4,823 matches
-
lămuriri, completări de către învățătorul “consultant” / ”participant” / “observator”. Avantaje: permite diferențierea sarcinilor de învățare; stimulează gândirea logică; sporește eficientă învățării(elevii învăța unii de la alții). INTELIGENTELE MULTIPLE Conform teoriei lui Haward Gardner,există și se manifestă 8 tipuri de inteligente: verbală/ lingvistică; vizuală/spațială; corporală/ kinestezica; logică/matematică; intrapersonala; interpersonala; muzicală/ritmica; naturalista. Gardner a observat că suntem tentați să-i numim “inteligenți” doar pe acei copii care sunt buni la literatura sau matematică,iar pe ceilalti îi numim “talentați”.Gardner consideră
Metode moderne de învăţare activă. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Pop Diana () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1165]
-
18 Simion G., Descoperiri arheologice pe grindurile din Delta Dunării, Peuce, II, 1971 (41). 19 Densușianu N., Dacia preistorică, Edit. Meridiane, București, 1980. 20 Teodorescu G. Dem., op. cit., 1885 (p. 43). 21 Macrea D., Studii de istorie a limbii și lingvisticii rom., București, 1965. 22 Vraciu A., Limba daco-geților, Edit. Facla, Timișoara, 1980 (p. 62). 23 Russu I. I., Cuvinte autohtone în limba română, Cluj, 1945; Russu I. I., Limba traco-dacilor, ed. II, Edit. Științifică, București, 1967; Poghirc C., Influența autohtonă
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
VI.1934, Prodănești, j. Sălaj), folclorist și etnolog. Este fiul Ilcăi și al lui Gavril Taloș, agricultori. Face școala elementară în comuna natală și Școala Normală la Cluj, unde urmează și Facultatea de Filologie (1952-1957). Devine cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară al Academiei Române, Filiala Cluj, în cadrul colectivului de folclor condus de Ion Mușlea. Bursier al Fundației „Alexander von Humboldt”, se specializează în studiul comparat al baladei populare europene la Deutsches Volksliedarchiv din Freiburg (1966-1971). Își ia doctoratul la
TALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290040_a_291369]
-
cunoașterii care acoperă 12 arii de cunoștințe: Zona I cuprinde două arii: (1) artele; (2) simbolistica informațiilor. Cele două arii comunică prin dezvoltarea unor sisteme de reprezentare simbolică. Artele presupun activități creative, iar simbolistica informației presupune sistemele simbolisticii formale, incluzând lingvistica, matematica și teoria informației. Tot aici pot fi incluse critica de artă și filologia, care servesc ca discipline de legătură. Zona II cuprinde patru arii: (3) hylenergetica; (4) științele biologice; (5) științele psihologice; (6) științele sociale. Hylenergetica (de la gr. hylé
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
proeminenți și le-a raportat la discursurile și teoriile curriculumului modern. Au rezultat concluzii șocante 158. După părerea sa, structuralismul clasic, așa cum l-au teoretizat Ferdinand de Saussure, Lévi-Strauss, Parson etc., a funcționat ca metodă de studiu nu numai în lingvistică, antropologie, sociologie ș.a., ci și în teoria și practica educației, unde a legitimat metodologic câteva dintre marile realizări ale curriculumului modern. Cherryholmes (1988) a identificat trei dintre cele mai recente și mai cunoscute construcții educaționale structuraliste: a) principiile fundamentale ale
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
atare pentru ca lectorul avizat să poată identifica o slăbiciune cronică a gândirii moderne: respingerea alternativelor și a perspectivelor multiple. 231. Termenul text este un concept fundamental al postmodernismului cu funcție metodologică. Este vorba despre o lărgire a sensului conotativ din lingvistică și naratologie. Orice realitate poate fi considerată, prin analogie, un text (scris sau vorbit) - prin urmare, poate fi supusă unei abordări hermeneutice. Ideea că orice proces, fenomen sau lucru poate fi interpretat în multiple moduri constituie o axiomă a gândirii
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mascată, el primea eticheta de „subversiv” de la o intelectualitate care se hrănea exclusiv din „opoziția verbală”. În psihoterapie se pune un mare accent pe cuvinte, cuvântul îmbolnăvește și tot cuvântul vindecă, însă nu putem analiza sentimentele și gândurile în formă lingvistică punându-le sub microscop sau separate de persoana care le exprimă. O dată exprimate, cuvintele capătă o existență aparte, a seduce înseamnă a transpune o persoană din universul rațional în cel al imaginației, al construcțiilor de idei, imagini și amintiri care
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
română-italiană (1972-1976) și a urmat trei ani cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București (1976-1979). A funcționat ca profesor de limba și literatura română la o școală din Huedin (1976-1980), apoi a lucrat în calitate de cercetător științific la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. În 1993-1994 a beneficiat de o bursă la Universitatea Catolică din Milano pentru pregătirea unei teze de doctorat despre poezia lui Umberto Saba. Participă la evenimentele din 21-22 decembrie 1989 de la Cluj, citind
POP-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288882_a_290211]
-
a Facultății de Filologie (Litere) de la Universitatea „Babeș- Bolyai” din Cluj-Napoca. Concomitent este cercetător științific principal (1957-1959), apoi conducător al Secției din Cluj a Institutului de Folclor al Academiei Române (1966-1969), decan al Facultății de Filologie (1968-1976), director al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” (1974-1976). A funcționat ca lector, în 1964, la Universitatea din Montpellier (Franța). Colaborează la „Anuarul Arhivei de Folclor” (serie nouă), „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, „Cronica”, „Demos” (Berlin), „Dacoromania” (Germania), „Etnographia” (Ungaria), „Familia”, „Folclor literar
POP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288884_a_290213]
-
cazuri are grijă să noteze nu numai localitatea unde a efectuat culegerea, ci și numele informatorului. Spre a întregi imaginea vieții românilor din Bihor, a scris un studiu etnografic și un altul despre graiul din această regiune (printre primele în lingvistica românească). Pasionat de problemele școlii, P. a avut și bogate preocupări didactice. A realizat o selecție de scrieri literare clasice și contemporane în Antologie română pentru uzul școalelor secundare (1885), împreună cu Ioan Paul a alcătuit o Carte de cetire (I-
POMPILIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288878_a_290207]
-
Barac, D. Țichindeal, Andrei Mureșanu, V. Alecsandri, D. Bolintineanu ș.a. Sporadic, a publicat și traduceri, alegând mai cu seamă povestiri cu semnificații etice. Ca folclorist, are în vedere diversele perspective din care poate fi studiată creația populară: estetică, psihologică, socială, lingvistică etc. El a fost un adept al ideii circulației și a contaminării unor motive folclorice în aria universală. Cu o informație temeinică și cu o bogată activitate de culegător, a formulat și principii cu privire la metoda de adunare și publicare a
POP-RETEGANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288898_a_290227]
-
Roman), traducătoare. Este fiica Elenei (n. Vasiliu) și a lui Ioan Popescu, oficiant sanitar militar. După studii liceale în orașul natal, urmează Facultatea de Filologie a Universității din București (1952-1957), devenind cercetător științific la sectorul de gramatică al Institutului de Lingvistică al Academiei Române. Obține titlul de doctor în filologie în 1974, sub îndrumarea lui Al. Graur. Colaborează la „România literară”, „Arc”, „Lettres roumaines”, „Luceafărul” și la periodice elvețiene ca „Gasetta Romontscha”, „Igl Ischi”, „La Quotidiana”, „Annalas”. P.-M. începe din 1973
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
de doctor în filologie în 1974, sub îndrumarea lui Al. Graur. Colaborează la „România literară”, „Arc”, „Lettres roumaines”, „Luceafărul” și la periodice elvețiene ca „Gasetta Romontscha”, „Igl Ischi”, „La Quotidiana”, „Annalas”. P.-M. începe din 1973 studiul retoromanei, abordând atât lingvistica (mai ales asemănările dintre română și retoromană), cât și literatura, mai ales din spațiul elvetic, și se afirmă ca prima traducătoare în România din acest idiom neolatin. Cunoscând bine cultura romanșă, contribuie la cunoașterea acestui spațiu în România. O primă
POPESCU-MARIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288950_a_290279]
-
filologie, cu teza Ilarie Chendi, reluată în volumul de debut din 1973. Va fi câțiva ani profesor la Săcuieni și Aleșd, județul Bihor, apoi muzeograf la Muzeul Banatului din Timișoara. Din 1963, la Cluj-Napoca, se dedică cercetării în cadrul Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” al Academiei Române, din 1980 conducând colectivul de istorie literară al Institutului. În 1995 devine și profesor la Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia. Debutează cu un articol de istorie literară în revista „Steaua” (1963
POPA-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288912_a_290241]
-
Sibiu. Înlăturat în 1945 din învățământ, este arestat, condamnat și deținut în mai multe închisori, până în toamna anului 1947. Între 1948 și 1949 lucrează ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, iar până în 1952 ca documentarist la Institutul de Lingvistică al Academiei, Filiala Cluj, apoi ca psiholog. Arestat din nou în 1958, la mijlocul anilor ’60 se mută la București cu familia. Se angajează psiholog la Centrul de Reumatologie, mai târziu devenind cercetător în cadrul Institutului de Medicină și Farmacie. Colaborează la
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
în domeniu. Paralel cu strălucita carieră didactică, a deținut funcții administrative de mare responsabilitate: director al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” (1946-1947), decan al Facultății de Filologie (1948-1950), șef de secție și responsabil al colectivului de istorie literară de la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Filialei Iași a Academiei Române (1959-1970). În această ultimă calitate, P. a contribuit în mod esențial la formarea unui solid nucleu de cercetare în domeniul criticii și istoriei literare. Bogata activitate a profesorului s-a bucurat
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
Seminarului Pedagogic din Iași” cu articolul Literatura romantică franceză în educație. Semnătura sa va fi prezentă în „Viața românească”, „Athenaeum”, „Gând românesc”, „Însemnări ieșene”, „Ethos”, „Opinia”, „Revue de littérature comparée” (Paris), „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Synthesis”, „Secolul 20”, „Cronica”, „Convorbiri literare” ș.a. P. rămâne, înainte de toate, un model al profesorului, prin ținută academică, eleganță, rigoare, îmbinate cu suplețe, generozitate și corectitudine fără reproș. Pe de altă
POPA-12. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288914_a_290243]
-
Panaitescu, Contribuții, 390-476; Lăudat, Ist. lit., II, 58-109; Ist. lit., I, 394-401, 537-542, 547; Ivașcu, Ist. lit., I, 214-217; Al. Cărăușu, D. Stan, Cu privire la paternitatea cronicii „Istoriile domnilor Țării Românești”, în Actele celui de-al XII-lea Congres internațional de lingvistică și filologie romanică, II, București, 1971, 33-35; Mircea Anghelescu, Din nou despre paternitatea Cronicii Bălenilor, R, 1972, 4; I.D. Lăudat, Problema „paternității” „Istoriilor domnilor Țării Românești”, LL, 1972, 2; Mircea Anghelescu, Din nou despre „Cronica bălăcenească”, RITL, 1973, 4; Mariana
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
care i-a iritat nespus pe E. Lovinescu și pe alții). Același Pușcariu l-a ajutat pe P., a cărui semnătură era tot mai prezentă în numeroase publicații științifice din țară și din străinătate, iar pentru lucrarea Mic tratat de lingvistică generală (1930) primise o parte a premiului „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române, să se transfere în 1938 la Universitatea din Cluj, ca titular al Catedrei de lingvistică generală. Își va urma apoi maestrul la Catedra de limba română. Din 1939 face
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
numeroase publicații științifice din țară și din străinătate, iar pentru lucrarea Mic tratat de lingvistică generală (1930) primise o parte a premiului „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române, să se transfere în 1938 la Universitatea din Cluj, ca titular al Catedrei de lingvistică generală. Își va urma apoi maestrul la Catedra de limba română. Din 1939 face parte din comitetul de direcție al revistei „Dacoromania”, iar în 1941 îi urmează lui Sextil Pușcariu la conducerea Muzeului Limbii Române. A fost în câteva rânduri
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
Litere, iar când, în urma Dictatului de la Viena, Universitatea din Cluj a trebuit să se refugieze la Sibiu, a funcționat o vreme și ca prorector. Moartea l-a surprins în plină putere de creație pe acest devotat slujitor al filologiei și lingvisticii românești ce și-a făcut datoria în spiritul pe care îl deprinsese - cum singur afirmă în Mic tratat... - la „buna școală românească pe care o ilustrează nume ca B. P. Hasdeu, A. Philippide, Ovid Densusianu și Sextil Pușcariu”. Adept al
PROCOPOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289029_a_290358]
-
Maior. Debutează în „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»” (1958), cu studiul Preocupări de teorie literară la români (1780-1830), și editorial cu volumul Petru Maior - un ctitor de conștiințe (1973). Colaborează la „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Studii literare”, „Studii și cercetări lingvistice”, „Cercetări de lingvistică”, „Studii. Revistă de istorie”, „Steaua”, „Tribuna”, „Manuscriptum” ș.a. De asemenea, participă la realizarea unor importante proiecte colective, cum ar fi Istoria literaturii române (II, 1968), Scriitori români (1978), Dicționarul scriitorilor români (I-IV, 1995-2002) și Dicționarul esențial al scriitorilor români
PROTASE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289044_a_290373]
-
Lucrărilor Publice. După absolvirea Facultății de Filologie din București (1948) , a lucrat ca redactor la Editura Științifică (1948-1951), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1951-1959), apoi a fost corector la Editura Științifică (1959-1963) și documentarist la Institutul de Lingvistică al Academiei până în 1977, când se pensionează din motive de sănătate. La debut a semnat cu numele Georgeta Rădulescu. Excelentă editoare de texte, cu preponderență din clasicii români din secolul al XIX-lea, R.-D. a debutat cu o ediție
RADULESCU-DULGHERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289108_a_290437]
-
Glasul Bucovinei” (1918-1919), care milita pentru unirea cu România. Stabilit la Cluj în 1919, organizează Universitatea nou-înființată, unde va fi, în două etape, rector (1919-1920, 1940-1941), funcționând aici până la pensionare. Întemeiază în 1919 Muzeul Limbii Române, primul institut românesc de lingvistică, fiind și director al buletinului „Dacoromania” (1920-1948). Încă din noiembrie 1905 Academia Română îi încredințase continuarea Dicționarului limbii române, la care lucraseră B. P. Hasdeu și A. Philippide. P. reușește să elaboreze trei volume, până la litera L (lojniță). Tot el inițiază
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
vieții lui tot trei volume. Academia Română îl distinge cu Premiul „Ion Heliade-Rădulescu”. Cu o activitate recunoscută pe plan european, este ales membru al mai multor instituții științifice: Academia Saxonă din Leipzig, Academia de Științe din Berlin, Comitetul Permanent Internațional de Lingvistică ș.a. A fost reprezentantul României la Institutul Internațional de Cooperare Intelectuală de pe lângă Liga Națiunilor. Se afirmă, în același timp, ca poet și prozator și mai cu seamă ca istoric și critic literar, colaborând la „Vatra”, „Gazeta Transilvaniei”, „Foaia poporului”, „Calendarul
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]