3,802 matches
-
n-au obosit încă.” În spatele textului poetic veghează un înger păzitor, o voce a rațiunii venită din copilărie, dar și o umbră... un glas al materiei aflată într-o continuă devenire și transformare. Versurile expresive, metaforele - scăldându-se în ape limpezi și clare - impresionează și aduc un plus de prospețime și de scânteiere. „un cântec de lumină ninge-a mister prin crengi când ciutura-nflorită adânc coboară-n suflet.”... (Un cântec de lumină) Fire aleasă și cultivată, poeta ne răsfață cu
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
Și iată cât de bine știe poeta să sădească cuvântul în locul cel mai prielnic. Nu puține sunt momentele când este căutată singurătatea, ca o salvare, ca o nevoie de reculegere, de regăsire a divinității și a păcii interioare. Cuvintele curg limpezi - ca un izvor albastru - în deplină armonie cu trăirile-i murmurate discret. În fața frumosului sufletul poetic se deschide spontan, rămânând să contemple peisajul întâlnit în cale, cu adâncă considerație și recunoștință - gândul fiind subjugat în întregime de farmecul fără egal-
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
lacom și neiertător ca un vultur flămând. Bate la porțile oamenilor din sat și cerșește. De fiecare dată la fel, ca un ritual al nedreptății scrijelit pe o carte cu filele arse de soartă. Are priviri cameleonice, uneori tulburi, alteori limpezi, și locuiește, de câteva luni, într-o hrubă de la marginea Zăvoaiei. I se spune Nebunul cu câini. De câteva zile însă pare că nu mai are astâmpăr. Casa pictorului, altădată primitoare, acum este întunecată. Niciodată nu plecase flămând de acolo
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de intâia respirație indragostită, de rufe năpădite de soare, de pași cunoscuți scârțâind pe zăpadă. O avalanșă
TALISMANUL DE SAFIR de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359463_a_360792]
-
-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care tâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Plonjați în
HOINARI ÎNTR-O POVESTE ALBĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359437_a_360766]
-
-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte. Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii. Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
-mi că l-aș putea privi cu același nesaț o oră, o zi, o noapte.Ninge diluvian. Nu e cer, nu mai e pământ, nu mai sunt repere. Lumea e o păstaie uriașă, albă, din care țâșnesc coregrafic fulgi, basme limpezi și obraji de copilărie, dezghiocați din amintiri. D. spune că ar trebui să ieșim, să respirăm aerul rece al iernii și să vedem pădurea, munții, câmpul, nu din cuibul călduț al dormitorului, ci din miezul strălucitor al ninsorii.... IV. SLALOM
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de întâia respirație îndrăgostită, de rufe năpădite de soare, de ... Citește mai mult N-o să pot despărți
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
spus nimic; în a doua, a țâșnit neguros din străfunduri amintirea: în copilărie am citit asta. Și m-am blocat acolo, fără să îmi mai pot reaminti nici măcar un detaliu. Cu valuri de emoții invadându-mă cu febrilitate. O bucurie limpede, ca asfințitul văratec, crescând clandestin, invadând toate cotloanele memoriei. Și-un mozaic încâlcit și limpede totuși, de plajă, de gutui răvășite de somn, de întâia respirație îndrăgostită, de rufe năpădite de soare, de ... Abonare la articolele scrise de carmen lăiu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
-și revarsă cu foșnet potopul bogat de frunze pe aleile tăcute. Aud cântecul meu favorit în suspinul întinderilor mari de iarbă aurie, în miez de vară, sub cerul senin, albastru, ca un antic vas. Cântecul meu e duios ca marea limpede, în care înoată pești argintii venind dinspre adâncuri. Când plec la plimbare, prin parc, o singură frunză în mâna mea îmi readuce aminte notele dulci ale cântecului meu. Atunci simt că dansez, nu că merg, iar gândurile mele devin visări
CÂNTECUL MEU FAVORIT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1132 din 05 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360316_a_361645]
-
care umblau copiii veseli, cu cănițe în mână călcând iarba din fânețurile oamenilor supărați că vor cosi cu greu la vară iarba bătătorită și încâlcită de copii... Sunt uimit că văd prin întuneric din ce în ce mai clar și-mi par toate mai limpezi. Văd un iepure, departe într-o râpă, ca un ghemotoc negru, sărind ca o umbră mică pentru a se ascunde mai temeinic sub un mal. Și simt, pe dealul acela negru și împădurit, de dincolo de pârâu, cum sclipește ceva, în
ELEGII DE APRIL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360328_a_361657]
-
gata, și iubirea se strecoră ca veninu-n inimioară. Iubirea - gingașă floare o primim și o dăruim cu ardoare, cât trăim, celor pe care-i iubim. Iubirea-i atemporală - auroră boreală ce viața-nfrumusețează și o binecuvantează. Iubirea-i vâltoare-n limpezi ape curgătoare șerpuind unduitoare, scăldate-n raze de soare. Iubirea este furtună, vifor sau văpaie, este jarul ce mocnește, nu-i un foc de paie. Iubirea-i torentul care ne prinde-n al lui șuvoi și ne duce în ispită
IUBIREA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 389 din 24 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360354_a_361683]
-
Cu păsări să zburăm în cârduri, Ca flori să înflorim în gânduri, Sărutul să ne umple gura. Sărutul verii Dimineți scăldate-n soare ne cuprind În a cerului culoare de azur, Oglindită-n valul mării și-mprejur Șerpuiri de ape limpezi adâncind. Astre-felinare, prinse-n abajur În cupola nopții, tainic ne surprind, Cu-ale lor săruturi parcuri năpădind Să sfințească gura ce depune jur. Din estrade-ascunse-n verde dominant, Triluri de măiastre farmecă văzduh Și cuprind pământul, emoționant. Umbra-i căutată, râul
DIN SĂRUTUL ANOTIMPURILOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360533_a_361862]
-
Ion Vanghele. Acesta, bine ancorat în modestia ce-l caracterizează, a încheiat scurt și răspicat: „Cam asta este totul. Mai încolo, rămâne de văzut”. Noi știm însă că are resurse nebănuite, că își potolește setea de frumos mereu în izvoarele limpezi ale poeziei și-n dulcele ei vers clasic, iar surprizele (plăcute, desigur) pe care ni le va face în viitor pe tărâm literar, nu vor fi deloc de neglijat. Mult success în continuare, domnule Ion Vanghele! Georgeta RESTEMAN http://www
VISUL LICORNULUI (1) de ION VANGHELE în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360673_a_362002]
-
împodobeau curtea. Când ne a observat, s a întors spre noi afișând un zâmbet al bucuriei adevărate, înfășurat în faldurile unei sincerități odihnitoare. O femeie de o finețe ireală apăruse în fața noastră, o frumusețe nordică ce ne privea prin oglinzile limpezi a doi ochi albaștri, marini, cu părul de argint, încovoiat în jurul obrajilor, dreaptă, semeț unduindu și mersul în sensul venirii spre noi, cu un ten rozaliu din forma căruia buzele, ușor colorate , au rostit un,, Hej,, ce parcă a umplut
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
fapte este moartă” (Iacob 2, 26), iar din Proverbe aflăm că sufletul este luminătorul trupului: „Sufletul omului este un sfeșnic de la Domnul; el cercetează toate cămările trupului” (Pilde 20, 27). Puterea cea mai teribilă care ține trupul într-o vigoare limpede și armonioasă este Nădejdea creștină, cum zice Psalmistul: „Spre El a nădăjduit inima mea și am fost ajutat și a înflorit trupul meu” (Psalmul 138,14). Faptele bune, lupta cea bună, lucrarea mântuirii se împlinește în viața trupului, aici pe
CHIP AL CHIPULUI DUMNEZEIESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 536 din 19 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359721_a_361050]
-
sticla albastră a apei, spre uscatul care primește pe fiecare cu atracțiile sale. Așa cum toate insulele au reflexe în apele ce le înconjoară, toate cântecele lui Benone Sinulescu, adunate în colecția aniversară, de incalculabilă valoare, au oglindiri în marea apă limpede a marii muzici, fermecătoare, vitală pentru viața sufletească a românilor care, de mai bine de o jumătate de secol își hrănesc inima nu numai cu melodiile acestor cântece, ci și cu versurile lor preschimbate din trăiri umane, în cuvinte poetice
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
și variat repertoriu, Benone Sinulescu are o personalitate muzicală interpretativă de cea mai neconfundabilă originalitate. Toate melodiile sale sunt însuflețite de o totală dăruire și au claritatea unui susur al izvorului de munte. Numele Benone Sinulescu e sinonim cu muzica limpede, expresivă, timbrată melancolic, melodioasă, o muzică de cea mai autentică valoare, continuu preschimbată într-un torent creativ. Benone Sinulescu a însoțit generații, cu un glas frumos timbrat, provenit din aceleași rădăcini, sădite în același pământ: țara și neamul românesc. De
BENONE SINULESCU. O VIAŢĂ RETRĂITĂ ESTETIZAT, ÎN CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1108 din 12 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359893_a_361222]
-
Autor: Lucia Olaru Nenati Publicat în: Ediția nr. 798 din 08 martie 2013 Toate Articolele Autorului Ziua femeii și a mamei, pe care mi-o amintesc din vremea copilărie, cand îi aduceam mamei fragezi ghiocei și-i uram cu sufletul limpede și cu ochii umezi tot ce știam eu că poate fi mai frumos pentru ea, pentru viața ei dăruită cu prea puține bucurii, mă îndeamnă și acum să-i aduc un dar simbolic, deși ea nu mai este de multă
DE ZIUA MAMEI de LUCIA OLARU NENATI în ediţia nr. 798 din 08 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359956_a_361285]
-
ale sale. Se aștepta să-i cedeze cât mai repede poftelor sale de animal în călduri. Ana devenise o femeie frumoasă, de înălțime mijlocie, puțin peste un metru șaizeci. Avea ochii albaștri ca cerul senin de munte sau ca apa limpede a Florei. Pletele negre și ușor ondulate i se revărsau peste spate. Un mijlocel subțire de credeai că se frânge la prima strângere din prea multă dragoste și niște picioare drepte, cu pulpe armonios îmbinate întregii construcții corporale, îl făcea
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 256 din 13 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Răboj prin vremi ... In memoriam Gheorghe Pârnuță Țara și Istoria ei au fost pentru cărturar nesomn sau popas demult tânjitor spre a le lumina tenebrele limpezi vâltorile mâloase, cuvinte slobozite din condei cu osârdie ridică vălul de uitare - truda și jertfa și-osâdia înaintașilor cioplitori în lemn, mânuitori de țapine de andrele, de războaie de țesut hașurate în file de hronic precum tâmpla brăzdată a seniorului de-
RĂBOJ PRIN VREMI ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359605_a_360934]
-
graiul dulce românesc. S-au adunat, să-l asculte pe minunatul povestitor ION LAZĂR da COZA și să guste din scrierile ultimei sale apariții editoriale, intitulată simplu: APUSUL ÎNGERILOR. Dintre oaspeții prezenți la manifestare, care s-a petrecut dincolo de apa limpede a Cozei, în casa părintească a prozatorului (care și-ar merita, pe deplin, statutul de Muzeu Popular), amintim: Liga Scriitorilor Vrânceni a fost reprezentată de președintele acesteia, dl. prof. Culiță Ioan Ușurelu (directorul revistei „Salonul Literar”) și d-na Rodica
EDITURA ARMONII CULTURALE, 2011 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359614_a_360943]
-
vizita lui Alexandru Ioan Cuza la școala primară unde învăța el, caragiale pomenește cu emoție și recunoștință despre dascălul pe care l-a avut în clasa a III-a, Bazil Drăgușescu.De la el a luat dragostea pentru limba literară curată, limpede și precisă. După ce a sfârșit gimnaziu- sau poate chiar și o clasă de liceu- Caragiale s-a gândit, desigur, la profesia tradițională a familiei: teatrul. Vreme de doi ani a urmat la București clasa de declamație și mimică pe care
ION LUCA CARAGIALE, SAU FORŢA REALISTĂ A ACTUALITĂŢII OPEREI LUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 256 din 13 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359617_a_360946]
-
spre copilărie sau decantarea esențelor”. „Coexistența literaturii cu tematică națională și socială alături de aceea destinată copiilor este doar o altă fațetă a scriitorului, căci întoarcerea spre copilărie echivalează la Grigore Vieru cu o decantare a esențelor, iar uneori universul e limpede și curat, ajuns în chiar miezul lucrurilor.” Subliniind, conform studiilor critice actuale, jaloanele literaturii pentru copii și anume, capacitatea autorilor de a simplifica în sensul esențializării, iar nu al renunțării la calitate, Mariana Chețan remarcă: „Modul în care poetul Grigore
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
că i se va da dreptate, ca de obicei. Atâta doar că, cel puțin de data asta, bucuria lui a fost scurtă. I‑a dispărut în momentul în care, ajuns lângă Vasile, s‑a oprit din sărit, a ridicat ochii limpezi, poznași și plini de satisfacție ironică și a zis doar atât: - Tată, neica m‑a bătut și nu... - Și nu te‑a bătut bine! Asta ai vrut să‑mi spui, nu? l‑a întrebat taică‑său, privindu‑l încruntat. Ce
CHEMAREA DESTINULUI (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359622_a_360951]