1,578 matches
-
de gust. Régis Debray, Curs de mediologie generală, Gallimard, 1991 Autorul utilizează italice atît pentru a insista (cf. și, măsuri de economie, niște comportamente de prudență sau de economisire), cît și pentru a separa un fragment dintr-o limbă străină (latinescul homo typographicus). Cît despre ghilimele, el le utilizează pentru lua distanță față de expresii care sînt atribuite "altor" voci: termenii care caracterizează o viziune a lumii prezentată ca fiind depășită (grupurile nominale plasate la început) și cele ale jurnaliștilor contemporani ("mici
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de societate sau de spațiul geografic: incestul între mamă și fiu, tată și fiică, frate și soră, răpirea și violul unei femei căsătorite, omorul voluntar a unui membru al propriului grup și furtul. 3.1.1. Delincvența juvenilă Derivat din latinescul delinguere și juvenis această noțiune desemnează "ansamblul abaterilor și încălcărilor de norme sociale, sancționate juridic, săvârșite de minori" (Mitrofan, N., Zdrenghea, V., Butoi, T., 1992, p. 267). Ca formă specială de devianță socială, delincvența juvenilă definește "ansamblul conduitelor minorilor și
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]
-
pe care le interpune sublimul sunt reale și au un caracter de necesitate, stavilele comicului sunt accidentale, aparente și sub aparență, o nimica toată. Comicul se definește de obicei ca o disproporție între cauză și efect. Gândiți-vă la proverbul latinesc: Partuhunt montes... Dar atât frumosul, comicul, sublimul cât și derivatele lor produc în sufletul nostru, sub felurite moduri, același sentiment de euforică eliberare, cu deosebirea că sublimul violentându-ne, ne ridică până la un fel de amețitoare experiență a infinitului. Profesorul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
relația pedagogică, de comportamentul profesorului. III.5.2. Autoritatea profesorului și autonomia elevului După cum am arătat anterior, autoritatea este unul din criteriile după care este considerat status-ul profesorului. Din punct de vedere etimologic termenul de autoritate derivă din cuvântul latinesc „autoritas" care înseamnă prestigiul de care se bucură cineva (în acest caz, profesorul) ca specialist, prin cunoștințele sale și ca om prin calitățile sale. Prin tradiție profesorii aveau o putere considerabilă în clasă, dar, în timp, această putere a fost
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
că termenul provine din limba latină. Hasdeu îl deduce din lat. crastinum. alții din colationem de la colatio (chemarea făcută poporului de către preoții păgâni pentru a anunța sărbătorile ce soseau). Sau din lat. carnatione, de la incarnatio (întruchipare). Sau din alt cuvânt latinesc creatione, creationis, adică născut la începutul erei creștine. Pomul de Crăciun D. Caselli, în cărticica sa "Crăciunul la diferite popoare" (București, 1915) scrie: „Obiceiul apusean de a înfrumuseța casa cu un pom încărcat cu daruri, în sărbătorile Crăciunului, începe să
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
copii șireți răsăpund: - Suntem trei, mititei, ca bobul de mei! Moș Ajunul se zice c-a fost baciul aflat în slujba lui Moș Crăciun, stăpânul staulului unde Maica Domnului l¬a născut pe Isus Hristos. Numele de Ajun ar veni din latinescul eiunum = jejunium = nemâncare, post. Deci, cuvântul ajun ne amintește de viața austeră a creștinilor, care în preajma Crăciunului posteau mai tare ca-n celelalte zile ale postului. În ziua de Ajun, este bine chiar să ajunezi foarte aspru, deci să nu
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
lui ianuarie, așa- numitele calendae, s-au preschimbat, cu timpul, în sărbători creștinești. Colindele de Crăciun narează despre viața zbuciumată a Mântuitorului, de la naștere până la răstignire. De unde povine cuvântul colind (sau colindă)? Filologii sunt cu toții de acord în privința etimologiei cuvântului: latinescul calendae, nume dat sărbătorilor păgâne de Anul Nou, când romanii, strămoșii noștri, urau noroc și fericire prietenilor lor, cu ocazia anului care începea. În timpul calendelor lui januariu, copiii romanilor umblau din casă în casă și cântau imne. Datina latină a
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
care formulase la un moment dat posibilitatea unei skeologii (< gr. skeos = "lucru"), concepută ca "știință a denotației". Am fi putut vorbi și despre texteme dianomice, însă în acest caz am fi alăturat în chip arbitrar un prefixoid elin unui termen latinesc (nomen); etimologic vorbind, corect ar fi fost atunci să folosim expresia "texteme diaonomice" (< gr. onoma = "nume"), care ni s-a părut, însă, o alegere și mai nefericită decât diasketice. 342 Richard P. Honeck, A Proverb in Mind, pp. 182-184. 343
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
arcul și armele Nu-i nimeni ale cărui urechi ar putea să-mi înțeleagă poeziile, Dacă i le-aș citi. Nu e însă nimeni pe aici căruia să-i recit poeziile mele; Nimeni care să asculte cu urechile lui vorbe latinești.” Pentru că iertarea și întoarcerea la Roma sunt tot mai îndepărtate, poetul învață limba geților, subliniind că nu pe locuitori îi urăște ci locurile în care a fost nevoit să-și ducă traiul. „Nu-i nici o carte pe aici, nu-i
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
Hașdeu semnalase criticând sau precizând cu privire la unele afirmații ale lui Cihac că circulația cuvintelor de origine latină e cu mult superioară circulației cuvintelor slave. Și cita, de exemplu, un cântec popular o doina din Dobrogea unde se prezentau numai elemente latinești, dar un astfel de text nu s-ar putea compune numai cu elemente slave, nici măcar o frază. Acesta este adevărul" (Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan Al. Rosetti", În memoriam Eugeniu Coșeriu, Editura Academiei Române, București, 2004, p. 161). (2) Adăugire
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cum judeca un popor prin bunul său simt, răsfrângându-se apoi judecată în limba" (Hașdeu, 1875/1988, p. 27). 41 Pentru mai multe detalii referitoare la această expresie, vezi St. Dumistrăcel (2001, pp. 268-269), care ia în calcul și formula latineasca (însă făcând trimitere doar la un articol al lui Vasile Bogrea). 42 Într-adevăr, în anii '70 ai secolului trecut, G. Mounin îl trecea pe fr. lalétique în rândul termenilor pe care ii eliminase din dicționarul de lingvistică pe care
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
o nouă limbă națională, adică corespunzătoare identității etnice și tradițiilor poporului moldovenesc, dar în același timp deosebită de limba română, căreia îi corespunde un popor cu tradiții și conștiință etnică identică poporului moldovenesc; aspirația la o limbă lipsită de neologismele latinești și romanice occidentale, dar și introducerea unor neologisme rusești sau inventate, pe care poporul nu le înțelegea; încercarea creării unei limbi literare având la bază strict graiurile de la est de Prut, atât timp cât nu există o unitate a acestora pe teritoriul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
constată că în Transilvania locuiesc „și români peste tot locul, de multu-i țara lățită de români decât de unguri”. Referindu-se la originea denumirii de Valahia, cronicarul face o nouă remarcă despre unitatea de origine a moldovenilor cu muntenii: „Letopisețele latinești” scriu despre Moldova și Muntenia că „au fost un loc și o țară”, la care cronicarul afirmă că Muntenia „mai întâi” s-a descălecat, „măcară că s-au tras de la un izvod, muntenii întâi, moldovenii mai pre urmă” Miron Costin
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Dimitrie Cantemir elabora și o scurtă lucrare numită Historia moldo-vlahica. Această mică lucrarea a servit ca model lucrării mai ample Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor. În introducerea celei din urmă domnitorul cărturar arăta: „însă acestea toate fiind de noi în limba latinească scrise și alcătuite, socotit-am că cu strâmbătate, încă și cu păcat va fi de lucrurile noastre de ciia înainte mai mult streinii decât ai noștri să știe. De care lucru acmu de iznoavă ostenință luând, din limba latinească, iarăși
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
limba latinească scrise și alcătuite, socotit-am că cu strâmbătate, încă și cu păcat va fi de lucrurile noastre de ciia înainte mai mult streinii decât ai noștri să știe. De care lucru acmu de iznoavă ostenință luând, din limba latinească, iarăși pre cea a noastră românească le prefacem. Slujască-să dară cu ostenințăle noastre niamul moldovenesc și ca-ntr-o oglindă curată chipul și statul, bătrânețele și cinstea neamului său privindu-și, îl sfătuiesc”. Între hotarele Daciei este cuprins întreg spațiul
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
Modele latinești în literatura universală Prof. Gicuța Elena Agheorghiesei Liceul Teoretic „Miron Costin” Pașcani Antichitatea romană nu se rezumă doar la limba latină, considerată astăzi pe nedrept o limbă moartă, legende cu zei, lupte cu galdiatori și multe ruine în Italia, ci
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
preluat din modelele grecești ceea ce era adecvat necesităților spirituale proprii și au creat o literatură originală. Fără îndoială, literatura latină s-a înscris printre cele mai bogate literaturi europene. Din păcate, nu s-a conservat decât o parte a operelor latinești, căci multe dintre aceste creații au dispărut spre sfârșitul antichității sau în Evul Mediu: fie nu au mai fost copiate, fie au fost distruse în diverse incidente. În condițiile inexistenței tiparului, operele literare erau copiate de mână de scrici specializați
Caleidoscop by Gicuța Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93242]
-
creat de femeie, în societățile oricît ar fi fost acestea de deschise și devenise ca și comunicarea ca atare tot mai lărgită în chiar societatea în care visa și scria filosoful. Pentru sensul restrîns al cuminecării, Noica apela, etimologic, la latinescul communicare și, prin latina ecleziastică, la înțelesul comun al noțiunii în orice limbă romanică: "de a se împărtăși de la, a se împărtăși întru ceva"71. Numai că astăzi, preciza el, limba este ea însăși o formă de cuminecare și nu
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
nume nume mai rar, cu rezonanță prestigioasă, și arie de răspândire urbană, "originile provinciale și ascendența țărănească a familiei lor (...). Schimbarea sau modificarea numelui pentru a-i da un aer mai puțin rustic, ba chiar unul mai "românesc" sau mai "latinesc", constituia, de altfel, un lucru destul de obișnuit în România celei de a doua jumătăți a secolului al XIX-lea"21. În ce privește opera de ficțiune, Eliade e mai puțin generos în a mărturisi o intenționalitate în privința numelor personajelor. Astfel, în interviul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Maha-vira) inițiat în soteriologia erosului, un trubadur căutător al Gralului, exaltând în arcanele unei religiozități cosmice, misterul mântuirii prin împărtășirea din tăcerea mistică a femeii"356. Numele celui care istorisește povestirea locotenentului, Onofrei, reproduce, prin intermediar slav, grecescul Onoúphrios, corespondentul latinescului Onufrius. Etimologii au apelat pentru originea acestui nume la onomastica egipteană; în vechea egipteană, Onnophris are sensul de "care este mereu fericit", la origine, un supranume al lui Osiris 357. Numele celui fericit, deoarece coboară la o gară atât de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
vizează elementul De-, la origine Da-, considerat de unii cercetători nume preelenic al pământului, corespunzând grecescului Gă (gē), "pământ"; alții apropie acest element de radicalul indo-european *gdho-, din care ar proveni grecescul chton, "pământ", sanscritul Kșám, forma iliră dam și latinescul humus 442. Evenimentele esențiale din roman se desfășoară fie în apropierea sărbătorii Sf. Gheorghe (dispariția săgeții lui Lixandru, semn că porțile lumii celeilalte îi sunt acestuia deschise 443), fie aproape de cea a Sf. Dumitru (dispariția lui Iozi, nunta Oanei când
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deductivă, se încadrează unei serii semantice asociative, prin prezența semului comun, regnul mineral (v. infra). Preafrumoasa Arghira (Arghira reproduce numele personal grecesc Argyra, femininul de la Argyros (Argyrios), format de la substantivul grecesc de origine indo-europeană, argyros, încadrat în aceeași familie cu latinescul argentum și românescul argint 478) cea împodobită cu toate darurile omenești, dar lipsită de vedere, este vindecată, după îndelungi și zadarnice străduințe ale tuturor doctorilor și meșterilor în lentile, de către o fată simplă, Zamfira. Numele, vechi și frecvent românesc 479
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
imaginea de început (reluată în final) redă unitatea celor trei corpuri arhitectonice din Vevey: Strălucitoarea, Veselia și Bucuria sau Înfloritoarea 769 (Thalia) echivalează sinonimic grația (lat. gratus, corespunzând cuvântului grecesc cháris - românescul har - lucrul sau ființa aducătoare de bucurie, substantivul latinesc capătă sensul de "dar divin" - în românește "grație divină"770). Imaginea și etimologia coincid ca sens: ca și cele trei vile de la Vevey, sunt trei și totuși una. Camuflată, grația se regăsește în desacralizatele, maculatele corole, impudica Euphorbia și în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
interesant cum teoriile lingvistice și istorice demonstrează (Vasile Pârvan) sau vin să confirme (Mihai Vinereanu, Christian Ionescu, E. Lozovan) ipoteza etimologică a lui Eliade din Istoria credințelor și a ideilor religioase, faptul că sărbătoarea Sânzienelor care își revendică etimologia de la latinescul Sanctae Dianae, a împrumutat numele sărbătorii creștine a Sfântului Ioan Botezătorul (Sanctus Dies Iohannis) cu care se suprapun aceste datini străvechi. Matei Călinescu care respinge derivarea etimologică a lexemului Sânziene din Sanctus Johannes, utilizează mitologia solstițială, stabilind corespondențe la nivelul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prezență simultană a două teze contradictorii ce par să fie egal de justificate" (Petre Botezatu, Valoarea deducției, Editura Științifică, București, 1971, pp. 168-169). 39 Acest sens pare să fie susținut și de etimologia termenului "contradicție", care își are originea în latinescul contradictio, al cărui verb, contradicere, înseamnă literal "a spune opusul". În limba greacă, același lucru este exprimat prin termenul antiphasis (Cf. Catarina Dutilh Novaes, "Contradicția: autentica provocare filosofică pentru logica paraconsistentă", în Revista de filosofie, Tom LII, nr. 3-4, București
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]