2,156 matches
-
edeme hipoproteice: de foame, hepatice). FUNCȚIILE SISTEMULUI LIMFATIC Acestea sunt: - menținerea volumului plasmatic (în 24 de ore se produc 2-4litri de limfă într-un organism normal), - combaterea infecțiilor, - imunitar prin producerea și recircularea de limfocite, recunoașterea antigenelor și proliferarea clonelor limfocitelor antigen specifice, - filtru, - drenaj al proteinelor plasmatice de la nivel tisular (extravazate accidental). METODE DE EXPLORARE PROBA COLORANTULUI Tehnică: se injectează patent blue violet, albastru Evans în cantitate de 1 ml asociat cu xilină 1% 1 ml în primul spațiu metatarsian
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
și tratamentul stării generale. Tratamentul chirurgical este indicat în fazele de abcedare sau fistulizare, când este indicată îndepărtarea ganglionilor tuberculoși. Se recomandă și corectarea cicatricilor vicioase din motive estetice. ADENOPATIILE Creșterea în volum a ganglionilor se poate datora: - creșterii numărului limfocitelor și macrofagelor ca răspuns la antigene; - infiltrării cu celule inflamatorii în limfadenite; - proliferarea malignă a limfocitelor și macrofagelor; - metastazării maligne; - stocării de macrofage în dislipidemii. Limfadenopatiile la pacienții tineri sunt în 80% de etiologie benignă, iar la cei peste 50
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
indicată îndepărtarea ganglionilor tuberculoși. Se recomandă și corectarea cicatricilor vicioase din motive estetice. ADENOPATIILE Creșterea în volum a ganglionilor se poate datora: - creșterii numărului limfocitelor și macrofagelor ca răspuns la antigene; - infiltrării cu celule inflamatorii în limfadenite; - proliferarea malignă a limfocitelor și macrofagelor; - metastazării maligne; - stocării de macrofage în dislipidemii. Limfadenopatiile la pacienții tineri sunt în 80% de etiologie benignă, iar la cei peste 50 de ani sunt peste 50% maligne. Clinicianul trebuie să efectueze o anamneză și un examen clinic
Tratat de chirurgie vol. VII by JECU AVRAM, IULIAN AVRAM () [Corola-publishinghouse/Science/92085_a_92580]
-
De aceea, dacă va fi reconfirmată pe un lot mai mare în România, precum și în alte populații, asocierea HLA Bw6 cu DZ tip 1 va face din acest tip HLA un factor genetic de risc independent. Rezultatul susține posibilitatea implicării limfocitelor NK în distrugerea autoimună a celulelor ?-pancreatice. În ansamblu, rezultatele analizei alelelor HLA de clasa I vin să susțină faptul că și alți loci din regiunea HLA (în afară de genele HLA DR și DQ) sunt implicați în susceptibilitatea genetică pentru DZ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
o analiză de tip Genome Wide Scan (Mein et al., 1998). Mai mult, numeroase studii pe modele animale au raportat implicarea ICAM-1 în mecanismul etiopatogenic al DZ tip 1. Astfel, exprimarea ICAM-1 pe celulele ? pancreatice accelerează distrugerea lor de către limfocitele T citotoxice la șoarecii NOD (Yagi et al., 1995). Administrarea de anticorpi monoclonali anti-ICAM-1 la șoarecii NOD determină o blocare definitivă a apariției diabetului (Hasegawa et al., 1994). În sfârșit, moleculele de ICAM-1 solubil exogen au un efect inhibitor important
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
regiune care ulterior a fost desemnată drept IDDM12. Gena CTLA-4 (Citotoxic T Lymphocyte associated Antigen 4) situată pe cromozomul 2q33 era una din genele candidate ideale pentru DZ tip 1 ca boală autoimună. Astfel, molecula CTLA4 este exprimată pe suprafața limfocitelor T activate și limitează proliferarea acestora (Redondo și Eisenbarth, 2001). Totodată ea mediază negativ activarea celulelor T și favorizează apoptoza acestora. La nivelul exonului 1 al genei CTLA-4 a fost descris un polimorfism de tip SNP în poziția -49 ce
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
se manifestă decât în contextul prezenței unor alele diabetogene la nivelul altor loci asociați bolii. 10.5. GENA RECEPTORULUI VITAMINEI D, CROMOZOMUL 12q12-14 După cum am arătat, Vitamina D (1,25 Dihidroxi D3 = calcitriol) are numeroase efecte imunomodulatorii, incluzând inhibarea activării limfocitelor și monocitelor, inhibarea producției de imunoglobuline și de citokine precum și a expresiei de molecule CD4 și MHC de clasa a II-a pe celulele purtătoare ale acestor antigene (Thomasset 1994). S-a arătat că administrarea de 1,25(OH)2D3
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
20 de cazuri descrise în literatură până în prezent sunt predominant femei; două paciente prezentau miastenia gravis [74, 124, 173]. Este important diagnosticul diferențial față de carcinomul pulmonar „lymphoepithelial-like” și limfomul pulmonar primar - acesta se realizează prin teste de imunohistochimie care identifică limfocitele T timice din timomul pulmonar [49, 173]. Moran și colaboratorii au descris pentru tumorile studiate rezultate imunohistochimice pozitive pentru keratină și antigenul epitelial de membrană și negative pentru vimentină, desmină, actină și S-100 [124]. Timoamele pulmonare au indicație chirurgicală
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, NATALIA MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92107_a_92602]
-
și gena care codifică proteina FADD (Fas-Associated Death Domain protein) (Kim et al., 1996). Proteina FADD intervine în transmiterea semnalului apoptotic de „moarte celulară” în urma legării proteinei Fas de pe celula ?-pancreatică cu ligandul său specific (Fas ligand) exprimat pe suprafața limfocitelor T citotoxice (Mandrup-Poulsen, 2001). O altă genă candidată ce a fost identificată în urma analizei locusului IDDM4 este gena LRP5 (Low-density lipoprotein Receptor related Protein 5) care codifică o proteină transmembranară cu similitudini structurale cu familia de receptori pentru lipoproteine (Hey
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
a fi implicată și în patogenia bolii renale diabetice (Pociot și McDermott 2002). Una dintre cele mai importante gene candidate din regiunea IDDM6 este reprezentată de BCL2 (B Cell Lymphoma-2) care codifică o proteină cu rol de inhibiție a apoptozei limfocitelor T. Alterarea expresiei genei BCL2 poate induce o creștere a perioadei de supraviețuire a limfocitelor T citotoxice, și în acest fel poate deveni un mediator al autoimunității. A fost descrisă o asociere a unui polimorfism Ala43Thr al genei BCL2 pe
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
cele mai importante gene candidate din regiunea IDDM6 este reprezentată de BCL2 (B Cell Lymphoma-2) care codifică o proteină cu rol de inhibiție a apoptozei limfocitelor T. Alterarea expresiei genei BCL2 poate induce o creștere a perioadei de supraviețuire a limfocitelor T citotoxice, și în acest fel poate deveni un mediator al autoimunității. A fost descrisă o asociere a unui polimorfism Ala43Thr al genei BCL2 pe populația din Japonia (Komaki et al., 1998), date confirmate de noi pe un lot de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
confirmat de alte studii (Pociot et al., 2002). IDDM18 se află în aporpierea genei candidate IL12B care codifică subunitatea p40 a interleukinei 12 (Huang et al., 2000). Se pare că diferențele în producția leucocitară de IL-12p40 ar putea influența reactivitatea limfocitelor T și ar putea iniția sau dimpotrivă proteja împotriva unor boli autoimune (Adorini, 2001). Date experimentale de la șoarecii NOD indică că subunitatea p40 a IL-12B poate induce diferențierea subsetului Th1 de limfocite T helper și joacă un rol cheie în
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
producția leucocitară de IL-12p40 ar putea influența reactivitatea limfocitelor T și ar putea iniția sau dimpotrivă proteja împotriva unor boli autoimune (Adorini, 2001). Date experimentale de la șoarecii NOD indică că subunitatea p40 a IL-12B poate induce diferențierea subsetului Th1 de limfocite T helper și joacă un rol cheie în inducerea diabetului (Adorini, 2001). Un polimorfism de la nivelul regiunii netraduse 3’ UTR a genei IL12B s-a dovedit a fi în strâns linkage disequlibrium cu alelele locusului IDDM18 (Morahan et al., 2001
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91981_a_92476]
-
venoase cronice (83). Diosminum, împreună cu o fracție flavonoidă (detralex, daflon), este unul dintre cele mai utilizate medicamente. Deși mecanismul său de acțiune este neclar, aparent ajută la îmbunătățirea refluxului venos, inhibă activarea leucocitară și migrarea acestora (84) și protejează distrugerea limfocitelor de către stresul oxidativ crescut din insuficiența venoasă cronică (85). De asemenea, are efecte antiinflamatoare, antialergenice, anticancerigene (chelator al radicalilor liberi de oxigen) și vasoprotectoare (86). Astfel, acest tip de medicație este într o oarecare măsură benefic în controlul edemului și
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aursulesei, Lucian Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/91951_a_92446]
-
1.4.1 Celulele măduvei osoase Celula reticulo-endotelială nediferențiată (Celula reticuloendotelială mică, celula reticulo-endotelială cu nucleu limfoid (Rohr), hemocitoblastul).Nucleul este sferoidal, cu 1-3 incizuri. Cromatina abundentă în rețea strânsă, cu ochiuri foarte mici, are densificări grosolane, deseori mimând nucleul limfocitului. Conține unul pâna la trei nucleoli albastru palid, care sunt în genere mascați, în parte sau total, de bazicromatină. În celulele foarte întinse sau pe cale de strivire prin întindere, nucleolii sunt vizibili ca și la microscopul cu contrast de
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
granulocitară și seria megacariotrombocitară. În organele limfatice (splină, limfoganglioni) are loc limfocitopoieza. Histiocitele care sunt celule reticulare diferențiate (monocite, plasmocite), sunt formate atât în măduvă și organele limfatice cât și în restul sistemului reticulohistiocitar. 1.5. Seria limfocito-plasmocitară Definiție, istoric Limfocitele și plasmocitele sunt elemente celulare, care intervin în mod direct și specific în reacții imune de apărare. În hematologia tradițională, seria „limfocitară” și seria „plasmocitară” erau considerate linii celulare separate. În prezent se acceptă că elementele limfoplasmocitare sunt înrudite în
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
altă orientare funcțională, ale cărei markeri de suprafață sunt reprezentați de imunoglobuline și receptori pentru complement; populații care se diferențiază în bursa lui Fabricius de la păsări. Timusul și bursa lui Fabricius sunt considerate „organe limfoide centrale”. Celule diferențiate în timus (limfocitele „T”) și cele derivate din măduva osoasă (limfocitele „B”) migrează prin circulația generală, populând splina, ganglioni, plăcile Peyer și alte formațiuni limfoide. Organele limfoidale însămânțate cu limfocitele „T” și „B” provenite din timus și măduva osoasă se numesc „organe limfoide
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
sunt reprezentați de imunoglobuline și receptori pentru complement; populații care se diferențiază în bursa lui Fabricius de la păsări. Timusul și bursa lui Fabricius sunt considerate „organe limfoide centrale”. Celule diferențiate în timus (limfocitele „T”) și cele derivate din măduva osoasă (limfocitele „B”) migrează prin circulația generală, populând splina, ganglioni, plăcile Peyer și alte formațiuni limfoide. Organele limfoidale însămânțate cu limfocitele „T” și „B” provenite din timus și măduva osoasă se numesc „organe limfoide periferice”. Limfocitopoieza din timus poate fi observată în
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
și bursa lui Fabricius sunt considerate „organe limfoide centrale”. Celule diferențiate în timus (limfocitele „T”) și cele derivate din măduva osoasă (limfocitele „B”) migrează prin circulația generală, populând splina, ganglioni, plăcile Peyer și alte formațiuni limfoide. Organele limfoidale însămânțate cu limfocitele „T” și „B” provenite din timus și măduva osoasă se numesc „organe limfoide periferice”. Limfocitopoieza din timus poate fi observată în săptămâna a noua de gestație, ulterior ea se dezvoltă în splină, ganglioni limfatici, măduvă osoasă. Rezervorul de celule stem
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
gestație, ulterior ea se dezvoltă în splină, ganglioni limfatici, măduvă osoasă. Rezervorul de celule stem pentru limfocite se găsește tot în măduva osoasă, ca și pentru celelalte celule sanguine. Se cunosc mai multe etape de „maturație” ale celulelor limfoide: limfoblastul, limfocitele mari, medii și mici. Morfologia seriei limfocito-plasmocitare LIMFOBLASTUL - este o celulă rotundă sau ovală, cu diametru de 12-15µm, cu un nucleu central rotunjit sau ovolar, în care se află 2-4 nucleoli; nucleoli care au un conținut palid, fiind înconjurați de
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
Limfoblaștii pot fi greu de diferențiat de mieloblaști, în unele stări patologice. PROLIMFOCITUL - este o celulă aproximativ sferică, cu diametrul de 10-12µm, cu nucleu sferic, situat central, cromatina mai densă, iar nucleul conține un nucleol. Citoplasma este hialină și bazofilă. LIMFOCITUL MARE - este mai mic de volum, cu diametru mediu de 10µm, în circulație putându-se găsi celule cu diametru până la 20µm. Are o formă rotundă, cu nucleu rotund sau discret reniform, situat ușor excentric. Cromatina nucleară este densă, dispuse în
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
găsi celule cu diametru până la 20µm. Are o formă rotundă, cu nucleu rotund sau discret reniform, situat ușor excentric. Cromatina nucleară este densă, dispuse în mase grosolane, neregulate ce maschează nucleolii. Citoplasma este bazofilă fără granulații sau rare granulații azurofile. LIMFOCITUL MIC - este agranular, unele limfoicte mici conțin granulații azurofile sferoidale nerefringente în interiorul unor vacuole mici. Celulă de talie mică, cu un nucleu voluminos și dens, cu citoplasmă redusă, cu raport nucleoplasmatic supraunitar. Cromatina nucleară este dispusă în mici fragmente, aglomerate
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
o celulă macrofagică centrală, înconjurată de plasmocite, aflate în diferite stadii de maturare și de limfocite activate. Aceste studii au permis formarea unei imagini față de pătrunderea antigenului în regiunea limfoidă astfel: antigenul preluat și parțial degradat de macrofagi, este transportat limfocitului pe care-l stimulează; transformarea blastică și diviziunea serială a limfocitului activat, este însoțită de apariția unui număr mare de polisomi în citoplasmă, de constituirea formațiunilor ergastomplasmatice și dezvoltarea aparatului Golgi, care, sub aspect morfologic reprezintă diferențierea plasmocitelor. Caracterul morfologic
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
de maturare și de limfocite activate. Aceste studii au permis formarea unei imagini față de pătrunderea antigenului în regiunea limfoidă astfel: antigenul preluat și parțial degradat de macrofagi, este transportat limfocitului pe care-l stimulează; transformarea blastică și diviziunea serială a limfocitului activat, este însoțită de apariția unui număr mare de polisomi în citoplasmă, de constituirea formațiunilor ergastomplasmatice și dezvoltarea aparatului Golgi, care, sub aspect morfologic reprezintă diferențierea plasmocitelor. Caracterul morfologic specific seriei limfoplasmocitare îl constituie dispoziția cromatinei în nucleu, sub formă
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]
-
mare de polisomi în citoplasmă, de constituirea formațiunilor ergastomplasmatice și dezvoltarea aparatului Golgi, care, sub aspect morfologic reprezintă diferențierea plasmocitelor. Caracterul morfologic specific seriei limfoplasmocitare îl constituie dispoziția cromatinei în nucleu, sub formă de grămezi mari. Ea atinge maximul la limfocitul mic făcând ca nucleolii acestuia să fie invizibili. CELULA MOOT este un plasmocit ce prezintă o vacuolizare extremă a citoplasmei. CELULA TURK este plasmocitul găsit în sângele periferic, celulă rotundă cu citoplasma intens bazofilă cu nucleu mare așezat excentric. Componentele
MODIFICĂRI HEMATOLOGICE ŞI BIOCHIMICE ÎN MIELOMUL MULTIPLU (PLASMOCITOM – BOALA KAHLER-RUSTITZKI) by MIHAI BULARDA MOROZAN () [Corola-publishinghouse/Science/91824_a_107353]