1,533 matches
-
meșterii au început pictarea bisericii celei noi, era o zi de luni, din ziua aceea viața lui Daniel se schimbase, mă reîntorc la caietul lui Theo, poate voi afla de la el ceea ce pentru mine rămâne încă o taină încuiată cu lacăte grele, 17 august, meșterul Luca a început pictarea Pantocratorului, îmi spune că ajutat de schițe pictează cam o figură pe zi, mâna trebuie să-i fie iute ca peretele să nu se usuce, e într-adevăr o artă de bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tenis desfigurată, hărți de geografie zdrențuite, apoi mingi de handbal, fotbal, sparte, aruncate de-a valma, greutăți, într-un colț dulapul cu cărți, mă împiedic de un mare glob pământesc până să ajung la dulap, deși era închis cu un lacăt chinezesc l-am deschis forțându-l ușor cu un drug de fier găsit prin magazie, cărți pentru copii, neatinse, învechite de vreme și nu din pricina cititului, Haideți să mutăm dulapul într-o sală de clasă, îi propun profesoarei de română
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pădure magică se află o cetate, cu un castel măreț unde locuim noi, elfii. Castelul are milioane de camere, doar una este specială, deoarece pe plăcuța de pe ușa de la intrare scrie ,,INTERZIS!!!”. Încăperea nu este păzită și nici nu are lacăte la intrare. Sunt multe legende care vorbesc despre elfii ce au intrat și nu au mai ieșit de acolo. Într-o zi, trecând pe coridorul unde se afla și acea cameră, am văzut că ușa era întredeschisă. La început mi-
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
a mințit ca să-l protejeze? am concluzionat eu. Sears încuviință, dând din cap. — Se pare că da. Wellington continuă să fie totuși căutat. Are niște mandate mai vechi de arestare, emise pentru acuzația de proxenetism, iar Lorna și-a pus lacăt la gură când s-a prins ce hram poartă Meg. Faza frumoasă e că l-am sunat pe Loew ca să-i spunem că povestea cu mexicanul este una de adormit copiii, dar un prieten de-al nostru de la jandarmeria mexicană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a primăriei muncise din greu toată ziua. Două containere mari pentru deșeuri se zăreau În lumina farurilor. Fiecare dintre ele era de mărimea unui microbuz, cu vopseaua galbenă sărită și zgâriată, așezate printre buruieni chiar lângă adăpostul numărul unu. Niște lacăte mari țineau ușile containerelor Închise, de parcă ar fi avut cineva de gând să pătrundă și să ia cadavrele de animale care putrezeau În interior. Logan auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
numărul unu. Niște lacăte mari țineau ușile containerelor Închise, de parcă ar fi avut cineva de gând să pătrundă și să ia cadavrele de animale care putrezeau În interior. Logan auzi un mic suspin lângă el și-și dădu seama că lacătele erau, probabil, o idee bună. Frumoasele mortăciuni... Lacrimi se scurgeau pe obrajii Învinețiți și se pierdeau În barba Hoitarului. Nu i-ai ajutat? Întrebă Logan, arătând spre containere. Hoitarul scutură din cap, cu părul lui lung legânându-se Înainte și Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
a lungul șirului. Nu era nici urmă de George Stephenson, dar era un „BĂRBAT CAUCAZIAN NECUNOSCUT: APROXIMATIV 35 DE ANI“. Inspectorul Steel nu le spusese Încă celor de la morgă că fusese identificat cadavrul. Avea și Logan ceva de făcut. Desfăcu lacătul sertarului și-l deschise. Întins pe suprafața plată din oțel a sertarului se afla un bărbat masiv, Într-un sac de plastic alb, pentru cadavre. Strângând din dinți, Logan desfăcu femoarul. Capul și umerii care apărură din sac erau aceiași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Hmmmm... Agenții se foiră jenați sub privirea lui Insch. — Crezi c-a văzut cineva când a fost aruncat cadavrul? — Nu, nu cred. — Căci corpul nu a fost aruncat: a fost depozitat. Copiii au trebuit să pătrundă prin efracție. Ușa avea lacăt. Asta Înseamnă că ucigașul a pus lacătul. Credea că trupul este Încuiat În siguranță. Așteptându-l să se Întoarcă când va simți nevoia. Nu și-a luat Încă trofeul. Un rânjet apăru pe fața inspectorului. — Asta Înseamnă că se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
lui Insch. — Crezi c-a văzut cineva când a fost aruncat cadavrul? — Nu, nu cred. — Căci corpul nu a fost aruncat: a fost depozitat. Copiii au trebuit să pătrundă prin efracție. Ușa avea lacăt. Asta Înseamnă că ucigașul a pus lacătul. Credea că trupul este Încuiat În siguranță. Așteptându-l să se Întoarcă când va simți nevoia. Nu și-a luat Încă trofeul. Un rânjet apăru pe fața inspectorului. — Asta Înseamnă că se va Întoarce. Înseamnă că avem șanse să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
oricând (De ce firea nu m-aruncă-n noaptea din care m-am rupt?) Cenușa gândului ars cade mereu undeva, dincolo de materie Și oameni cramponați de ea nu vor sări În același loc. Oricât secundele Îmi fărâmițează timpul meu incert și alb Odată lacătele-nchise spărgându-se vor elibera ideile negre Și focuri stinse renăscute lumini scăpărând În culori noi frământă Câtă compilație-n maldărele putrede-ale istoriei! Adam, săracul bleg, luă totul asupră-i și cunoscând Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
personal credea că decursese bine, având în vedere că, din cauza căzăturii sale, protagonistul reușise să scape și să încuie două uși în urma sa. Dar Malerick era pregătit și pentru această eventualitate cu trusa lui de descuiat. Studiase arta deschiderii de lacăte și încuietori pentru câțiva ani. Era una din primele însușiri cu care mentorul său îl deprinsese. Un spărgător folosește două unelte: o cheie de presiune, care este introdusă în încuietoare și care apasă cu o forță constantă pe întregul mecanism
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a face foarte mult timp cu tot felul de spărgători. Dar niciodată nu am dat de cineva care să treacă de încuietori atât de repede. - Am practicat cu domnul Balzac timp de 10 ore în fiecare săptămână arta spartului de lacăte și de încuietori, spuse Kara. Nu am la mine uneltele necesare, însă aș fi putut să deschid o yală normală în mai puțin de 30 de secunde, iar una specială în 60. Și eu nu știu încă să „polizez”. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de tăria de caracter pe care aceasta o arătase; mai ameliorase puțin impresia lăsată de „acea privire” și „acel zâmbet”. Într-un final, îi spuse lui Thom: - În regulă. Notează și că prietenul nostru este un expert în a sparge lacăte și încuietori. - Nu există niciun indiciu despre obiectul folosit de Magician pentru a lovi victima și a o aduce în stare de inconștiență. Pare a fi vorba de o țeavă metalică. Dar a luat-o și pe aceasta cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
în rol principal chiar pe el, aceasta a presupus legarea sa cu lanțuri și atârnarea cu capul în jos într-un bazin plin cu apă. Avea doar câteva minute pentru a se ridica, a-și elibera gleznele și a descuia lacătul cu care era sigilat bazinul în partea de sus. Altfel, s-ar fi înecat. Bazinul era însă „pregătit” de dinainte. Muchiile de metal, care în aparență doar uneau fețele de sticlă, erau de fapt prevăzute cu mânere pentru a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
nu la fel de bun ca ea. Recupera încet dar sigur din distanța inițială, lucru vizibil și pentru urmărit care viră spre curtea unei școli, unde niște copii jucau baschet și baseball. Nu era foarte aglomerat, pentru că poarta era încuiată cu un lacăt și, dacă doreai să intri, trebuia fie să te strecori prin gaură, fie să escaladezi un gard de câțiva metri. Magicianul nu optă pentru astfel de subtilități, ci se îndreptă cu viteză maximă direct spre poartă. Cei prezenți se împrăștiară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
la garsonieră. Îmi dă și bani, Îmi duc și eu bătrânețile. Sunt bolnav și bătrân, nu mai sunt crai, gata! Lăsați-mă În pace, nu vedeți că sunt bolnav? Sunt bolnav și nu mai am nimic de declarat! Gata! Tac! Lacăt pe gură, apă În șanțuri, lanțuri pe porți, câinii În curtea interioară! Hă, hă, păi ce credeți? Și izbucni În plâns. Plânse o vreme și spuse pardon, apoi Începu să morfolească măruntaiele motocicletei, privind din când În când la casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
halat, poate ar trebui să mă schimb, am lucrurile în dulapul de metal cu numele meu pe el. Mi-am atârnat haina cu grijă peste cămașă, am lăsat portofelul și cheile de la mașină pe raftul de deasupra și am închis lacătul. Când a fost asta? Acum trei ore, poate mai puțin. Acum trei ore eram un bărbat la fel cu toți ceilalți. Cât este de parșivă durerea, cum aleargă! Ca și cum un acid coroziv ar arde în profunzime! Îmi țin mâinile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că o mamă nu suportă altă mamă sau ca altă femeie să devină mamă; o mamă nu permite să iei de la gura copiilor ei pentru alți copii sau pentru altă femeie. Dacă însă n-are copii și nu-i pui lacăt nici la cămară, nici la șifonierul cu rochii, nici la lux, nici la fanfaronadă, ce mai, o scutești de orice bătăi de cap... Dacă, bașca o femeie care te costă, mai ai una care nu te costă nimic, aia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
De ce? —Oportunități financiare. Și când a venit războiul? Nu voia să renunțe la subiect. Ce putea să facă în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
întunecoase, umerii ei netezi se adăposteau în curbura brațului meu, genunchiul meu în flanelă gri - am spus că hainele sunt cel mai la îndemână camuflaj - presat de coapsa ei în dres de nailon. Cutreieram străzile, cu degetele înlănțuite într-un lacăt protector împotriva lumii. Ne închideam în cabinele mici, izolate fonic, din magazinele de muzică, unde ea se unduia pe Beethoven și pocnea din degete pe Stan Getz cântând cu Woody Herman Band, și eu îi explicam magia celor 33 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
pentru că acesta nu era un subiect de glumă? M-ar crede? M-ar strânge la piept? Mi-ar alina suferința? Ar lua cheia argintie a iubirii ei, lustruită și strălucitoare ca toată argintăria din casă, și ar vârî-o în lacătul trecutului meu și l-ar deschide? Nu aș putea îngădui asta. M-am uitat iar în ziar și am citit în fugă restul articolului. Era despre Gusti Huber, actrița care o interpreta pe Broadway pe mama Annei Frank, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
am fost la dușamea, n-am avut nici un fir moral conductor. Dă măndel fiecine poa să zică ce-i flutură pân mansardă, da nu și că, la greu, aș fi fost defetist. La ce bun să semeni panică? Parcă aveam lacăt la gură. Su pretexte asortate, dân cinci În cinci minute mă fâțâiam pă colidoru care duce În biro, care Zarlenga și Musante Își punea acolo furia cap la cap, fără baremi sinceritatea unei sudălmi: apoi mergeam la chițimia dă 0
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vântul peste toamna grea Și saltă nemurirea dintre noi dorințe, Doar fericita clipă ne va da Cântecul dragostei lungit pe-o biruință. Cum sufletul mai plânge peste-un orizont Și nopțile destramă chipuri neștiute, Legenda tremurândă în sufletul de sorți, Lacătele se-nfundă-n tainele nuntite. Cum fiecare timp își cântă dorul Și fiecare om își vrea menirea Din cerul sfânt mai simt fiorul Și-o lacrimă aprinsă-i viețuirea. Mai suflă-n infinit o lumânare-amară, Prin pletele de nori sunt
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
În Griffith Park? — Păi... adică... N-am nici o pușcă. — Unde este Mercury-ul tău coupé model ’49? — Am lăsat-o... e la loc sigur. Haida-de, Ray, o bijuterie ca aia! Unde e? Păi, o așa frumusețe eu aș ține-o sub lacăt! — Am zis că e la loc sigur! Ed izbi cu palmele Întinse În masă. — Ai vîndut-o? Te-ai descotorosit de ea? Ray, e o mașină cu ajutorul căreia s-a comis o infracțiune. Nu crezi că...? — N-am făcut nici o infracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
undeva, năclăiți În sînge, ca și hainele pline de sînge arse de Coates. Gallaudet fluieră a mirare. — Deci avem nevoie de declarația fetei pentru a stabili factorul timp și pentru identificarea celorlalți violatori. — Exact. Și suspecții noștri și-au pus lacăt la gură, și Bud White l-a omorît pe unicul martor care ne-ar fi putut ajuta. — White ăsta e o adevărată pacoste, nu-i așa? Nu te uita așa. Dacă ți-e frică de el, Înseamnă că ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]