2,139 matches
-
să se curețe, că parcă îi facem un real serviciu. Și formele mereu noi pe care le ia așezîndu-se, închipuind cele mai grațioase poziții... Se încolătăcește împrejurul lui de vreo două ori în aer și apoi se odihnește. Sau alteori lenea îl surprinde lăsat pe spate, într-o poziție care pare incomodă, și totuși el se simte foarte bine așa... Câte o lăbuță pusă sub obraz ca un om sau în sus, rezemată de perete... Și coada lui caraghioasă, care face
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vrut arvuna; El, în schimb mi-a dat minciuna Că așa se poartă unii Cu esența mătrăgunii. * Fala mi-a ieșit în cale Cu un car de osanale; Simțul i-a cerut îndată Altă cale să străbată. * Nu dispare lesne lenea Dacă nu se iau măsuri. De aceea, al de „Nenea”... Ne îngroapă-n multe păsuri. Scris-am versuri cu grămada, Care nu vă spun nimic, Ca la hurtă, la plămada Condeierului cel mic. 16 iunie 2004 Am dorit s-aduc
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
așa și scriitorii: unii mai mult operele scrise, alții mai mult opera plănuită. 13. Există imagine mai încîntătoare undeva pe planetă, în sistemul solar, în univers, decât o femeie înaltă și zveltă, frumoasă și elegantă, care se dezbracă încet, a lene, cu gândul aiurea, zâmbind unei amintiri, unei așteptări? 14. Fără iubire și chiar fără simpatie, un bărbat poate să aibă legături cu o femeie; o femeie, fără nici un sentiment pentru bărbat, nu poate să aibă legături, decât cu un adânc
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
țigară pătate cu ruj de buze. N-am intrat în bucătărie, în dormitor și în baie, am deschis doar ușile ca să mă asigur că Seymour nu se ascundea pe acolo. Pe de o parte, mă simțeam enervat și cuprins de lene. Pe de alta, eram extrem de ocupat cu ridicarea jaluzelelor, deschiderea aparatelor de aer condiționat, golirea scrumierelor încărcate. Și apoi, ceilalți membri ai grupului au năvălit aproape imediat peste mine. — Aici e mai cald ca în stradă! a exclamat doamna de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
exagerează accentele tragice ale propriei condiții. Pun prea mare accent pe certitudinile dezintegrate; ceea ce Înainte era crezut, de Încredere, acum este Încercuit amar În neagră ironie. Negrul burghez respins al stabilității tradus astfel. Și asta e nepotrivit, incorect. Lumea justificând lenea, prostia măruntă, superficialitatea, hachițele, poftele - Întorcând pe dos vechea respectabilitate. Astfel era priveliștea lui Sammler spre răsărit, o burtă moale de asfalt ridicată, În care ședeau burice aburinde de canalizare. Trotuare țăndări cu ciorchini de butoaie de gunoi. Piatră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pînă atunci. S-a umblat Însă mult și Înainte de a pune eu mîna pe el. — CÎnd a Îmbrăcat soțul dumitale pelerina ultima dată?Ă Sau nu-ți amintești... — Și-o lăsa de obicei În mașină... ori din vigilență, ori de lene. Zicea că astfel e Întotdeauna pregătit pentru ploaie. Dacă cel căruia i-a vîndut soțul meu mașina nu s-ar fi deranjat să mi-o aducă, poate nici nu-mi aduceam aminte că ar fi existat vreodată așa ceva... — Mașina? Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
rămase decât să rostesc neutru: - La mulți ani! La aceeași oră, dincolo, departe, la țară, Ana, stând într-o rână pe canapeaua largă, acoperită cu un pled de lână roșu, mițos, din camera ei și a surorii sale, răsfoia (dulce lene a după-amiezilor de iarnă în odăi încălzite de sobe străvechi, lipite cu lut), colecții desperecheate de reviste românești, apărute înainte de război, pe care tatăl ei le păstra în unul din sertarele scrinului aflat în aceeași cameră. Visa și se întreba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
secțiilor medicale și de chirurgie și pavilionul de boli infecțioase, dar asta numai dimineața. Nu știu dacă această tură săptămânală era un plus de conștiinciozitate, o obligație de serviciu sau numai o demonstrație față de subalterni, el care, suferind de o lene genetică și dulce pierdere a vremii, fusese solicitat în timpul războiului peste puterile omenești și dincolo de specialitatea sa de medic internist, de sute, mii de răniți sosiți de pe front în interminabile trenuri de cruce roșie. Acum era vreme de pace, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
privești fluviul, ca și mine altădată, în curgerea spre răsărit, apele lui, învolburate, înfricoșătoare sau limpezi, aceleași de milioane de ani, dincolo - marile bălți semănătoare liniștii eterne. Mai știi să privești cerul, îl priveam și eu - razele soarelui, îmbietoare spre lene și dătătoare de viață, sfânt miez al copilăriei spre ani ce pentru tine încă nu s-au născut. Ce să știi? - Filozofiile tac, adevărul...” - „Adevărul, auzii deodată vocea lui Keti, aparține, știi bine, revelației, iar aceasta religiilor, tu însuți ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de prezența Anei și pleoapele șirete ale fiicei ce-i stătea alături ca o fotografie a ei făcută de un fotograf ambulant, într-un parc, cum se obișnuia înainte de război. Eram străin de vorbirile lor, printr-o nespus de dulce lene a neparticipării. Interveneam totuși din când în când în conversația dintre ei (în bună parte un monolog al doamnei Pavel), nu ca să nu las impresia unei înstrăinări voite, o absență fals superioară, ci ca să nu mi se observe starea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
o contrazică. Se treceau astfel după-amiezi fără noimă; se adăugau însă potrivit imaginației mele livrești bărbați - haiduci armați cu pistoale și cingători aurite, ori cutreierători ai cârciumilor de periferie, stâlpi de cafenea, liota marilor îndrăzneți pentru care închipuiam fotolii de lene, apoi pașale trăgând din narghilele, eunuci, cadâne, toți și toate făcând roată în juru-ne. Și doamna Pavel povestea... poate eu povesteam... 13. Diminețile trezite la rigoarea regulilor profesionale se succedau într-o monotonie în care viața însăși părea a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
împotriva „topârlancei“ nu numai foarfece pentru tăiat cozile ori o bătaie soră cu moartea, dar chiar și mijloace mai hotărâtoare, care stăteau în puterea babelor țigance de la bordeiele de mai la vale de curte. În zilele liniștite și pline de lene ale sărbătorilor de primăvară, necontenit se adunau și țineau sobor și trimeteau șpioni cătră casa vătafului. Dar deodată băgară de samă că Cristina lui Alexa nu le mai trimete nici o veste și nici una din vorbele care le făceau să sară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ani, tot slugă se afla. A avut trei muieri: cea dintâi a murit de lingoare; ce-a de-a doua a fugit c-un bulgar; pe cea de a treia a bătut-o el și a alungat-o, că curgea lenea după ea. Boi a avut, au căzut; cal a avut, a pierit. Ăsta e norocul lui; are o casă de poți învârti în ea o pisică de coadă și n-are de ce se prinde cu ghiarele. Pământ n-are; comoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trebuit să se închidă cele două porți, spre a intercepta fasciculul electronic și a ține poarta deschisă ca să pot ieși. Șiret. Am tăiat-o prin iarbă înspre camera de zi. Perdelele erau trase, dar nu se întâlneau la mijloc - sfânta lene - așa că am putut să mă holbez pe îndelete. Detta și Racey stăteau unul lângă altul, bând în continuare ceai și uitându-se la Some Mothers Do ’Ave ’Em. Unii oameni au cele mai ciudate gusturi. Am făcut poze multișoare, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
o să-l lovească absolut cu nimic dacă poate trece totul sub tăcere... Gonesc pe Chelsea, îmbrăcat cu sacou și cravată, spre restaurante și baruri, acolo unde își pierd vremea gagicuțele locale. N-a fost o cursă prea grozavă - aglomerație, poliție, lenea renovatului meu Fiasco. Dar am trecut pe la o grămadă de cârciumi și baruri (erau pline de frăguțe locale, da’ și de pulărăi de prin partea locului). În timp ce mă întorceam spre casă, fiind prins într-un ambuteiaj pe Bayswater Road, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
denunță Lugubru, metalic Din minut în minut. Acolo unde nu-i nimeni, Și nu mai trebuie Nici un cuvânt * SIC TRANSIT II Și iată, ne-a surprins seara Peste zi nefiind nimic. La fel Ca de atâtea ori. Povești... De muncă, Lene, Banchetul din umbră, Sau timp de fericire. Și, iată, ne-a surprins seara, Peste zi nefiind nimic. * ANTRENARE La locul întîlnirii Am așteptat. De un timp Ore trec Dezolant. Aceasta gândeam. Iar despre tine Mi-am zis Că mă duci
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
avut dreptate. E cert că treburile mele trec printr-o mare schimbare. Legătura dintre momentul potrivit și reușită este totuși cam firavă. Dar mă-nvârt în jurul subiectului. Poate că mă cam codesc să încep. Voi începe. Cunoști vechile mele defecte: lenea crasă, o trăsătură a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus de-a dreptul spre munca fizică. Dar datoriile trebuie plătite, iar eu chiar știu să sap. Chiar dacă acum îngrop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
este totuși cam firavă. Dar mă-nvârt în jurul subiectului. Poate că mă cam codesc să încep. Voi începe. Cunoști vechile mele defecte: lenea crasă, o trăsătură a minții mele flușturatice, mi-a zădărnicit aspirațiile spre arheologie. Paradoxul face că că lenea m-a dus de-a dreptul spre munca fizică. Dar datoriile trebuie plătite, iar eu chiar știu să sap. Chiar dacă acum îngrop acolo unde odinioară dezgropam. Mă consider un furnizor de dovezi pentru viitorii arheologi. Trebuie să o cred. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
librărie. Am mers cu câțiva prieteni, ne-am avântat până în capătul acelei săli și le-am arătat triumfător prima mea carte. Partea a doua a ceremoniei de lansare a avut loc, cum era și firesc, la „Tic-Tac“. Mi-a fost lene să scriu. Nu voi reuși niciodată să scriu ceea ce vreau. Ficțiunea e mai puternică, atotputernică, mai ales când folosesc vocea unui narator care hălăduiește prin mine... După ce m-am deșertat, am adormit fără nici o remușcare. Totuși, simt nevoia să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
văzut ticăloșia și nu m-am străduit să o îndrept, câtuși de puțin? Cu umilința că am slujit nevrednicilor, fără a avea curajul să-i înfrunt? Cu sila de mine că m-au ademenit traiul ușor, lipsa de gânduri și lenea clipei, fără a munci spre a le birui? Și câte și mai câte altele. În astfel de clipe, ruga mea înseamnă o întoarcere în mine. Parcă redescopăr calea ascunsă a înaintării în mine, a apropierii de mine, cel pierdut în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Văzusem astfel de colecții cu articole decupate din presa țărănistă și legionară. Iată că și comuniștii au făcut-o. Probabil cei care azi își scriu memoriile sau își îngrijesc afacerile de prosperi capitaliști... Timpi morți, așteptând colecțiile de ziare solicitate. Lenea din Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Bibliotecă pogoară și în gând, mortifică așteptarea. O plasă de păianjen te-nvăluie, transformând enervarea incipientă în sentiment al zădărniciei, al neputinței. Mai cumplit decât supunerea față de destin e sentimentul acesta vâscos că timpul tău, clipele tale se duc aiurea din lenea unor slujbași, mânuitori sau mai știu eu ce inși. Plictisul lor ți se transmite, otrăvitor, paralizant. Câte mii, sute de mii de ore n-am pierdut astfel, stând și așteptând în gol în Bibliotecă. Stare amorfă când simt dobitocia Lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Biblioteca, prăfuită, care mi-a mâncat atâția ani. O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb, speriat de cel ce vine cu o cârpă să mă curețe de praf. Mi-e bine nefăcând nimic, moleșit de lenea unei țări tot mai scufundate în lentoarea nimicului devenit principiu de viață. Îi iubesc pe acești oameni ai Bibliotecii așa cum, de fapt, țin la mine și la toate ale mele. Sunt asemeni mâinilor mele, ochilor sau chiar inimii mele. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fug și nu știam cum și, mai ales, de ce. Mi s-a părut atunci că Trombă, cu poveștile lui, este suficient de puternic pentru a mă face să rup o legătură care, altfel, mergea în virtutea comodității, a rutinei și a lenei de a imagina. Cu Vichi, într-adevăr, nu trebuia să imaginez nimic. Nu eram gelos, nu mă întrebam ce face când nu eram cu ea, nu-mi păsa că, poate, se alinta cu mușteriii ei, că poate chiar îi făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
diferite ziare și reviste din Madrid și din Barcelona, traducînd texte tehnice din germană și franceză, făcînd corecturi stilistice la enciclopedii și manuale școlare... Miquel Moliner era posedat de acea boală a hărniciei culpabile și, cu toate că respecta și chiar invidia lenea celorlalți, se ferea de ea ca de ciumă. Departe de a se făli cu etica lui de lucru, glumea pe seama compulsiunii sale producționale și o descria ca fiind o formă minoră de lașitate. — CÎt timp muncești, nu privești viața În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]