2,068 matches
-
glafurile celor două ferestre, în total 14 scene. Pe latura de sud sunt următoarele scene de la vest la est: Pilda despre bogatul și săracul Lazăr, bogatul stă la masă, un tânăr servește. Lazăr stă la poartă, iar un câine îi linge rănile de pe picioare. Se arată apoi, moartea celor doi, ca la moartea dreptului și a păcătosului, Iona este aruncat din corabie în apă, iar chitul se apropie să-l înghită, Fiți blânzi ca și porumbeii și înțelepți ca șerpii. Iisus
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cu atenție sacul lor cu bani, au căutat o metodă de a-i da și ei câte o găurică, de unde să se scurgă câte ceva că vorba ceea, nu-i păcat să stea tot timpul lângă sac și să nu se lingă și ei pe degete. Să presupunem, că niște pensionari mai neastâmpărați, ar da din întâmplare peste declarația de avere a unuia din băieții aceștia isteți de la Finanțe. Oare nu ar păți, după cum prognoza cineva, atac de cord, comoție cerebrală, stop
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
scuipă, fără milă, pe fereastră. ”Dar iată, Umbră!” ... Înăuntrul meu a început să crească o coroană. Ieri a prins rădăcini, mâine o voi uda cu penele din aripi. Ea vrea doar să supraviețuiască în trupu-mi devastat de frumuseți care îmi ling picioarele și vor să îmi sărute fruntea ca niște oameni sinceri. Femeia din oglindă Mă privesc alături de voi, în oglindă. -Sunt eu femeia cu mantia alunecată și umerii goi? Ochi lacomi îmi desenează, cu priviri alunecoase, liniile trupului. Femeia din
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
țintirim tăcere e-n cetate. Preot rămas din a vechimii zile, Șan Marc sinistru miezul nopții bate. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin în clipe cadențate "Nu-nvie morții e-n zadar, copile". (1883) Mihai Eminescu Pe ling\ plopii f\r\ șo]... Pe lînga plopii fără soț Adesea am trecut; Mă cunoșteau vecinii toții Tu nu m-ai cunoscut. La geamul tău ce strălucea Privii atît de des; O lume toată-nțelegea Tu nu m-ai înțeles. De
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
părut o idee bună. Una grozavă chiar! Nu mai avusesem o vacanță de secole! Mi-ar fi prins bine o perioadă în care să mă odihnesc, în liniște și pace. Un loc în care să mă ascund și să-mi ling rănile săpate adânc în carnea mea de Luke. Cuvintele din Advent, cartea lui Patrick Kavanagh, îmi pluteau prin minte: Am încercat prea multe, prea multe am gustat, iubitule, și printr-o spărtură prea largă nu mai pătrunde nimic nou. Citisem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în piscine și erau fotografiate alături de un șir interschimbabil de blonde slăbănoage. Luke și băieții aveau cam aceeași înălțime, în jur de 1,80, plete lungi și cârlionțate. La vremea aia, bărbații cu plete erau OK numai dacă părul era lins, egal și cu cărare pe mijloc. Părul în scări, ondulat și lucios nu primea nici un punct. Când i-am cunoscut noi, nici unul dintre ei n-a apărut vreodată tuns după moda din luna respectivă. Fie că era vorba de păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și aveam de gând s-o obțin. Nu mi-a fost ușor să deschid cutia. Pentru numele lui Dumnezeu, Margaret nu desfăcuse nici măcar banda adezivă de pe ea! Ceea ce însemna, mi-am dat seama dezgustată, că nu deschisese cutia nici măcar ca să lingă oul! Am început să îndepărtez banda adezivă cu mare atenție. Mâinile mici și grăsuțe îmi transpiraseră. Dar figura nu mi-a reușit fiindcă odată cu ea am rupt și capacul cutiei de carton. însă am decis că eram mult prea nerăbdătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
buclele de matroană și mi-am întins pe față de trei ori cantitatea normală de produse de machiaj, nu mai arătam chiar așa de nasol. —Cel puțin e minunat și sănătos, m-am autoconsolat după ce mi-am pieptănat părul cât de lins am putut în încercarea de a-l lungi. Dinspre Helen s-a auzit un hohot de râs zgomotos și neplăcut. I-auzi la ea, a șuierat ea. Ești așa de amărâtă! Ia uită-te la părul meu! m-a invitat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
în spatele biroului ordonat cu meticulozitate (care aducea, teribil de evident, cu manifestarea tulburării obsesiv-compulsive), sorbea, delicat, dintr-o cafea de la Starbucks și scria, sârguincioasă, la computer. Părul îi stătea aranjat perfect, în stil Jennifer Aniston (faza cu plete lungi, blonde, linse), iar puloverul de un galben solar arăta clar că fusese proaspăt spălat. S-o ia dracu’! În copilărie, crezusem, plină de naivitate, că odată devenită om mare, n-aveam să mai am de-a face cu bătăușul clasei sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Wilt după ea. Eu cred că este teribil de important ca doi oameni să-și spună unul altuia adevărul, continuă ea, rupând încă o bucată din burgerul de vită și împingând-o apoi în gura lui Wilt. După aceea își linse agale degetele, uitându-se la Henry cu ochi mari. Wilt își mestecă încurcat bucata de burger și în cele din urmă o înghiți. Semăna la gust cu carnea tocată arsă, cu un ușor gust de parfum de firmă. Parcă Lancôme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Eva vorbea pentru sine. Domnul Morris se uită amărât pe geam, la mașina de forat. — Așadar, după părerea dumneavoastră, doamna Wilt nu era o femeie foarte agreabilă? Domnul Morris clătină din cap. — Era o femeie înfiorătoare, zise el. Sergentul Yates linse capătul pixului. — Ați spus “înfiorătoare”, domnule? — Mă tem că da. Am avut-o o dată la cursurile mele de noțiuni de bază în arta teatrală, la seral. — De bază? repetă sergentul și-și notă în carnețel. — Da, deși în cazul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
toate amânările, să se poată, în sfârșit, regăsi. Da, îi era dor de Irina, cea de departe, care ar fi putut fi dacă ar fi fost, așa schelălăia, neauzit, potaia Dominic, întins pe spate, pe covor, lângă cățeaua care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care îi lingea, gudurându-se, sucurile, pielea, părul. „Părul“, articulă abia abia cățelușul plictisit. „N-aveai păr roșu. De când, păr roșu?“, întrebase, abia suflând, străinul. „Irlandeză, baby. Sunt irlandeză“, răspunse, prompt, străina. „Irlandeză pursânge, jur“, repetase, ferm, irlandeza, și îl linse iarăși cu limba ei lungă, roșie, irlandeză, până ațipi, toropită, cu botul între labele sale și cu buzele lipite de defunctul Dominic, un degețel acum, un șarpe diminuat și senil. Trecu un secol de pace și uitare, ferestrele tresăriră iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de departe, apropiindu-se. Purta cizme înalte, mult peste genunchi, pantalonii de catifea brună. Jacheta de vulpe roșie, trupul firav. A traversat strada, a intrat pe alee. Chipul avea o paloare lucioasă, ochii luminau sub fruntea perfectă și părul era lins cuminte spre tâmple. A trecut printre grupurile de melomani așteptând să intre la concert. Răspundea saluturilor printr-o tinerească fluturare a brațului, se grăbea spre intrare. S-a oprit, câteva clipe, în fața unui bărbat. O strigase, se pare. O conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
extrase o țigară, aprinzând-o cu bricheta lungă, mov, scoasă fulgerător din buzunarul halatului. Florin nu mișcase, aplecat asupra fișei croitorului. — Avocat Olga Orleanu-Buzău! Vreau un răspuns clar. Fără goange. Nu sunt din alea de pe drumuri. N-am să vă ling labele, nici puța, asta să știți. Un răspuns clar. Ce-am de făcut. Atât! Să fiu informată corect. Unde să merg, cui mă adresez. — Dosarul dumneavoastră nu e la noi. Interesați-vă la secretariat. La secretariat, stimată doamnă, interveni, melodios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Spot. Fără să vreau, mă gândesc la Harry și la vorbele smintite care mi-au rămas înfipte în minte de două săptămâni încoace: X marchează locul. Locul s-a preschimbat acum într-un patruped și, în timp ce îl urmăresc cum o linge pe Lucy pe față, rămân aproape de Tom, pentru eventualitatea în care voi fi chemat să-i spun câteva cuvinte Pamelei. Nu sunt, dar ascult jumătatea de conversație care îi aparține lui Tom, surprins de reacția iritată a surorii lui vitrege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce vreau să spun. Ideea e că nu s-a născut scenarist și nici Madonna nu s-a născut cântăreață. Da, trebuie să ai un pic de talent de la care să pornești. Asta ar ajuta, oricum, dar mulți oameni talentați ling plicuri și răspund la telefon. Gata, acum că m-am convins singură că oricine poate să facă orice, îmi orientez din nou atenția asupra ecranului computerului. Nimic mai înfricoșător decât ecranul gol, dar presupun că majoritatea scriitorilor trec prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu-i asta, chiar n-am bani. - Cum vrei... Tipul s-a îndepărtat, gheboșindu-se ușor ca să nu dea cu capu-n becurile care luminau sălița. Nici pe Zina n-am mai zărit-o în următoarea oră (interval în care am lins, cu plăceri de om civilizat, două beri bașca suta de rom, trecându-mi cu un fel de voluptate palmele pe suprafața negeluită, neașchiată a mesei), așa că am început să mă gândesc la plecare. Nu-mi surâdea nici să plec prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la țigară sare iar peste saci, ia copilul din brațele omului, se-ntoarce cu el în ușa deschisă, îi face vânt de parc-ar fi vrut să-l azvârle, făcându-l chiar să orăcăie, pe urmă se-ntoarce la loc, lingând la el ca o cățea. opt M-am întors la viața socială pe o vreme încă frumoasă și liniștită, în sâmbăta când Bucureștiul își comemora o dată aniversară destul de colțuroasă, 544 de ani de la atestarea documentară, o sâmbătă cum nu știu câte am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de ani, suflă greu, jucându-și ghetele în băltoacele de zăpadă topită de la picioare. Părea o ființă civilizată, până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil mă-sa, l-a ridicat frumos și i l-a dat, așa de pe jos, să lingă la el. Printr-un fel de autosugestie, căldura cu miros dezagreabil a vagonului a crescut de cum am observat-o, până la temperatura ideală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
până când copilul dintre picioarele ei, o fetiță până-n doi ani, a scăpat pe linoleumul jegos un baton de ciocolată din care abia linsese. Tipa, probabil mă-sa, l-a ridicat frumos și i l-a dat, așa de pe jos, să lingă la el. Printr-un fel de autosugestie, căldura cu miros dezagreabil a vagonului a crescut de cum am observat-o, până la temperatura ideală a camerei de copil. (Dar eu știu de mult că nu pot fi un tată cum trebuie; cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
el. În semiobscuritatea roșiatică, își privește lung ceasul de pe mână. Auzi (către conviv), n-ai cumva un ceas?... Al meu văd c-a rămas la zece fără. - Păi, cât credeai că e? râde grosier tipul. Când te-am văzut că lingi cinci ore la o bere, mi-am zis că ceva nu-i în regulă cu tine. - Da’ ia zi-mi și mie, câte-am băut? - Trei, cu asta... De ce, te simți beat? - Nu, doar că trebuie să mă duc până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Are o bună educație, e expert în literatură occidentală. Printre romanele sale preferate se numără Amantul doamnei Chatterley. Bea ceai și vorbește englezește la petreceri de față cu femei frumoase. În seara premierei, are fața atent bărbierită și părul pieptănat lins spre spate. E într-o dispoziție excelentă. Intră în teatru și se duce să-și ocupe locul, în plasa ca de păianjen a pasiunii. Mai târziu, e criticat pentru mintea lui nerealistă, pentru nevoia sa de a trăi într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
le zic copiilor voștri? Sunt o cauză care merită? ... Își lasă capul în jos și lacrimile îi curg șiroaie pe obraji. Ce pot face pentru a vă proteja? Audiența răspunde cu hohote de plâns și suspine. Cântărețul de operă Hao Ling, care a jucat rolul principal în Legenda lampionului roșu, iese în față. Bărbați curajoși! strigă el. Haideți la Biroul Politic, haideți să mergem acolo unde poporul ne poate auzi, la stațiile de radio, pe scene, la știri. Să dăm glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
adâncè că într-o mlaștinè caldè, adormitoare, un val de mângâiere umple încet aerul din plèmânii mei, copleșindu-mè de o plècere rarè, Ea, cuibèrindu-se pe podelele compartimentului, își întinde mâna înspre piciorul meu și, mișcându-și vârful limbii peste buze, lingându-și colțurile buzelor, uitându-se în sus, cètre mine, râzând, îmi atinge ușor vârfurile ghetei, strecurându-și apoi degetele pe sub partea de jos a blugilor, încercând sè ajungè la pielea piciorului pe care o ghicește undeva deasupra ciorapilor, atingerile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]