2,409 matches
-
merg până la capăt. După ce am coborât douăzeci de trepte, mi-am tras puțin sufletul. Am mai coborât optsprezece și am ajuns jos. M-am oprit în capul scării și am plimbat cu atenție lanterna în jurul meu. Mă aflam pe o lespede din piatră, iar râul din fața mea avea vreo doi metri lățime. Cursul era rapid, dar nu aveam nici cea mai vagă idee cât era de adânc și ce culoare avea. La lumina lanternei, vedeam doar că apa se unduia la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
cât era de adânc și ce culoare avea. La lumina lanternei, vedeam doar că apa se unduia la suprafață precum un steag în bătaia vântului, iar râul curgea de la stânga la dreapta. Am îndreptat lumina spre picioare și am urmat lespedea de piatră în amonte. Puteam să jur că se mișca ceva în jurul meu din când în când, dar n-am văzut nimic cu ochii mei în afară de pereții verticali ai prăpastiei și râul care curgea zgomotos. Poate aveam nervii prea încordați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fisuri, dar n-am văzut nimic. La intrare părea îngustă, dar se lățea pe măsură ce se adâncea. Nu m-a tentat să mă aventurez. Cu lanterna în mâna dreaptă, am început să urc asemenea unui pește care se avântă în amonte. Lespedea era udă, așa că trebuia să pășesc cu grijă. Dacă spărgeam lanterna sau cădeam în râu, acolo rămâneam. Pentru că toată atenția îmi era concentrată asupra picioarelor, n-am observat de la bun început o luminiță care pâlpâia. Când am ridicat privirile, era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
clipe de agonie. Precum coada șopârlei. În următoarele clipe mi-am dat seama că trăiam totuși. Trăiam și respiram și de aceea percepeam durerea îngrozitoare. Lacrimile-mi curgeau pe obraz fără să le pot stăvili. Apoi pe buze, apoi pe lespede. Era prima oară în viața mea când mă loveam la cap atât de rău. Simțeam că-mi pierd cunoștința, dar ceva mă ținea totuși treaz, legat de durere și de lumea întunericului. Mi-am amintit că făcusem ceva înainte de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
tot felul de analogii așa cum îmi convenea mie? Posibil. Următorul lucru pe care l-am realizat a fost că nu-mi simțeam trupul de la talie în jos. Începusem să-mi controlez partea de sus: îmi presam obrajii și buzele de lespedea rece, strângeam funia de nailon cu ambele mâini, îmi simțeam stomacul undeva în gât, mă zgâriasem la piept. Toate astea le aveam sub control, dar de la brâu în jos, nimic. Nici o senzație. Poate nu mai aveam partea de jos. Posibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
O citisem cu mulți ani în urmă. Mi-am scos imediat din cap problema erecției. Îmi dădeam seama că ceva nu era în ordine totuși cu jumătatea de jos a trupului meu. Parcă atârna în aer, nu se sprijinea pe lespede. Da, așa era. Jumătatea de sus se agăța cu toată puterea de ceva ca să nu o lase pe cea de jos să cadă în abis. M-am prins cu și mai multă disperare de funia de nailon. Am deschis ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
multă disperare de funia de nailon. Am deschis ochii din pricina luminii. Fata cea grăsuță îmi lumina fața cu lanterna. M-am apucat cu forță de funie și am încercat din răsputeri să-mi salt partea de jos a corpului pe lespede. — Mișcă repede! Dacă nu, murim amândoi aici, zise ea. Încercam să-mi urc picioarele pe lespede, dar era mult mai greu decât îmi imaginasem. Nu aveam de ce să mi le sprijin sau să mi le agăț. Am lăsat funia deoparte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fața cu lanterna. M-am apucat cu forță de funie și am încercat din răsputeri să-mi salt partea de jos a corpului pe lespede. — Mișcă repede! Dacă nu, murim amândoi aici, zise ea. Încercam să-mi urc picioarele pe lespede, dar era mult mai greu decât îmi imaginasem. Nu aveam de ce să mi le sprijin sau să mi le agăț. Am lăsat funia deoparte și am decis să mă ridic în mâini. Trupul îmi atârna greu, lespedea era plină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
urc picioarele pe lespede, dar era mult mai greu decât îmi imaginasem. Nu aveam de ce să mi le sprijin sau să mi le agăț. Am lăsat funia deoparte și am decis să mă ridic în mâini. Trupul îmi atârna greu, lespedea era plină de sânge și foarte alunecoasă. Nu pricepeam de ce era așa, dar nici n-aveam timp să mă gândesc la fleacuri. Mi-am atins rana de colțul stâncii și am avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
avut senzația că iar mă tăia cineva cu cuțitul. Parcă mă călca intenționat în picioare... mă călca până-mi făcea praf trupul, mintea, propria-mi existență. Cu toate astea, reușeam să urc centimetru cu centimetru. Cureaua pantalonilor ajunsese la marginea lespezii, dar în același timp funia de nailon de care era legată cureaua mă trăgea în față. În loc să mă ajute, mă încurca mai tare. Rana mă durea de vedeam stele verzi și nu-mi puteam concentra eforturile pentru ceea ce aveam de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nu-mi puteam concentra eforturile pentru ceea ce aveam de făcut. — Nu trage de funie! am țipat eu întorcându-mă spre lumină. Încerc să mă descurc singur. Nu mai trage! — Ești teafăr? — Să zicem că da. Cureaua era agățată de marginea lespezii. Mi-am adunat toate forțele și am reușit să scot un picior din groapă. După ce-am reușit să ies cu totul, ea a venit lângă mine ca să se asigure că eram întreg. — Scuză-mă că nu te-am ajutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
vreo groapă, s-a zis cu tine! Nici nu-ți poți imagina câte lipitori sunt într-una singură. M-a prins de cot, iar eu m-am agățat de poala canadienei pe care o purta. Înaintam cumplit de greu pe lespedea alunecoasă, îngustă doar de vreo treizeci de centimetri. Mai era și beznă cumplită. Lipitorile strivite se lipeau de tălpile tenișilor, transformându-se într-o masă gelatinoasă care se îngroșa mereu. Cred că apucaseră să se cațere câteva pe mine când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
au fost provocate de presiunea aerului din conductele de apă. O dată ieșit aerul, apa nu mai întâlnește nici un obstacol. M-a luat de mână și am sărit peste ultimele gropi. Mi se părea că numărul lipitorilor care se mișcau pe lespede scăzuse considerabil. După ce-am sărit peste cele cinci sau șase gropi, am ajuns iar pe un platou întins. Nu mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă în căutare de adăpost. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
de obiecte de patrimoniu. Realizarea unui asemenea patrimoniu muzeal a fost posibilă prin aportul specialiștilor băcăuani, aport cunoscut și recunoscut în mediile științifice și culturale naționale. În sprijinul acestor informații vin piesele descoperite în stațiunile arheologice paleolitice de la Buda și Lespezi, cele neo-eneolitice de la Podei-Tg. Ocna, Găiceana, Aldești-Onișcani, Poduri sau, cele mai recente, de la Fulgeriș Pîncești. De asemenea, pot fi amintite descoperirile aparținând epocii bronzului de la Răcătău, Răcăciuni, Oncești, Bărboasa sau Valea Seacă. Pot fi aduse în discuție și descoperirile datând
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
Republicii Moldova prin care se încearcă încadrarea descoperirilor din jud. Bacău într-un cadru geografic mai larg. În vitrine, expunerea începe cu prezentarea celor mai vechi mărturii arheologice, aparținând paleoliticului superior (35000 10000 î.Hr. provenind din așezările de la Buda Blăgești și Lespezi Gârleni. Este cazul unor unelte din gresie, silex și menilit (lame, străpungătoare, vârfuri de tip „La Gravette”, gratoare etc.Ă, precum și oasele unor animale pe care oamenii acelei perioade le vânau pentru hrană și îmbrăcăminte (bourul, zimbrul, renul, mamutul. Dacă
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
cămăși, ștergare de cap, marame din borangic, dar și bundițe, pieptare, sumane. Toate piesele expuse vorbesc despre priceperea și gustul pentru frumos al femeilor și fetelor din satele de pe Valea Siretului. Piese din colecțiile Secției de istorie arheologie:Paleoliticul superior, Lespezi; Paleoliticul superior, Gura Văii-Racova;Cultura Cucuteni:Amuletă, Fulgeriș; Figurine zoomorfe, Mărgineni; Statuete feminine, Fulgeriș;Pintaderă, Fulgeriș Piese din colecțiile Secției de istorie arheologie Ceramică aparținând epcii eneolitice (cultura Cucuteni Piese din colecțiile Secției de istorie arheologie. Unelte și arme Epoca
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
a recitat până în ultimele zile ale vieții sale. Inundarea Adigelui din 1882 Un episod dramatic, petrecut în septembrie 1882, a afectat profund structura socială a Veronei: inundația râului Adige. Amintirea evenimentului a fost transmisă urmașilor în toponimia stradală și în lespezile încastrate în zidurile perimetrale ale caselor, cu marcajul nivelului ajuns de ape. În acel an, meteorologic, anotimpul a fost nemilos. Ploi abundente și insistente au îngroșat puhoaiele și râurile. Râul Adige asemenea unui șarpe uriaș cobora de pe munți umflat și
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ȘIADBEI, Ion (16.II.1903, Lespezi, j. Iași - 4.III.1977, București), filolog și istoric literar. Urmează cursul secundar la Fălticeni și la Liceul Internat din Iași, iar studiile superioare la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității din Iași, unde este elev al lui A
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289662_a_290991]
-
-o tot restul acelei zile. 5 c o l e g i u l Zona orașului în care locuiam părea inventată și fracturată și modernă: clădiri înclinate cu largi distanțe între ele și fațade semănând cu niște panglici vălurite și lespezi de ciment care păreau să plutească unele desupra altora și firme electronice înfășurate în jurul clădirilor, apoi monitoare gigantice cu ecrane din cristale lichide și benzile care afișau cifre și procente ale cotațiilor bursiere și totodată știrile de răsunet ale zilei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
care le are domnișoara Dennis. Eram la periferia curții. - Nu cunoști câinele ăsta, am zis. Nici nu știi de ce e capabil. - Chiar...așa? l-am auzit pe grădinar murmurând. - Am găsit ceva straniu pe câmp astă-noapte. Am pășit peste o lespede joasă de beton și acum ne aflam acolo unde fusese piatra de mormânt și unde cineva săpase o groapă (scenariul meu cel mai opimist). I-am arătat brazda neagră și cleioasă pe care alunecasem și care acum se întindea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aflam acolo unde fusese piatra de mormânt și unde cineva săpase o groapă (scenariul meu cel mai opimist). I-am arătat brazda neagră și cleioasă pe care alunecasem și care acum se întindea din locul unde fusese piatra până aproape de lespedea de beton, unde se sfârșea brusc. Grădinarul lăsă jos mașina de frunze și își scoase șapca, ștergându-și sudoarea de pe frunte. Coama neagră de pământ lucea în soarele dimineții - acoperită de o pojghiță mai uscată, dar brazda încă nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
2) Țibăranii a familiei Sturdza, 3 000 fălci cu 40 000 galbeni; 3) Buzmea a lui Mateiu Ganea, 1 300 fălci cu 28 000 galbeni; 4) Badenic a familiei Balș, 3 800 fălci cu 95 000 galbeni. Bancherul Meyerhoffer: 1) Lespezii de Siret a familiei Bosie, 2 500 fălci, 65 000 galbeni; 2) Criveștii și Făcășenii; 3) Hăbășeștii a lui Jage Rober, 4 500 fălci. Bancherii frații Weissengrün: 1) Tăcuta a familiei Sturdza, 2 000 fălci, 40 000 galbeni; 2) Țigănaș
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
se identifica întru totul cu marele public pe care vrea să-l impresioneze. Dacii e o continuă demonstrație de forță : Cotizo, tînărul care a fost ales ca jertfă pentru Zamolxe (și e fiul lui Decebal însuși), stînd întins pe o lespede, aproape de Sfinx, sub un nor vinețiu, cu puțin înainte de a fi aruncat în sulițe ; dacii sărbătorind sacrificiul în felul lor sălbatic ; generalul Fuscus decimîndu-și legiunea înfrîntă. Demonstrația nu mai pare atît de convingătoare cum putea să i se pară unui
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
toate performanțele artistice (uitate!) înregistrate anterior pe scena lirică ieșeană. Cortina a căzut și peste moartea scenică a personajelor sale îndrăgite atât de mult! Inegalabila Florica Mărieș și-a încrustat însă numele rolurilor pentru a fi mereu împreună cu ele, pe lespedea criptei în care-și doarme veșnicia!Ă Nu vor fi uitate, așadar, nici personajele întruchipate, nici interpreta lor, cu apăsarea că această cădere de cortină este și ultima, moartea pământeană fiind chiar cea adevărată! Veșnică să-i fie amintirea!Ă
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
vede cum a curs Sânge Dumezeiesc. Este ca o dâră maronie În stânca albă, s-a colorat de puterea Dumnezeirii. Impresionant. Piatra unde se aud lovituri de ciocan și locul unde s-a aflat capul lui Adam Apoi este o lespede de piatră sprijinită pe un pilon. Dacă pui urechea se aud niște zgomote ca de lovituri de ciocan. Și aici, dedesubtul acestei mese, este o parte Încadrată În sticlă. Stânca este luminată electric. Pelerinii se Închină și strecoară acatiste sub
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]