4,107 matches
-
-n adâncul tău, pătrund. - Vai, Sebi, de ce nu te-ai făcut poet? Sau măcar actor, că reciți atât de frumos! Mă faci atât de fericită că te-am întâlnit! Ai să rămâi pentru mine cântecul care mă va adormi noaptea legănată de melodioasa ta voce,care-mi mângâie această superbă dimineață. Este ca vântul ce se strecoară săgalnic deasupra Oltuluiși deasupra acestei văi dintre munți Coziei, și-mi răsfață părul, limpeindu-mi gândurile. Ultimul vers al poemului recitat, este ca o ultimă
ROMAN, CAP. XXI, PARTEA II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365968_a_367297]
-
nemilos din visare, în urma lor rămânând flori sângerii răsărite în locul unde acești colți i se împlântaseră, destrămând toate visele. Nu se poate spune, totuși că autoarea nu iubește primăvara, sărbătoarea, când, cu brațele pline de muguri și cu inima visătoare legănată de-o frunză tânără, viseară nepăsătoare la zboruri albe (Cu brațele pline de muguri). Este o poezie plină de avânt juvenil care îmbie la dragoste, la rod, la un „poem în devenire”. Poveri, biciuriri de gânduri, tăceri ce scapără întrebări
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
Negară le simte ca pe legănări și chiar dacă este înjurat de mamă... vocea pe care o aude este caldă și grijulie,... zăpada geruită îi este puf..... visează... - Soldat ! Drepți ! Soldatul Bert este pizdos până și în somn. Nu mai este legănat ci a primit o comandă militară. O execută ! În această poziție nu poate să se frece la ochii cârpiți de somn. Hohotele de râs ale plutonului și ale plutonierului-major Negară îl înviorează. Nu a ieșit încă din grațiile gradaților, stăpânii
IX. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365289_a_366618]
-
cât și noblețea sufletească îi readuce în mintea lui Bert pe Ciranon, eroul lui Bergerac. Este sensibil la orice indispoziție, la orice durere a comandantului său. Cât timp ceilalți șmotruiesc pe sectoare, în timpul programului de seară, Burlea își alintă comandantul legănându-i capul în poală : - Cu mama,.... Cu mama,... Cu mama !.... - Așa, așa, Burlea ! Simt că începe să-mi treacă ! Burlea își ia în serios rolul de mamă al comandantului său dar în mintea ceeluilalt se petrece cu totul și cu
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
își dorește comandantul grupei a treia. Soldații din grupa comandată de el sunt instruiți să-l poarte pe brațe acolo unde este umbra mai deasă și să-i așeze cu grijă capul în poala soldatului Burlea care urma să-l legene : „Cu mama,.... Cu mama,... Cu mama !... Neavându-l în subordine pe soldatul Bert, se adresează prietenului său, caporalul Robert : - Lasă-mi-l, dă-mi-l pe mâna mea să-l f.., să afle ce este armata ! Așa se întâmplă dacă
VIII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365288_a_366617]
-
aragaz, sau cu dogoare de spirale incandescente de la reșouri electrice, oale zoioase cu gura în jos, plite înghețate în casele dărăpănate de pe la periferiile orașelor cu blocuri afumate și ruinate ca o cazemată bombardată ori în casele îngenuncheate de prin sate... leagănă sărăcimea țării pe brațele speranțelor de viață, de azi pe mâine! O țară agonizantă, cu o economie muribundă și cu locuitori fără o cât de câtă perspectivă, căzută acrobatic, direct în groapa morții, cu frunza metastazei pe siglă...! O țară
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
crește,.Eu mirat m-opresc în loc.-O tulpină, rămurele,... XXIX. DOAMNE BINECUVINTEAZĂ MAMA, de Lucia Tudosa Fundureanu , publicat în Ediția nr. 797 din 07 martie 2013. Doamne binecuvintează, Mama care grijă poartă, La copii ce rîd și plîng, Și îi leagănă pe rînd, Tot zîmbind și tot cîntînd, Priveghind la a lor soarta. Doamne binecuvintează, Mîinile care mîngîie, Lacrimi mici pe-obraz rotund, Care spaimele alung, Care grijile ascund, Greutăți mari pot să ție. Doamne binecuvintează, Mama ce cu drag citește
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
ție. Doamne binecuvintează, Mama ce cu drag citește, Vorbe dulci la un prunc mic, Să-l educe cîte-un pic, Ca să crească din nimic, ... Citește mai mult Doamne binecuvintează,Mama care grijă poartă,La copii ce rîd și plîng,Și îi leagănă pe rînd,Tot zîmbind și tot cîntînd,Priveghind la a lor soarta.Doamne binecuvintează,Mîinile care mîngîie,Lacrimi mici pe-obraz rotund,Care spaimele alung,Care grijile ascund,Greutăți mari pot să tie.Doamne binecuvintează,Mama ce cu drag citește
LUCIA TUDOSA FUNDUREANU [Corola-blog/BlogPost/365290_a_366619]
-
sfânt al Martirilor noștri. În pridvorul harului, sufletul s-a deschis ca o floare aleasă, pe scoarța purpurie a Strămoșilor dragi inima îngenunchează. Plâng de bucurie și cânt frumusețea lor. Aud cântările Îngerilor. Dangătul cerului se slobozește peste Neam. Se leagănă pădurile și cântă codrii în inima mea. Frumusețea divină deschide noua lume a Ortodoxiei, dincolo și aproape de noi. Clipele în zbor, pe aripile timpului ne cheamă să întâmpinăm Frumusețea lui Hristos, Frumusețea Cerului și a Pământului. Anii trăiți frumos își
POEMUL FRUMUSEŢII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365380_a_366709]
-
este rândul profesoarei să și-o facă ! - S-o crezi tu ! Asta pică studenții la examen din amuzament ! Profesoara de seminar și-a găsit timp să vină între ei, înainte de examen, pentru a-i încuraja. Așezat pe pupitrul unei bănci, legănându-și picioarele a exercițiu de înviorare, Albert nu a mai avut puterea să ia poziția cuvenită. - Ce zici Al Bert, iei examenul ?! - Îl pot lua și în toamnă, nu-i nicio problemă ! Reușise să fie degajat, să arate că puțin
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
Am cântat cu tine: „melc melc codobelc”; nu mai puteam să râd, știind că vei pleca... Apoi am cântat-o și pe Albă ca Zăpada, cu zâmbete și chicote am cântat și cățăluș cu părul creț, forțându-l să se legene, pe o pânză de paianjen. Am crescut mare, tenul meu curat părea de zăpadă și părul meu creț semăna cu un pudel. Într-un balansoar mă legănam, c-antr-o pânză de paianjen cu-n cățel... cu mâna streașină la ochi ca
ÎN ACORDURI PUŢINE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365486_a_366815]
-
și chicote am cântat și cățăluș cu părul creț, forțându-l să se legene, pe o pânză de paianjen. Am crescut mare, tenul meu curat părea de zăpadă și părul meu creț semăna cu un pudel. Într-un balansoar mă legănam, c-antr-o pânză de paianjen cu-n cățel... cu mâna streașină la ochi ca o Albă ca Zăpada... te-așteptam. sursa foto: internet Referință Bibliografică: În acorduri puține / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1262, Anul IV, 15 iunie
ÎN ACORDURI PUŢINE de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365486_a_366815]
-
ieri, azi, mereu un pescăruș se scaldă în sfioasa clipă a unui zbor, a unui dor zbor lung, prelung și trecător pășesc printre alge lovindu-mă de scoici mă înțep în gânduri în zare, o albă barcă, fără catarg se leagănă agonic în larg în briza unei clipe zise, odată, viață Referință Bibliografică: PRINTRE STÂNCI / Viorel Birtu Pârăianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2245, Anul VII, 22 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Viorel Birtu Pârăianu : Toate Drepturile Rezervate
PRINTRE STÂNCI de VIOREL BIRTU PÂRĂIANU în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365541_a_366870]
-
cu un buchețel de flori prins de pamblica roz legată cu fundiță în jurul calotei. Nu și-a uitat nici umbreluța sa de soare. Mircea se prezentă imediat cu taxiul la poartă. Mama cobora treptele vilei elegantă, cu mersul său distins, legănându-și poșeta pe mână. Când a ieșit pe poartă, Mircea își privi cu admirație mama. Încă arăta foarte bine. Cine o privea nu credea că se apropie de cincizeci de ani. Îi deschise larg portiera Pobedei, invitând mama să urce
PE FALEZA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1261 din 14 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365479_a_366808]
-
Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 987 din 13 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cântece neauzite răsună prin locuri retrase și săruturi așteptate scotocesc prin memorie, fata cu fața de rubin și ochii migdalați trece prin gânduri ca o pasăre legănată de vânturi peste pădurile defrișate de amintiri. Am să cad în uitarea sortită de vârstă vorbindu-i despre taina ascunsă de șolduri ori despre coapsele unde se perpelea în dragoste la trecătorile prin munți unde ne-am iubit orbește. Aș
PĂDUREA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 987 din 13 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365031_a_366360]
-
Societății Culturale ,, Destine,,. În volumul de poezii ce poartă numele de ,, Melancolia dinspre asfințit,, poetul Constantin Mironescu, continuă floreta strălucitoare a gândului și cuvântului său dăruindu-le cu un sentiment arborescent spre citire. Muguri zămizliți dintr-o iubire interzisă se leagănă pe adieri feciorelnice ale unui pui de vânt stârnit de niște reminiscențe romantice într-o vreme în care Petrarca n-ar mai scrie sonete de iubire pentru Laura, și nici Eminescu n-ar mai scrie versuri de iubire, inspirate de
MELANCOLIA DINSPRE ASFINŢIT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365037_a_366366]
-
2013 Toate Articolele Autorului 15/16 Septembrie 2013 Mamei... Vai de mânuțele mele, Nu mai pot lucra cu ele Și degeaba ele vor, Doamne, ce tăcute dor! Mâini ce-au frământat odată Sfânta pâine din covată, Mâinile mele de- atunci Legănând cu viață prunci Și așa mi-e dor de voi Să mai țesem în război Tindeie și păretare! Mâini ca razele de soare, Crăpate de ploi și vânt, Mâini de-argint, nu de pământ, Mâini ca aurul din Munți, Mâini
VAI DE MÂNUŢELE MELE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365046_a_366375]
-
o zi de 24 al cărei ecou va rămâne în inima fiecăruia dintre noi. ,,Îngerul a strigat” , a fost strigătul ce-l chema către eternitate. A plecat, iar în lotcă, peștișorul de aur a fost Fănuș Neagu. S-a dus legănată de vântul din miraculoasele bălți ale Brăilei. Ne-a lăsat câmpia viselor ce i-au fost dăruite, încărcate de ciocârlii și privighetori. Ne-a lăsat gloria și frumusețea sufletului său nemărginit din care a zidit fericirea revărsată în opera sa
ÎNGERUL A STRIGAT... CU GLAS DE VEŞNICIE de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365185_a_366514]
-
poți călca cu ochii îndreptați spre cerul albastru, cu mâinile ridicate ... Trag în piept mireasma blândă a florilor, adusă de un vânticel vălurat prin preajmă. Aerul lui cald, unduitor, îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează ca râsul îngerilor fericiți, printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata să se desfacă... Pământul se
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
vanități libertine secunde tranșate agonizau pe străzi ne iubeam cu ochii deschiși ca la pești pe oriunde treceau mașini insolent hai să mai sădim o pădure unde se scrie pe pietre albe de râu cu picioarele goale litere pline tu legănai insomnii la barul din colț tăcerile ostile te scuturau de scrum mâna ta stângă purta o cătușă strident ți-ai vinde libertatea pentru două suflete calde un râu rece trei copaci verzi mii de cuvinte așezate în sertar obedient sufletul
EVANGHELIZAREA (DUPĂ TINE) de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1328 din 20 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/364821_a_366150]
-
în care se întâmplă o crimă, de ea este vinovată o persoană, de avorturi și de nenașteri se fac vinovate popoarele. Și, dacă se fac vinovate popoarele, Dumnezeu este silit să aplice dreptatea, în bunătatea lui. Ați văzut filmul „Cine leagănă copilul?”, unde arată foarte clar ce se întâmplă cu memoria genetică a uterului. Savanți ruși și americani au făcut experimente, au încrucișat armăsarul cu zebra și zebroiul cu iapa și, după cinci ani de zile, nu au reușit nimic. După
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
Ediția nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului Nu înțeleg de ce crestele munților fac o plecăciune de fiecare dată când gândurile-ți cântă o doină din fluier ca o rugăciune... De ce păsările își opresc planarea pentru a-ți legăna visele legate de zbor de fiecare dată când rostești cuvântul „dor”. De ce luna nu merge la culcare până nu-ți ușurează înaintarea pe scara ei de mătasă de fiecare dată când ești la fel ca ea de frumoasă. De ce ecoul
NEDUMERIRE de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1039 din 04 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364847_a_366176]
-
pe nări din când în când și plesnindu-și fără convingere crupele cu coada. Adulții schimbau puține vorbe între ei, preferând să rămână adânciți în gândurile lor. Sprijinită de marginea de lemn abia dată la rindea, a căruței ce se legăna ușor în mers, Zina privea printre gene, întinderea aceea aurie a lanurilor de grâu și secară care mărginea de-o parte și alta drumeagul de pământ bătătorit și crăpat de atâta soare. Deși încă dimineață, aerul mirosea intens a pământ
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
ar fi avut sfărșit. I se părea că oricât s-ar fi învârtit roțile căruței, spațiul și timpul nu se urneau din loc. Doar câmpul auriu, avea o ușoară mișcare de rotație, ca și cum ar fi fost numai un motocel ce leagănă abia perceptibil, așa cum stă el, aninat cu un fir subțire și aproape invizibil de soare. Treptat, o cuprinse o senzație reconfortantă; începea să-i pară că acolo, sau dincolo, sau oricare alt punct al orizontului, nu putea să însemne nimic
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]
-
bidon le spălă îndelung, privindu-le cu atenție. Ele, ce vor fi în stare să facă? Soarele ajunsese demult în crucea cerului și era atât de cald, încât aerul părea că tremură în depărtare ca și cum văluri până atunci invizibile se legănau mișcate de un vânticel, care din păcate nu reușea să ajungă și peste umerii ei încinși. Zina își ridică palma dreaptă în dreptul ochilor, încercând să zărească soarele. Și atunci, în acea lumină strălucitoare, își văzu degetele, cum devenin aproape transparente
LUMINA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364872_a_366201]