a două calibre metalice În spatele brațelor, imediat deasupra coastelor. — Doar un pic... așa. Acum puteți intra În bazin. Tânărul asistent se dădu În lături, iar Norman urcă treptele ce duceau la bazinul metalic, care arăta ca un jacuzzii În variantă cazonă. Bazinul era plin ochi. Când se cufundă În recipient, apa se revărsă peste margini. La ce servesc toate astea? Întrebă Norman. — Scuzați-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
După trei-patru minute ajunseră la ușa carcasei interioare. Arăta ca și ușa exterioară. — Folosim aparatele de respirat? — Nu știu. Putem risca? Fără a mai aștepta, Beth desfăcu repede panoul cu butoane, apăsă pe butonul „DESCHIS“, iar ușa se dădu În lături cu un huruit. Dincolo era și mai Întuneric. Intrară. Norman simți moliciunea de sub picioare și Își Îndreptă lanterna spre covorul bej. Fasciculele lanternelor brăzdau Încăperea În lung și-n lat, dezvăluind silueta bej a unei console cu trei fotolii tapițate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
în dragoste e abandonul. Te pregătește să te lepezi de tine. Don Juan, visul ipotetic ce apare din neant, e repetentul ce trebuie să reia cu îndărătnicie alfabetul fără să reușească însă a articula. Un mut mustind de putere. „-În lături, bătrîne!”-strig. „-Ce-i tot trageți cu Don Juan în sus și-n jos? Nu vreți să vă priviți în oglindă. Eu sînt voi. Cel însetat după o ființă. Plec, alerg s-o zeific și, subordonînd-o, să mă înalț ca să ating
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
adevărul majuscul și chinul nostru îl face mai puternic și mai adevărat. Dacă speranța încetează a fi abolirea durerii, iat-o cum înflorește, neumană, deplină și atotstăpînitoare împingîndu-ne spre fericirea înjunghiată a indestructibilității din zero absolut.” Doctorul mă împinge în lături. „-Lasă-mă în pace!”-spune el. „-Ești nebun, nebun de legat. Nici tu nu știi ce crezi.” Homericul hohot de rîs ce mă scutură îl convinge, cred și mai tare că are dreptate. „-Ba, cred”-îi răspund și-mi place să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
le va veni în ajutor, dăruindu-mi în locul lor mult doritele patine. Ce-i drept, învățam bine, dar ca să nu fiu exclus de tot din rândul curajoșilor și să fiu îndepărtat din rândul băieților mai răsăriți, nu mă dădeam în lături de la prostioare pentru care doamna mă certa dar nu le spunea părinților neapărat. Știam eu că mă îndrăgește, chiar dacă uneori, ”uitam de temele pentru acasă”, dar nu mă prindea vreodată cu lecția neînvățată. Pe asta mă și bazam. Doar că
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
și tocmai de aceea cu proteză dentară și o tînără cu „cele mai formidabile țîțe din lume”, așadar dornică de Învățătură. Cartea abundă În remarcabile acte sexuale, apar și dispar studente, prietene din copilărie, oftalmoloage care nu se dau În lături de la nimic, frenetic. Sigur că Roth scrie bine, allegro, fluid, schimbă la perfecție vitezele, dar așa scriu cel puțin zece mii de oameni de pe planetă, nu e suficient. Ceea ce lipsește este tocmai miza, cuvînt făcut praf și pulbere, redus la dimensiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Gilette aruncă resturile pe gaura de evacuare. Bud opri motorul. — Agenda ta de tîrfe. Nu, nein, niet, niciodată! Bud Îi trase un croșeu În plex. Gilette se chirci, Înhăță un cuțit și Încercă să-l lovească. Bud se dădu În lături și Îl lovi la boașe. Gilette se ghemui; Bud apăsă pe butonul motorului. Motorul scoase un scrîșnet sinistru. Bud Îndesă mîna cu cuțit a poponarului În gaura de evacuare. Crrrr... chiuveta aruncă afară sînge și așchii de oase. Bud Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
clipă nedumerită în liniștea în care i se părea că trosnesc lucrurile din cameră și că aude brazii lovindu-și crengile între ele, tot ce a știut să facă a fost să se învârtă în cerc, cu brațele întinse în lături, să i se arunce de gât șoptind, printre murmure care aduceau cu o melodie cunoscută, „Doamne, cât te iubesc!“, ca amețită, deși nu băuse cât să amețească, și tot ce a mai știut să facă a fost să stingă luminile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și data trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca și data trecută, perdelele erau date în lături, ea era întinsă pe spate și pielea ei era cenușie și translucidă în lumina argintie de afară, pâlpâind uneori și devenind albastră când fulgerele brăzdau cerul nopții. Deși era acoperită mai mult de jumătate astă-seară, a fost suficient să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sînt căsătoriți, și-i invitase În salon și-i servise cu un pahar cu lapte. Acum, Încetinind În fața unei căsuțe de culoarea brînzei franțuzești, Reggie spuse: — Uite, are loc În spate pentru porci și pui. Mi te și imaginez aruncînd lăturile. Te văd culegînd mere din livadă. Mi-ai putea face o plăcintă cu mere și budinci gustoase cu seu. — Te-ai Îngrășa, zise ea zîmbind și Împungîndu-l În burtă. El se feri de ea. — N-ar avea importanță. Se presupune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
chiar v-ați dori asta? Să-l las acolo, să locuiască În casa domnului Mundy În felul acela mai mult decît ciudat? — Nu-i nimic ciudat În asta! — SÎnteți sigură? Îi susținu el privirea, și cînd ea se uită În lături, el adăugă rar: Nu, nu sînteți, nu-i așa? V-am citit asta pe față săptămîna trecută. Și ce credeți despre slubja aia, din fabrica aia? Vă doriți să-l vedeți lucrînd acolo pînă la sfîrșitul vieții? Să facă lămpițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decît albe. Vor atrage mai multe avioane cu explozive adevărate, dar ea nu putea face nimic să le prevină. Scoase o cutie cu pansamente și se grăbi spre casă. O găsi pe Mickey În Încăpere cu bărbatul rănit. Dăduse În lături o parte din mizerie și acum Îi sfîșia pijamaua. — Ajută-mă să mă ridic, spunea acesta. — Nu te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce? — Să Împiedice sîngerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
trage rochia și sutienul pînă la coate și i-aș pune mîinile pe piept. Aș ciupi-o. Aș putea să trag puțin - n-ar putea face nimic dac-aș face așa, pentru că rochia - Înțelegi? - rochia i-ar țintui brațele În lături... Și după ce-aș termina cu sînii, i-aș da la o parte fusta. I-aș ridica-o pînă În talie. Nu i-aș scoate chiloții, dar aceștia ar fi mătăsoși, ușori, și ai putea intra În ea... Glasul i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
lucrurile ies mereu bine pentru băieți ca tine. Să vezi tu c-așa o să fie. Își menținu mîna pe genunchiul lui Duncan Încă puțin, apoi i-l strînse și se ridică În picioare. Ușile de la capătul sălii fuseseră date În lături cu zgomot și oamenii erau aduși de la ateliere. Se auzeau pașii și zăngănitul scărilor și culoarelor de fier. Îl puteai auzi și pe domnul Chase. — Nu sta, mișcă, mișcă! Fiecare În celula lui. Giggs și Hammond, nu mai faceți pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să știi, eu cred că legile suicidului sînt tîmpite. Cine ți-a zis asta? Întrebă Duncan cu o voce groasă. — Nu contează. Las-o baltă. — Wainwright? Sau Binns? — Nu. — Cine, atunci? Micuța și ciudata Stella, bineînțeles, spuse Fraser privind În lături. — Ea! zise Duncan. Îmi face scîrbă. Toți ăștia, toată gașca lor. Nu vor să se culce cu fete, dar se poartă ca ele. SÎnt mai răi decît fetele! Au nevoie de doctor! Îi urăsc. — În regulă, spuse Fraser cu blîndețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bun și prinde-o de perete. Într-un loc În care s-o vadă toți. Duncan luă scrisoarea și pioneza, dar privi neliniștit la brici. N-o face cînd sînt cu spatele, zise el. Îi era teamă să privească În lături... Căută un loc și, În final, prinse scrisoarea de ușa unui dulap. E bine? Da, e bine, dădu Alec aprobator din cap. Nu mai avea aer. Ținea briciul de parcă era, pur și simplu, mort de admirație, dar cînd privirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hiperbolizat, inducând individului credința că nu i-ar putea face față sub nici o formă. Întotdeauna apariția în zona de activitate a unui agent, prin surprindere, a unui infractor înrăit, cunoscut că operează „cu sânge rece“, că nu se dă în lături de la a folosi violența extremă pentru a-și atinge finalitatea infracțională, poate induce acest sentiment de frică agentului respectiv, mai ales dacă acesta nu este bine pregătit profesional, nu stăpânește la perfecție tehnicile de autoapărare, nu este curajos, stăpân pe
Îndrumatul societăților specializate în pază și protecție by Ioan CIOCHINĂ-BARBU, Dorian Marian () [Corola-publishinghouse/Administrative/1224_a_2366]
-
că profa de română nu mă are la suflet și bănuiam că nu mi-ar înțelege niciodată gândurile și nu mi-ar aproba niciodată scrisul. Dar modul cum revărsase acel potop de vorbe asupra mea, ca pe o găleată cu lături, mă năucise și te încețoșase și mai mult pe tine, Edo. Oare de ce? Ce anume din mine îi face pe majoritatea celor din jurul meu să simtă atâta încrâncenare și atâta dorință de a mă strivi? Doar faptul că mă simt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]