1,194 matches
-
să ajungi în grădina suspendată a dragostei schimbate, bucata asta de pământ, pe care stai, este plină de cârtițe și de minicerșetori murdari, negri pe obraji ca niște coșari, nu, nu aduc noroc, bucata asta de pământ se topește în lava aruncată de armata inamică, trebuie să te înalți pe vârfuri, și apoi puțin mai sus, ține-te cu mâinile de aer, mai sus, un pic mai sus, trage aer în piept, dă-l afară, trage din nou, așa, un pic
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
spre public, iar hologramele unor personaje nefirești se profilară pe întreg tavanul Lumii de Deasupra. Spațiul extraterestru păru că se sparge brusc, asemenea unei pungi, făcând să se reverse râuri dintr-o substanță pe care toți o apreciară ca fiind lavă fierbinte. Lumea dădu să fugă, panicându-se, dar, surpriză, primii atomi ai acestei plasme nervoase se evaporară ca prin farmec înainte să atingă pe cineva. Zgomotul de uimire străbătu arena de la un cap la altul. În tot acest timp, platforma pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-i aia, nouă contra unu și, pe de-asupra, înarmați cu cărămizi, ca tuciuriii, o să-i pună el cu botu’ pe labe, să se-nvețe minte. Și cum stătea acolo și striga, fața-i ciupită de vărsat semăna cu o lavă de ceară galbenă, bolborositoare, era mai mult straniu decât înspăimântător, ei, și atunci Csákány a înfipt țeava de fier în pământ, ca pe-o lance, și le-a spus să-ndrăznească numai să se-apropie, că au și luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Veniamin V. Boțoroga Cântec de slavă Inima spune, Clocot de lavă Sufletul pune. Aprinde gândul Să ia aminte, De la Cuvântul Învățăminte. Care să-mi fie Trepte ce urcă, Spre veșnicie Să mă tot ducă...
CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_833]
-
care nici măcar la-nceputul legăturii lor n-o avusese și nici nu o putuse avea, pentru că biata Mădă sau Cătă erau simple femei, iar un bărbat are nevoie de mult mai mult ca să țâșnească asemeni unui vulcan, îne când în lavă arzândă orășelele de marmură de la poale. Are nevoie să călărească peste șalele unei bombe de aur. Nopți în șir, când s-a făcut dragoste, s-a făcut dra goste doar cu femeia cu pubis de aur ce lăsa-n nisip
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
vechilor vulcani stinși, unele pline de tufișuri, altele distruse în parte de mare și transformate în mici golfuri. La poalele lor se afla un lac rotund, care fusese odinioară un mic crater. Îl despărțea de mare un diafragm subțire de lavă solidificată, în care fusese săpat un canal navigabil. În jur se ridicau cele mai frumoase vile din întregul imperiu. Campi Phlegraei, miticele Câmpii de Foc, se întindeau de acolo până departe, la ultimele ramificații din Neapolis. Însă ultima gură a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la porțile Romei. Acum, în vârf strălucea templul lui Jupiter Latiaris. Noaptea, focul altarului său se vedea de pe muntele Tarracina, unde se afla sanctuarul megalitic al lui Anxur, și din Lavinium, de pe malul unde, după spusele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
malul unde, după spusele lui Vergilius, debarcase Aeneas și se ridicase sanctuarul ezoteric al Celor Douăsprezece Temple. Preoții și poeții susțineau că triunghiul format de acele temple avea puteri magice, deoarece sub ele, în adâncuri, zăcea un imens bazin de lavă, ape sulfuroase și vapori. Merseră până dincolo de Aricia, în pădure o apucară pe Via Virbia, unde, într-un loc despre care se spunea că este magic și demn de zei, Julius Caesar construise o vilă în vremea poveștii sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fu impresionat de apa liniștită și nemișcată; era netedă ca o placă de metal. Manlius spuse cu jumătate de glas: — Bătrânii povestesc că vulcanul avea douăsprezece guri și că aceasta era cea mai adâncă. Într-adevăr, malurile erau formate din lavă, iar sub pământ vulcanul poate că mocnea încă, declanșând cutremure neașteptate și tulburând apele. — Însă nu se vede de unde vin apele acestea, explică Manlius, înăbușindu-și accentul grosolan din Velitra. Nu se vede de unde izvorăsc... Era, poate, respect, poate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apa inunda în mod misterios malurile, iar oamenii locului săpaseră în stâncă o galerie lungă, pentru a dirija fluxul spre mare. Pe coasta abruptă dinspre nord se deschidea un luminiș, unde se înălța un singur edificiu mohorât, din piatră cenușie, lava solidificată a vechilor erupții. — Acela este templul zeiței, spuse Claudius. Instinctiv, toți rămăseseră nemișcați. Cel despre care vorbește Vitruvius? întrebă Împăratul. — Întocmai, Augustus, răspunse Claudius, și continuă ca și cum ar fi recitat un poem: Nu există lumină ca aceea a lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Cineva a scris că semăna cu un templu: „...o bisericuță cu nicchia“. Majoritatea cercetătorilor nu i-au acordat atenție. Însă în zilele noastre, când Ma-ne-djet a fost reconstituită cu grijă la scară, cu ajutorul rămășițelor descoperite, asemănarea cu templul ivit de sub lava de la Pompei este uluitoare. Într-adevăr, se construise un templu pe apă. Platforma rotativă destinată statuii zeiței a fost construită cu adevărat, la fel ca toate celelalte. Pe prima corabie s-a găsit o robustă platformă de lemn, cu diametrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cifru, nu putem tăgădui că „Moartea vie a Eleonorei» este un poem de dragoste, trecut prin toate furcile caudine ale imaginilor și pe sub toate furcile caudine ale renunțărilor, portret și ramă desgropate cu anticipație dintr-un Pompei încă neacoperit de lavă” (Mențiuni critice III, ed. cit. p. 294). Criticînd, în comentariul mai sus menționat, atitudinea lui Lovinescu față de proza infuzată de lirism a lui Sadoveanu, Perpessicius îl așază, ironic, pe criticul sburătorist în proximitatea adversarilor săi dogmatici: H. Sanielevici (cu diatribele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
spală nicio vină, Acolo unde ce-i înalt e-n searbădă în ruină. Cuțitul care taie adânc, adânc în apă, Să mă tot afle zilnic, el chiar acum mă cată, Să mă cuprindă, să mă deschidă, să mă taie, Cum lava spintecă în ea văpaie cu văpaie... Că nu mai știi ce-i carne, ori ce mai e făină Și nu mai ai nici ochi, nici față și nici vină, Nici palme n-ai să mângâi, curajul să mă frângi, Nici
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
e iarnă pe buze, mi-e vânt și mi-e ger, Iar plugul se-nfige în creier ca-n fier Și lacuri se varsă pe dealuri de-obraji, Un gând se adună în ochi ca în iaz... Pe sâni crește lavă, adânc mai palpită, Iar miezul e fript pe sub ei, pe sub pită, Nechează și arde, e roșu-văpaie, Nebună zvâcnește și arată a ploaie. Urechea visează că leagănă flori, Din zori până-n seară, din seară în zori, Tot roșii, aprinse de șoapte
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
-le fără culoare aruncate pe tabla de joc asemeni zarurilor (așa cum au venit) la noroc în zbateri de puls prin urechile timpului să le strecor pe falii mișcătoare pământul sterp să le înghită poate cândva în joc de artificii prin lava seismică vor reînvia nu-ți vei aminti atunci de mine nici furtunile deșertice care m-au traversat vei locui în altă clonă a edenului și te vei lăsa vânat în cel mai vegetarian mod de o nouă Evă (i)responsabilă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și nu a putut fi răpus. A revenit apoi în Campus și a zis: Nu voi fi eu alesul. Al doilea a fost cel de apă. A ieșit la înfruntarea cu balaurul revărsând asupra sa râuri de apă fierbinte ca lava vulcanilor ce erup, însă balaurul l-a înfruntat și pe acesta, răspunzând în același chip. Vrăjitorul s-a recunoscut înfrânt. Al treilea, cel de pământ a ieșit încrezător să înfrunte gigantul neînvins până acum: Arată-te făptură malefică, iar lupta
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
uluitor de repede. Și, pe măsură ce înainta, bulboanele de lumină se revărsau pe la colțuri în afara chenarului ei, și o spumă tot mai densă de cristale de lumină se revărsa peste câmp și deopotrivă peste cer, și cobora ca un fluviu de lavă albă până la picioarele lui. El era deja intrat adânc în spațiul ferestrei. Și fereastra crescuse cât lumea de mare, nu mai putea percepe nimic dincolo de marginile ei. Simțea doar acea spumă cristalină cum urca până la glezne, apoi până la genunchi, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poroasă vulcanică ce formează pereții și gura plajelor. Leii de mare erau atât de mulți, încât trebuia să-ți potrivești fiecare pas să te poți strecura printre ei. Se răsfățau în soare pe nisipul fierbinte sau pe stâncile labirintice de lavă și o purtau cu gândul la descrierile din "Bătrânul și Marea" și de-acolo la Santiago al ei, bărbatul cu umerii puternici și rotunzi. Și ea și-l imagina rostogolindu-se pe nisipul fierbinte, printre focile ce forfoteau lasciv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
războiul pentru teritorii. Plaja va rămâne pentru totdeauna a lor. "Vine regele! Pleacă regele!" Soarele va desena în umbre aceleași jocuri pe nisipul fierbinte, marea va clipoci la fel din ochiurile de apă construite cu migală de vânturi, timp și lavă. Santiago Santiago era mereu absent, cufundat în gândurile lui. Și ea ar fi dorit să poată intra în gândurile lui, să fie mai aproape de delfinii ce dansau pe valuri sau de leii de mare ce se răsfățau la soare, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
jumătate regurgitat. Unele din ele își purtau chiar și prin aer, ca pe un stindard, gușa uriașă, roșie și gonflată ca un balon, semnul bărbăției și al împerecherii. Aidoma prostituatelor, bărbătușii fregați își scot lampioanele roșii la strada pavată cu lavă și-și îndreaptă semeț gâturile către cer, ca într-un fel de erecție, întocmai parcă pentru a face cât mai mult loc balonului roșu să crească sub efectul luminii și al căldurii. Cu ele vor ademeni la estru femelele cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu medicamente, se apropie de el și mai mult. — Care este natura răului care te mistuie? Îl Întrebă, ca și când ar fi Încercat să pătrundă, prin poarta ochilor, În suferința lui. — Bila neagră, revărsată În vene. Îmi arde fruntea ca o lavă aprinsă, răspunse Dante anevoie. O străfulgerarea luci În ochii lui Teofilo. — Poate că dispun de ceva... de un leac nou, zise el. Părea fericit că avea ocazia să-i fie de folos unui bărbat atât de prețuit și, În același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
divine; Mari iubiri din ceruri nasc în ochii mei Limpezimi duioase, pure și senine. Inima-mi vibrează și fierbând de dor Se scufundă-n neaua rece făr' zăbavă; Armonii celeste-n simfonii, sonor, îmi preling în sânge râuri vii de lavă. Contopite magic, inimă și nea, Generează-n spațiu sfere de lumină Ce se-nmănunchează într-o caldă stea Și mi strecoară-n simțuri stropi de rouă fină. Buchet de bucurii Ești mugurele meu de fericire, Ce înflorești înmiresmat în stele
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
au jertfit cu dragoste fierbinte Și-n demnitate sacră pentru noi. Se-nalță suferința în tăcere Din uriașe inimi de martiri, Dar flori renasc din chinuri și durere, Nădejdi răsar din lacrimi în priviri. Din inima de soare, foc și lavă Ce bate ne-ntreruptă în tării Mă copleșește cald un imn de slavă Să-mi cearnă stele-n iernile pustii. Se răstignește-n veșnicii pe cruce, O inimă cât un ocean de dor Ce-mi ocrotește pașii la răscruce Și mă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
uitate răsfirate Adună o filosofie, Din pagini aspre de vieți uitate Au rolul lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă în reluări multiplicate: între două tic-tac-uri am uitat privirile lipite între uluci, cu mâinile mi-am zăvorât propriul pas, am stivuit pietre pe stânci încercând să umplu prăpăstii adânci ; cu plutirea prinsă în colț de stea, prea departe să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
introdus o notă în BlackBerry. O prăjitură cu ciocolată topită - trimisă de către patronul restaurantului - a sosit la masă, iar eu chiar m-am simțit destul de relaxată ca să o savurez. Mi-am înfipt furculița în mijloc, lăsând ciocolata să mustească precum lava unui vulcan. — Nu mai pot să iau nici o înghițitură. Randall a zâmbit, s-a lăsat pe spătarul scaunului și s-a bătut cu palma peste abdomenul tare ca piatra. Eu am pus jos furculița. Probabil că Randall era obișnuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]