1,815 matches
-
mâine și azi deopotrivă. Astăzi se Împlinea o lună de când se Întorsese din Los Angeles. Nu credea că Matthew se va mai Întoarce. Îi era teribil de dor de el. Se ridică din pat complet goală - Întotdeauna dormea goală - deschise laptopul și puse un CD cu coloana sonoră din filmul Amélie. Matthew era acum la Paris. Parisul lui era cel al restaurantelor celebre și al hotelurilor scumpe. Parisul ei era cel al lui Amélie, ireal ca un vals Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ei Îl urmăriseră câteva zile după ce plecase, ca o dâră de parfum exotic, dar trebuia să accepte adevărul. Luptase fără să aibă arme, deschisă și vulnerabilă. Ca multe altele Înaintea ei, Încercase imposibilul. Și pierduse. Kitty scrise un mesaj pe laptop și-l trimise În cyberspațiu. „Bună... ascultam coloana sonoră din Amélie. Mă Întrebam dacă m-ai uitat.“ Câteva minute mai târziu sună telefonul. Răspunse fără chef. — Bună, eu sunt, auzi vocea masculină, caldă a lui Matthew la celălalt capăt. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
frumos de oferit și orice altă căutare nu-ți va dezvălui acest șoim perfect, care fără motiv ți s-a așezat pe umăr și a devenit al tău. Exact așa se simțea. Din impuls, apăsă tasta de trimitere și Închise laptopul. Apoi se ridică și se uită la conturul Înghețat al Manhattanului, de la fereastra ei de la etajul 37, respirând liniștită și fericită. East River șerpuia ca o autostradă de argint sub soarele roșu al dimineții, șoptindu-i Încă o dată că, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dacă un drum ar fi „mai adevărat“ decît celălalt. Diavolul se amuză copios. PARTEA A DOUA TYPICAL Într-un aeroport dintr-un oraș mai măricel, la jumătatea drumului către Typical, Wakefield caută o modalitate de a-și umple de sevă laptopul. Locul e plin de alții asemenea lui. Uite-l pe unul, o stîrpitură cu țăcălie. Ochii Îi mătură cu lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mătură cu lăcomie holul aeroportului, iscoditor. Apoi face cîțiva pași hotărîți Înainte, și Încă un salt și gata! A ajuns! Se apleacă, rînjește, Își deschide geanta de pe umăr și scoate cablurile. Se lasă pe genunchi și Își bagă În priză laptopul și celularul. Aparatele Încep să strălucească. Închide ochii. Liniște! Vampirul se hrănește. Dar nu rămîne singur prea mult. O tînără se apropie În pas grăbit. Îl salută scurt, În semn de recunoaștere, cade la pămînt și Își scoate propriile marafeturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield o blestemă În gînd și trece mai departe. Zărește, În cele din urmă, o priză plasată sub o sculptură fioroasă, reprezentînd ceva vag aeronautic. Face un salt către ea, scoate cablul Într-o clipită, se cuplează. Verifică led-ul laptopului. E stins. Drace! E o priză moartă. Privește În jur, dezorientat pentru o clipă de o cădere bruscă de glicemie. Vede un alt vampir care rînjește la el. Ăla știa! O Încercase și el și dăduse greș și se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Nu de asta, În parte, a plecat de-acasă celălalt Wakefield, cel din nuvela lui Hawthorne? Ca să vadă dacă i se face cuiva dor de el? Fusese pură vanitate; tipul voia să se simtă important. Wakefield Își ia În brațe laptopul, Își Îndeasă În buzunar celularul, adînc. Doamne, apără-mă de ceea ce vreau. Nu vreau să aud niciodată pistolul de start. Acasă, Wakefield este stăpînul universului său. Departe de casă, este doar un pasager care zboară frecvent, un trepăduș anonim, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
face un titlu de onoare din a rămîne suplu și Îi detestă pe cei lacomi. Îl ia cu fiori cînd carnea lor tentaculară i se lipește de pulover, trimițind prin Împletitură o căldură deloc binevenită. După decolare, bărbatul Își pornește laptopul și pe ecran apare un grafic circular. Wakefield Își Încrucișează brațele, dar cotul bărbatului trece dincolo de cotiere și Îl Împunge. Femeia Își apropie coapsa de a lui, sorbindu-i piciorul. Americanii devin din ce În ce mai mari, scaunele din ce În ce mai mici, e diavolesc, dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
parcă răvășit de furtună. Este o femeie mărunțică, cu picioarele pe pămînt care se mișcă viguros printre maldăre de cărți În echilibru precar, teancuri de dosare pînă la tavan, un birou acoperit cu o imensă fotografie, pe care tronează două laptop-uri zumzăitoare și ambalaje mototolite ale fostelor prînzuri care nu au ajuns niciodată pe de-a Întregul În coșurile de gunoi care dau pe dinafară. Prietenele se Îmbrățișează și Susan i-o prezintă pe Jackie lui Wakefield. — Jackie a investigat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o altă masă În fața unui laptop deschis, verificîndu-și temele cu o colegă, cu mobilul la ureche. Wakefield nu și-a mai verificat e-mailul de zile Întregi; este ca și cum unul dintre firele care Îl țin legat de lume ar fi plesnit și s-ar fi rupt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
zeu african priapic, de al cărui falus în erecție profesorul își atârnă inelul de chei. — Vă așteptați la tomuri legate în piele și canapele? întrebă el, observându-i privirea. Nu mai e nevoie de așa ceva acum. Totul e stocat în laptopul nostru de încredere și nu există CD-uri legate în piele, slavă Domnului. Deci, cu ce vă pot ajuta? Pentru o clipă, tânji să-i spună adevărul. Faptul că tocmai se logodise cu bărbatul pe care-l iubea și descoperise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În viață, asta nu Înseamnă neapărat că și-a ratat orice șansă. Și nici să n-aud de chestia cu scosul din Încurcături. Nu cunoști situația și, dacă nu te superi, ți-aș aminti cine ți-a cumpărat de curînd laptopul. — Numai pentru că voiai să-i iei unul lui Richard și făceai o afacere mai bună dacă luai două. Tensiunea Începuse să se acumuleze și, cu toate că era interesant să urmăresc dinamica familiei, Începusem să nu mă mai simt În largul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Imunologie „Cantacuzino“. Zogru era amețit și trist. În cameră nu se mai afla nimeni, doar televizorul deschis. A plutit spre dormitor cu inima strânsă, că îi încalcă intimitatea. Giulia era într-adevăr în mijlocul patului, cu picioarele împletite covrig și cu laptopul deschis. Părea transfigurată, iar degetele se mișcau repede și silențios pe tastatură. Zogru s-a uitat uimit, trecând alene în spatele ei: era pe Yahoo Messenger, într-o conversație cu Andrei Ionescu. 31. Giulia scria de zor, cu ochii fixați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ori de câte ori va dori. Giulia însăși avea mintea plină de refugii și exilări. Despărțirea brutală de Andrei Ionescu și mai ales faptul că avusese intenția s-o sărute și renunțase îi aduceau furnici pe creier. A intrat în casă, a deschis laptopul și-a început să scrie un scenariu în rezumat. Eroul trece printre grădini parfumate. Se plimbă senin, oprindu-se din când în când pentru a mirosi florile. La un moment dat, pășește cu un picior în mijlocul unui rond de clopoței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
seara aceea îl cam expediase pe Bobo: Îmi pare rău că te-am chemat, de fapt sunt obosită și nu am chef decât să dorm, hai să ne vedem mâine, te superi? Bine, pa. Apoi se cuibărise în pat, deschisese laptopul și începuse pe Google căutarea Florentinei Bârză. Zogru privea de peste umărul ei și-i părea rău s-o vadă cum își pierde timpul. Pe poezie.ro erau câteva fraze laudative și 5 texte. Unul începea așa: mi-ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Avea dreptate localnicul, dar lui Sherlock nu îi era frică. Era obișnuit de multă vreme cu astfel de situații. S-a asigurat că nu era nimeni în jur și a montat camerele de luat vederi. Imaginile puteau fi văzute pe laptopul lui special. A plecat la apartament târziu, cam pe la ora 22,00, pe când doamna Mary dormea. Timp de câteva zile l-a spionat cu insistență și așa l-a prins. A chemat poliția care l-a dus pe „Domnul Criminalistico
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Încerca s-o șteargă discret. - Vii sau preferi să fii viitoarea victimă? Îi aruncă feroce Fersen. Așezată pe patul În formă de barcă, Marie făcu mașinal ochii roată prin micul apartament circular din far, Înregistră din priviri colțul cu biroul, laptopul, rafturile care stăteau să cadă sub povara cărților, apoi privirea Îi alunecă asupra lui Ryan, care Își făcea de lucru În minuscula bucătărie. Simțea Încă greutatea liniștitoare a brațelor care o duseseră departe de dolmen. - Ești predispusă la astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
biroului lui Eddie și ciocănesc de două ori. — Intră! se aude un glas jovial. În clipa în care intru, îl găsesc pe Eddie așezat la biroul său : o chestie uriașă de mahon și piele ștanțată, pe care se află un laptop care pare foarte scump. Acum e total îmbrăcat, slavă Domnului, în pantaloni maro și o cămașă sport, și toată încăperea miroase a aftershave. — A, Samantha. Gata pentru mica noastră întrevedere ? Îmi arată spre un scaun cu spătar înalt de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cu mine am invitat-o să stea la noi. Aș dori să-i pregătești camera de oaspeți. — Prea bine, aprob din cap ascultătoare. — Te rog să-i pregătești tu patul și să aduci și un birou... cred că-și aduce laptopul cu ea. — Da, doamnă Geiger. — Melissa e o fată foarte isteață. Trish aprinde o țigară cu bricheta ei Tiffany. Extrem de motivată. Una din fetele din City. — Am înțeles, spun, înăbușindu-mi un chicot în clipa în care Nathaniel reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
viața mea În asemenea condiții! Chiar nu-mi vine să că chiar mă lasă să stau aici. — E clasa Întîi ? șoptesc, privind cu aviditate luxul calm din jur. În dreapta mea, un tip În costum elegant bate de zor la un laptop, iar două femei În vîrstă, aflate În colț, tocmai Își pun căștile pe urechi. — Clasa business. Pe ruta asta nu există clasa Întîi. Ridică iar vocea la volumul normal. E În regulă, vă convine ? — E perfect ! Mulțumesc foarte mult. — Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a fost nevoie de nici o șmecherie. Iar asta a fost o mare ușurare pentru mine.) Dar nu e vorba doar de sex. Ci de tot. De cum, atunci cînd m-am trezit, mă aștepta o cană de ceai. De cum a deschis laptopul special pentru mine, ca să-mi verific toate horoscoapele de pe internet și m-a ajutat să-l aleg pe cel mai bun. Știe toate amănuntele jenante și idioate despre mine, pe care de obicei fac tot posibilul să le ascund de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
înțelegea cum de tactica asta atât de evidentă și de simplă nu-i venise în minte mai devreme. Era clar că sarcina îți năclăia creierul. Slavă Domnului că acum nu mai era gravidă. În timp ce Amanda ofta fericită și apăsa tastele laptopului conectat la Internet care făcea parte din serviciile oferite de Cavendish, Hugo, care stătea într-un fotoliu îmbrăcat într-un material cu aspect de tapiserie, poziționat în fața ferestrei uriașe care dădea înspre terenul de golf, a lăsat în jos exemplarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
amintea focul pâlpâitor, bârnele aparente, canapelele moi din piele și, indubitabil, atâtea pahare de whisky cu sifon câte reușeai să dai pe gât. Hugo a împăturit ziarul în tăcere și a contemplat scena din fața lui. Amanda clătina din cap în fața laptopului, iar Merlin-Vercingetorix-Ezekiel dormea - ei!- ca un copil. Hugo s-a ridicat ușor din fotoliul lui cel confortabil. Nu avea să dispară decât zece minute. Și, oricum, nimeni n-avea să-i ducă dorul. Hugo a coborât pe scara splendidă, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
intrat. O femeie îmbrăcată în bej și un bărbat într-un costum gri, cu un aer enervat, de Oswald Mosley, stăteau unul lângă celălalt în fața biroului lui Neil. Fața roșie a lui Neil avea acum o aură albăstruie din cauza ecranului laptopului la care acesta se holba, probabil ca să dea senzația unei eficiențe de ultimă generație. Când Hugo a intrat pe ușă, Neil a ridicat privirea către el. —...depinde, în totalitate, de omul care face vânzarea, explica Oswald Mosley cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dar de ce trebuie să fie totul normal din moment ce anormalitatea dansează peste tot în jurul nostru? Înainte de dispărea cu totul în pământ, trăgea draperia la loc și acoperea ferestrele pentru a nu mai vedea ruperea de nori. Se așeza la birou, în fața laptopului, și lovea tastele furibund. Lucra de câteva luni la ceea ce el numea - așa cum fac scriitorii ratați - romanul vieții... Personajul principal era un agent imobiliar care descoperea absolut întâmplător un geamantan plin cu bani și sfârșea prin a se sinucide fiindcă
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]