1,853 matches
-
Arată ca un gay, nu ți se pare ? — Nu tocmai, spune Caroline, cu o grimasă. Ar avea mai mare grijă de imaginea lui. — Mie nu mi se pare că arată ca un gay ! zic, Încercînd să-mi iau un ton lejer și doar așa, vag interesat. — Ba nu e gay, se bagă Artemis cu autoritate. Am citit mai demult un articol despre el În Newsweek și scria ca partenera lui de la ora aia era președinta de la Origin Software. Și mai zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
GARDIANUL (Țopăind.): Cine ești! Cine ești! CĂLĂUL (Timid, rușinat.): Eu... știți... eu sunt călăul... ARTUR (Uimit.): Tu ești călăul? GARDIANUL (Țopăind.): El este călăul! El este călăul! ARTUR: Și asta ce-i? (O coadă de lemn pe care să mișcă lejer o lamă de topor; CĂLĂUL și-o ascunde la spate.) CĂLĂUL: Asta e securea... GARDIANUL (Amuzat la culme.) Asta e securea! Asta e securea! ARTUR (Indignat-amuzat.): Asta e securea? Cu asta vrei să-mi tai capul? CĂLĂUL (Speriat.) Eu? Bârfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
mormăind cum că ar vrea să-mi dea un sărut de adio. —E cam vesel Bez în seara asta, nu? observă Hugo. Când l-apucă, bagă tare până dă în extrema cealaltă. Totuși nu sare prea tare calul, zisei eu, lejer. N-are intenții rele. Hugo îmi aruncă privire rapidă. —Tu chiar crezi asta, nu? E, lasă. Mă conducea spre fereastra franțuzească. Dincolo de ea, era o mică terasă, cu o balustradă din fier forjat, iar la capătul opus se afla o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
apucă odgonul pentru a fi pregătit când Monetti avea să tragă lângă pilon. Îl petrecu peste capătul stâlpului și-l legă cu un nod expert. Monetti opri motorul și Brunetti sări pe doc. Ea Îi luă mâna cu o familiaritate lejeră și-l urmă de pe barcă. Împreună, se duseră la mașina Încă parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
deloc. Doar nu i se întâmpla în fiecare seară să-și îngroape nasul în ceva atât de sexy precum... a aruncat o privire la ecusonul ei: Dr. M. Watson, Medic Specialist Pediatrie. Nici o problemă, a replicat doctorița pe un ton lejer, ușor distant. Nu vă cheamă într-adevăr Dr. Watson, nu? Hugo a măsurat-o din cap până-n picioare cu o expresie seducătoare, observându-i părul negru, strălucitor și ochii mari și întunecați. Plin de încredere, a așteptat ca frumusețea propriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
s-a auzit un murmur de aprobare. —Să te joci cu îngerașii tăi în lumina soarelui, sub florile de măr. Chestii de genul ăsta, a adăugat Amanda expunându-și din nou grimasa cea roșie. Murmurul s-a încheiat cu o lejeră bâlbâială. Unii dintre participanți i-au aruncat priviri surprinse. Așa că amândoi suntem încântați să fim aici, a concluzionat Amanda cu grația unui cap încoronat aflat doar în vizită. Nu-i așa, dragul meu? Hugo a tresărit din cauza cotului violent pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
prea liniște. Alice a zâmbit. —Am trăit aici, a zis ea, arătându-i cu brațul priveliștea care se vedea pe fereastră, prea mult timp ca să vreau să mă înfund într-un loc izolat. Nu e un loc izolat. Jake părea lejer indignat. —Satul e chiar lângă Bath. —Bath. Alice își amintea că vizitase orașul în copilărie. Jane Austen, Beau Brummell, șiruri unduitoare de case și porți cu colonade. Era frumos și elegant. Dar oare chiar voia să se mute acolo? Jake
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că, după naștere, avea să îndrăgească pruncul și poate că avea să ajungă să-l vadă ca pe o persoană, nu ca pe o formă de stânjenire a stilului său de viață și ca pe o teorie costisitoare. Lotti trecuse lejer mai departe. Și acum căuta următorul personaj pe care să-l chestioneze. — Dar tu, Jake? Tu cum te simți? De parcă, s-a gândit cu acreală Hugo, n-am fi în stare să ghicim. Apoi s-a pregătit pentru ceea ce era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fără grai. Pământul îi fugise de sub picioare și se simțea tras pe sfoară. Da, eu sunt mama lui. Chipul Amandei semăna cu cel al unui șoarece încolțit. Iar tu ești nenorocitul lui de tată. —Dar, a urlat Hugo revenindu-și lejer, eu trebuie să mă întorc la serviciu. Concediul de paternitate mi se termină săptămâna viitoare. Lui Hugo nu-i venea să creadă ce auzea. În săptămâna care trecuse de la plecarea asistentei Harris, Amanda abia îl îngrijise pe Theo, și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
către ceasul din bucătărie. Nu era nici măcar ora zece. Cu toate astea, Hugo a acceptat paharul gros, din cristal, pe care i l-a oferit Laura plină de zâmbete. —Soțul tău e acasă? a întrebat-o el pe un ton lejer de conversație, sperând cu disperare să fie. Fergus părea a fi un om îngrozitor, dar nu mai îngrozitor decât ideea ca Hugo să fie singur cu nevastă-sa. Laurei i-a sărit țandăra. —El? a scuipat ea. Organizează un casting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
aragaz. Nu era pentru prima oară când dădea cafeaua în foc, Lucia bombănea mereu, frecând aragazul, considera că a fi femeie implică tot felul de responsabilități umilitoare, pe când bărbații se scarpină în fund și sunt tot timpul nemulțumiți de viața lejeră pe care o duc. Îi păru rău pentru caimacul irosit, nicidecum pentru viitoarele crize ale Luciei, oricum îi treceau repede și pe urmă avea chef de sex, turnă cafeaua rămasă într-o ceașcă și începu să înfulece grăbit. Nu se
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
întindea și o mâna de ajutor. - Uite ce ne-am gândit noi, cei din comitetul comunal, să o luăm pe fiica ta la primărie, un fel de secretară. Nea recomandat-o doamna directoare de la școala generală. O să aibă un program lejer, să poată avea timp de tine și de gospodăria de acasă. - S-o întrebăm și pe ea! spuse Gheorghe. Frusina a fost de acord cu această propunere pentru că îi plăcea să scrie; avea acasă o mașină de scris veche, adusă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cer. - Este timpul să mergem acasă, spuse Frusina. Mâine de dimineață trebuie să mă trezesc devreme, să îl ajut pe tata la treburi prin curte și apoi să merg la serviciu. - Eu nu mă trezesc așa, devreme, am un program lejer la serviciu iar pentru treburile din curte se ocupă socrii mei, sunt la pensie, nu au altceva de făcut. Pe fetița mea o trezesc pe la ora șapte, intră la ora opt la școală și noi stăm la o distanță de
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi Încă să-mi cred ochilor. Dar dumneavoastră ? mi-o Întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. mă Întorc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ochișorii mici și vicleni, nasul coroiat, tenul măsliniu care deconspiră locul nașterii sale. — Dumneavoastră ?, exclam eu apropiindu-mă de el. — Ah, știam că tot se va găsi până la urmă cineva care să spună asta, exclamă el cu ciudă, dar totuși lejer. — Dumneavoastră aici ? repet eu nevenindu-mi încă să-mi cred ochilor. Dar dumneavoastră ? mi-o întoarce el ironic. Înainte să apuc să mai spun ceva chelnerul mă anunță că e gata ginul tonic pe care l-am comandat. Mă întorc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pe pământ, aproape de poalele muntelui, la câțiva pași de platoul acoperit de iarbă pe care-l străbătuse nu demult. Contrariat că este altfel echipat, s-a ridicat și a pornit buimăcit, dornic să se întindă pentru a se odihni. Îmbrăcat lejer, în blugi și tricoul său favorit, tip sportiv, încălțat în adidași moderni, așa cum plecase la întâlnirea de Tainicele cărări ale iubirii rămas bun cu un grup de tineri pe care îi cunoscuse în concediu, pătrunse în zona verde. Oboseala dispăruse
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
blocului... Sper să fie bine. Au vorbit puțin pe timpul deplasării. Fata nu dorea să-i distragă atenția de la conducerea turismului. Presupunea că el nu cunoaște zona, dar s-a convins pe parcurs că nu avea probleme. Conducea atent, prudent, dar lejer, chiar elegant, cu nelipsitu-i zâmbet în colțul gurii. Era încântată că nu a surprins niciun gest, nicio privire ori expresie deplasată, care să aibă anumită semnificație. S-a convins că toate suspiciunile ei nu au avut justificare. Eliberată complet sub
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
L-am văzut mai cu capul pe umeri... Totuși, gândind pozitiv, este un semn bun. Înseamnă că din aceleași motive ca mine a omis acest amănunt... Și acum, încotro? Păi..., nu mai trage sania după tine degeaba, Laura dragă! Mergi lejer direct la pârtie. Acolo te-a cunoscut, acolo să te găsească. Nu vine..., treaba lui. Nu știe ce pierde! Nici la telefon nu ne-am gândit.... Hi, hi! Suntem amândoi la fel de aiuriți”, stabili Laura mulțumită de atributul găsit. Niciunul nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iustin l-a regăsit dormind, dar nu a plecat imediat. Mai întâi a studiat toate însemnările făcute în foaia de observație. Liniștit, a dat câteva instrucțiuni asistentei medicale Carmen Bădescu și s-a retras în biroul său. Întins pe fotoliu, lejer, cu ochii închiși, a încercat să ațipească, dar somnul nu se prindea de el. Stresul unei zile încărcate de evenimente își pusese amprenta asupra lui, așa încât se lăsă pradă acelei stări în care geana somnului îl ademenea molatic. Aflat la
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Cîțiva scriitori se aplecară să culeagă cîte un flaier și se grăbiră să-l citească, înainte de a încerca să stingă flăcările care îl mistuiau pe colegul lor. Cum vremea era aproape caniculară, majoritatea celor ieșiți la o țigară erau îmbrăcați lejer, în cămași și tricouri, iar femeile în rochițe de in. Dacă oamenii ar fi avut sacouri pe ei, poate că și le-ar fi scos în grabă și ar fi încercat să stingă flăcările, dar în acea situație vestimentară sumară
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
context social al mor(îi bolnavului, incluzîndu-i chiar pe bolnavi. Cercet(torii au decis s( se re(ntoarc( la diferite servicii (n care aceast( con(tien(( variaz(: serviciul care trateaz( persoanele în comă (n opozi(ie cu serviciul de îngrijiri lejere, unde moartea nu este "a(teptat(". Acest demers presupune că adunarea ini(ial( de date s( fie permanent orientat( (n func(ie de problemele avute (n aten(ie. Odat( ajuns (n stadiul final, cercet(torului nu-i este interzis s
by HENRI PERETZ [Corola-publishinghouse/Science/1003_a_2511]
-
AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Sub moliciunile de mătase, stăpâna purta bikini, portjartier și sutien, îndrăznețe, din dantelă neagră. Necunoscutul, cu latul palmei, îl dădu la o parte pe Genel. Străinul cuprinse, cu două degete, palma stângă, inertă, a leșinatei. Și, scuturîndu-i-o lejer, ca și cum ar fi urmărit doar să-i troznească vreuna din articulațiile translucide, fără greutate, parcă mumificate, ale arătătorului său inelarului cucoanei, făcu ca trupul să i se ridice de trei ori brusc, scuturat de convingerile unor frisoane scurte, iar întregul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dantelă ce fuseseră cu delicatețe boțite, primii pași ai surorilor. Pași ce le ieșiseră ușor șontăcăiți, dar ce mai conta, amănunte ca acestea erau corectate încă din mers. În casa surorilor Stamatescu se schimba băutura, iar mersul lor nesupravegheat și lejer ce altceva anunța, decât că bravo, domnule Floyd, conversația cu o persoană spirituală este inimitabilă, iar intuiția unui bărbat genial gâdilă într-un chip plăcut. Pinky era și el în picioare și acosta un perete. Evolua pe lângă pereți, zgîindu-se la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cumva, vena jugulară. Medicul îi asigurase că, deși Sinistratul era departe de forma sa excepțională, viitorul apropiat îl va găsi într-o stare mai mulțumitoare de sănătate. Trebuia doar, un timp, ținut departe de emoțiile violente. Revigorat cu o medicamentație lejeră (pe care le-o și prescrisese). Depus și răsfățat pe limanurile unei alimentații îndestulătoare. Ale unui învățămînt regulat. Mutat de pe ostroavele unei vieți preasupusă, sportivă, pe cele ale unei vieți sedentare. Primele două prescripții erau fleacuri. Le era lesne să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-su, dormea cu ușa de pe prispă căscată și dată de perete. Ca trăsnetul când revine, să nu mai fie nevoit să dea cu bocancii, în stânga și-n dreapta, să intre direct în odaia de culcare și să-l poartă electrocuta lejer pe bunic. - Dar de ce-ai tras, mă... tu-ți paștele mă-tii! Cu pușca făurită pentru a-l apăra pe stat... Către norii și cerurile lui Dumnezeu?! povestise bunica modul în care trăsnetul, supărat că fusese atâta vreme purtat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]