KorAP: Find »[drukola/base=leneș & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...83 >

2,072 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

când, frunze pălite se desprindeau și zburau obosite prin licăririle amurgului. Sub coastă era împrăștiat satul, într-o ușoară pâclă. Dintre livezi și dintre căsuțele albe se ridicau stâlpi vineți de fum. De cealaltă parte, pe iaz, se mișcau negurile leneșe ale serii, pe deasupra apelor întunecoase și peste pădurea gălbie de trestii. Cireada venea pe maluri într-un murmur somnoros de tălăngi. În sat, scârțâiau cumpene de fântâni, se auzeau lătrături întrerupte de câni și, câteodată, un chiot prelung izbucnea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-mă prin tufele de trestii și papură, spre mal. Sara de vară împânzea taina-i fumurie peste Iezer. Marele pod de fier, departe, părea o panglică lungă, albă, întinsă pe sub cerul albastru. Din fund, din urmă, se înălțau aburii ușori, leneși, ai apei stătute; un vânt abia simțit aducea miasmele ascuțite, calde ale mâlului și ale stufăriilor putrezite. Omul vâslea, încordându-și grumazul, scuipa în palme, trăgea de mănunchiuri, și apa plescăia ușor, apoi rămânea în urmă tremurând în cercurele. Tresării

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
cu care nu era obișnuit din parte-mi. Făgăduii oamenilor țuică, și multă vreme îi privii cum se mișcau vioi printre snopii aurii, cu țăpoaiele, cu brațele, cu glasuri puternice, cu glume vesele. Pe la toacă, pornii spre Iezer în trap leneș. Domnul Sandu, crâșmarul, mă aștepta în prag cu mânile în șolduri, zâmbindu-mi cu obișnuita-i prietinie. S-a întors iar vremea bună, boierule! Ce mai zici? Te așteaptă neica Marin... Și vânătorul ieși îndată tropăind cu cizmele-i grele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
apoi în vremea lui și Neculai Arnăutu fusese hoț de codru și-și făcuse și osânda la ocnă... L-a scos boierul și l-a adus la moșie - ca să mai îngrozească oamenii... că și pe vremea aceea oamenii erau mai leneși... Țiganul privi în depărtări pe ușa deschisă - parcă din neguri chema amintirile. Lepădatu, c-o custură ascuțită, tăia curele pentru opinci. —Eu, zise iar Isailă, pe mezinul boierului, pe cuconu ista Jor, l-am purtat în brațe și i-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără și atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
1: O mică, dar de încredere agenție de detectivi din Dublin. Două femei, una tânără, atrăgătoare (eu), cealaltă bătrână (mama). Tânăra, cu picioarele pe birou. Bătrâna - nu și-a pus picioarele pe birou pentru că avea artrită la genunchi. O zi leneșă. Liniște. Plictiseală. Ticăitul ceasului. O mașină parchează în față. Intră un bărbat. Arătos. Poartă număr mare la pantofi. Eu: Cu ce vă pot ajuta? Bărbatul: Caut o femeie. Eu: Asta nu e casă de toleranță. Bărbatul: Nu, vreau să spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
disperați după taxiuri sau goneau pe treptele de la metrou, gata să sară peste aparatele de taxat, sau fugeau - efectiv fugeau - de-a lungul celor 47 de străzi. — Ieși încee-eet, i-am zis lui Aidan. — Recepționat. Agentul ne-a observat pasul leneș. Și-a ridicat brusc privirea de la orice făcea cu geanta diplomat. Se masturba, probabil, am decis mai târziu. —Hei! Ar fi cazul să vă puneți în mișcare, fraților. Nu vă doriți apartamentul? Aidan i-a susținut privirea și i-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare afurisit de pas? Ți-am dat toate șansele, futu-i! (Îmi smulgeam părul din cap.) Și de ce a trebuit să mori? Ar fi trebuit să faci un efort, NEMERNIC leneș și fără rost ce ești! Dacă m-ai fi iubit îndeajuns de mult, ai fi rămas în viață, te-ai fi agățat de viață. NENOROCITUL dracului, nu ești bun de nimic, să te dai bătut așa ușor! Am apăsat tasta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

petrecere pentru copaci, aducerea unor capre tinere și fragede pentru biryani. Domnișoara Jyotsna și domnul Gupta se ridicau la înălțimea ocaziei, plini de entuziasm, strigând la membrii formației și la cei care se ocupau de instalarea cortului că sunt prea leneși, gustând kebabul ca să-i verifice frăgezimea, așteptând rudele la gară, alergând plini de bucurie la croitori și înapoi cu plase pline-ochi. Nu era momentul să dezamăgească pe nimeni. Lui Sampath i se dăduse în grijă să umple paharele cu șerbet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
crengile arborelui de guava și se îndepărtă. — Stai! Armata le fugări, renunțând la lupta cu plasele. Domnul Chawla fugi după ei și după Ammaji. Mulțimea de devotați, care spărsese liniile polițiștilor și, în cele din urmă, chiar și polițiștii cei leneși, fără Superintendentul lor, fugeau cu toții, șuierând, icnind disperați. Și Pinky se alăturase goanei. În fața ei, brigadierul afișa o mină neînfricată. Simțea din plin nevoia de a-l apuca de fese. Oare nu-i spuse tatăl său să țintească mai sus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

buzunare pline, care se perindau în valuri mai mari sau mai mici. În timp ce pășeam peste el, mi-am aruncat privirea în jos (părul țepos ca sârma, o ureche ca o rodie) și i-am spus destul de amabil: — Scoală-te, javră leneșă. Am trecut mai departe și l-am salutat pe Fielding, care tocmai ieșea dintr-o librărie. Am ajuns la braț la Carraway, unde ne-am întâlnit cu alți doi investitori, Buck Specie și Sterling Dun. Amândoi erau cât se poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
trebui să rămân pe aproape și voi să dați niște explicații. În această clipă, instinctul mi-a șoptit că ar fi fost cazul s-o iau eu însumi din loc. Dar cu o mișcare domoală a mâinii lui care atârna leneșă, șoferul deschise portiera pentru pasageri, zâmbindu-mi somnoros. — Și dumneavoastră, domnul, spuse el, vă puteți ține nenorociții ăia de bani. Dar va trebui să-mi dați cincizeci. Și douăzeci pentru prietenul meu din spate. Taxă de călătorie. În cele din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Și i-am zărit toate celelalte gânduri, așa cum i-am zărit și fața deasupra capului meu. M-am dezbrăcat și m-am întins lângă ea pe cearșaf. Ne-am sărutat, ne-am îmbrățișat și, deși știu că sunt un tip leneș și insensibil, în cele din urmă am reușit să înțeleg ce voia să spună goliciunea ei, i-am văzut fericirea întreagă, care voia să spună - Uite, sunt toată numai a ta. Da, fă-o delicat cu mâinile ale brutale ale

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
să-și manifeste grija față de ea. Selina prosperase: era expresia prosperității. Însemna prosperitatea însăși. Selina făcea prospecțiuni și pentru ceea ce numea ea buticul ei, care prosperase și crescuse, crescuse și prosperase. În timp ce vorbea, Selina își scărpina coapsa cu un deget leneș, își încrucișă încet picioarele și își întoarse capul într-o parte ca să se încrunte la un defect de pe mâneca bluzei. Am profitat de ocazie pentru a revedea perspectiva oferită de picioarele ei și chiloții albi, umflați ca pânza unei corăbii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
aud. O, și tu, câine nou uman. * Stau acum în camera mea de la Ashbery, prins în ochiurile de rețea ale unei noi greți, de mult amânată, de mult temută. Beam scotch și citeam Banii. M-am ridicat. Pe picioarele mele leneșe și cu mâinile mele leneșe am luat un pix, o coală de hârtie, Dicționarul. Am scos calmantele pe care mi le dăduse Martina. Mi-a spus că produc mai puțină dependență decât toate Serafimele pe care le luam eu. Pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
nou uman. * Stau acum în camera mea de la Ashbery, prins în ochiurile de rețea ale unei noi greți, de mult amânată, de mult temută. Beam scotch și citeam Banii. M-am ridicat. Pe picioarele mele leneșe și cu mâinile mele leneșe am luat un pix, o coală de hârtie, Dicționarul. Am scos calmantele pe care mi le dăduse Martina. Mi-a spus că produc mai puțină dependență decât toate Serafimele pe care le luam eu. Pe etichetă scrie: MARTINA TWAIN - A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889

Pălind în tăcere și-n paralizie, - Sunt solitarul pustiilor piețe... Amurg violet Amurg de toamnă violet... Doi plopi, în fund, apar în siluete: - Apostoli în odăjdii violete - Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; Mulțimea toată pare violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri violete, Orașul tot e violet. Decembrie Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, privește

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
mult m-apasă O grea mizantropie. Din tot ce scriu, iubito, Reiese-atît de bine- Aceeași nepăsare De oameni, și de tine. * Pantofii Pantofi de aur, expuși în vitrină, Veți sta sub dantele, în nopți de baluri, Și-n ale valsului leneșe valuri Veți râde prin săli,- potop de lumină. Pe trist catafalc, cu tristă regină, Veți sta în piciorul de gheață, și sfânt, Și-n trcerea vremii veți arde-n mormânt, Pantofi de aur, expuși în vitrină... * Furtună Prin codrii Bacăului

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
sunet de schelet, - Învinețit ca un cadavru... - Vino-n zăvoiul violet. Or, nu! s-aprind luminile-n oraș... Sunt alții, și un alt poet - E mult de când dormeam în umbră, În cimitirul violet... Muzeul nopții Frunzișul acum pornit-a O leneșă, jalnică horă; Și plâng, și cu plânsul în noapte Răchita de-afară mi-e soră. S-apropie-ncet miezul nopții, Și sună a frunzelor horă - Eu trec din odaie-n odaie, Când bate satanica oră. Vânt Toamna a țipat c-un trist

Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

iar trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
trupul ei cocoșat, mai puțin diform. Virgil întinse un braț, iar ea veni spre el, poticnindu-se, ca să ajungă pe pământ, să se întindă, să stea nemișcată, și totuși primitoare. El o sărută. La început mâinile s-au arătat leneșe, leneșe și nesigure, învățând încă o dată atingerile pielii și pielea, țesând modele inegale pe trupurile surori. Apoi însă, încet, mâinile acelea bucuroase își aflară rostul, frământând și sfărmând nodurile încordării din gâturi și umeri și spinări și găsindu-și un ritm

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Cerkasov își trăia cea mai mare parte a vieții cu o doză mai mult decât suficientă de marijuana curgându-i prin sânge, fapt care îi accentua expresia lui naturală, lipsită de viață. Nu-i deschisese nici o ușă a minții sale leneșe, ci îl ajutase doar să se scufunde și mai tare în șirul de gesturi anacronice care-i alcătuiau viața. Aleksandr Cerkasov nu-și părăsise niciodată cu adevărat domeniile sale rusești. își îndeplinea funcțiile în K cu un minimum absolut de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Vultur-în-Zbor a ridicat problema crucială a originilor - și a lui Grimus -, s-a ales doar cu o privire împietrită și declamarea doctrinei oficiale. Lucrurile asteaă puah! a pufnit Moonshy. Nu contează. Scuip pe ele. Importante sunt privilegiile lui Cerkasov, mâzgălelile leneșe ale lui Gribb, pe care muncitorii săraci sunt obligați să le susțină, și sinecura oferită femeii pe nume Liv, pe motivul bolii ei mintale. Nu e nebună și nici talentată. E un pasager. Iată care sunt lucrurile importante. Dar continuați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Iată de ce fata aceea, Media, îl fixase atât de insistent. Iată de ce Iocasta îl urâse instinctiv. Trăia în spatele chipului unui alt om, culegând și avantajele și neajunsurile personalității lui. Iată de ce. — Văd că se explică, rosti Liv sec. Se întinse leneșă pe pat. — Ce fascinant e să urmărești adevărul lucrând în oameni! adăugă ea. — Adevărul, murmură Vultur-în-Zbor. — Și acum o să-ți spun adevărul despre mine. O să ți-l spun pentru că ești însetat de adevăr. Iată adevărul despre Liv: ea îl urăște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371

Ca un făcut, mă poticneam în Expresul de pe Apolodor, mă luam cu una, cu alta și se făcea târziu pentru a mai merge la Sfânta Liturghie. Ascultam doar clopotele mănăstirii cum băteau grave, maiestuoase, cu rezonanțe rostogolite de pe deal, greoaie, leneșe, bătrâne. Se suprapuneau clopotele bisericii din preajmă, mai sfioase, cu bătăi grăbite, zorite să nu fie înghițite de cele de la Antim. Veneau și dinspre Patriarhie dangătele marelui clopot, cu muzica lui profundă, de bas, făcând să vibreze înalții plopi și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]