9,794 matches
-
întîmplase exact în momentul în care simțeau că aveau nevoie de o schimbare. Nici nu-și dăduseră seama că fuseseră luate prin surprindere, că într-un fel cineva le întinsese o cursă. Sîntem pe mîini bune fetelor, încercase să le liniștească Delfina după șocul primei întîlniri. Făcuseră bine că avuseseră încredere în ea sau ar fi trebuit să fie mai prudente, să cîntărească mai bine oferta? Cînd și-au dat seama că totul fusese plănuit din timp în cele mai mici
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
le stătea la dispoziție, un apartament sau măcar o cameră în care puteau să se mute la orice oră? Angelina se gîndise și la asta, avea niște variante, cu chirie sau în gazdă, asta nu era așa de important, o liniști Tușica, atîta doar să aibă puțină intimitate și zona să nu fie rău famată. Ce bine era că nici una dintre ele nu avea pretenții, că se mulțumeau cu puțin, că știau ce înseamnă sacrificiul. Asta o să le ușureze mult misiunea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
oboseală, în fața unei scrumiere pline ochi de chiștoace. Așa ne place nouă, să ne tratăm cum se cuvine clienții serioși, începe să-i dea tîrcoale, lăsați și dumneavoastră acuma, că n-o fi mare pagubă dacă pierdeți o rundă, îl liniștește. își duce mîna la buzunarul de la piept, simte foșnetul bancnotelor, mi-a mai rămas îndeajuns se gîndește, îmi mai încerc de cîteva ori norocul la masa de bingo, zece, douăzeci de mii în plus sau în minus nu sînt o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se abătuse de la subiectul ăsta, nu se clintește nimic, ăla care ți-a adus vestea era un întîrziat, era clar, nu mai primisem nimic de la plicul cu vestea proastă, știa ceva ce eu nu aflasem încă, pentru că apele s-au liniștit imediat. — Ciulește-ți bine urechile Roja, simți nevoia să i-o spună, dacă vreodată ți-a trecut prin cap că eu i-am ascuns ceva, să știi că nici vorbă, am discutat totul pe șleau, adu-ți bine aminte de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cîteodată la vecernie le mai puneam Europa Liberă la difuzoarele alea, nu le venea să creadă, ascultau extaziați, speriați, în timp ce eu făceam pe mine de frică să nu facă infarct vreunul din cei mai în vîrstă din cauza emoției. — Poți fi liniștit, ești un erouaș de poveste, lasă prostiile, Roja, fără glumă, Părințele, cît de bine ți-ai construit imaginea în zilele acelea, erai idolul tuturor, cavalerul în armură strălucitoare al virginelor, întruchiparea capitalismului pentru cei de vîrsta mea, mîngîierea pe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
legată de actele de identitate ale lui Timișoara. Pînă și oamenii dumneavoastră v-au dezabrobat atitudinea și v au întors spatele. Cu toate astea v-am mai dat o șansă, puteați să rămîneți alături de noi, să așteptăm împreună să se liniștească apele. După aceea puteați să plecați încotro ați fi dorit, fără să mai dezorganizați și grupul Părințelului, care nici măcar n-a mai reușit să ajungă la Coloane. Nu pot să mai ascult, îl întrerupe Roja, voi chiar mă luați de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
totul altundeva. Urmară întîlniri nenumărate, fie în locuri publice, fie acasă la Roja, fie în camera de cămin a Delfinei. Aveau nevoie de un plan de bătaie bine pus la punct. Nu-ți mai bate capul degeaba cu asta, îl liniștise Bătrînul. Intrigile astea deocheate poți să le lași liniștit pe mîna femeilor. Nimeni nu se descurcă mai bine la capitolul ăsta. Nu încerca să vii tu în schimb cu tot felul de scenarii realiste, să-i convingi cu argumente s-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pentru noi, încercă să glumească Tușica. N-ar mai fi ieșit nimic dacă ar fi trebuit să te împărțim cu altcineva. Simțeam nevoia să avem lîngă noi un bărbat care să ne protejeze, cel puțin pînă aveau să se mai liniștească apele, nu e nici o rușine să recunoști asta. — N-am avut o variantă mai bună, zise Angelina. Trebuia să găsim o modalitate de a băga puțină zîzanie între tine și Delfinaș. — Gîndește-te cît ar fi fost de simplu, spuse Tușica
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
a întîmplat? zise Sena punîndu-și centura de siguranță, începînd să înghită în sec. — E de belea, ne-am ars cu toții! țipă Dendé ca un disperat, gîfîind, manevrînd volanul ca un apucat. — Ce ai pățit? potolește-te, încercă Sena să-l liniștească privind impacientat la acul de kilometraj. — Au tras pe sfoară o țară întreagă, zise Dendé după un moment de pauză în care se auzi doar huruitul motorului ambalat puternic. Geniul și Cucoana sînt vii și nevătămați cum te văd și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să fie de piatră pentru că pot face abstracție de tot și pot face asta pentru că sînt detașați de toate. Noi, pe de altă parte, trebuie să plătim prețul fizic și psihic, pentru ca puțoii ăștia bogați și răzgîiați să se fîțÎie liniștiți prin jur. Nu, nu există un prînz pe gratis. Noi plătim Întotdeauna. Îmi trece prin 000000000000000000000000000000000000apoi l-a lovit pe Royal Scot prin 0000000000000000000000000mănîncă00000000000ur și Bernie, cel care se ocupă cu asigurări 0000000000000 mulțumesc 0000000000000e plăcinte În cuptor În spatele șo0000000000000Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
și primăvara Îl face pe jos, să nu se mai termine. Ar vrea ca opririle În stații În care se face schimbul grăbit de călători să fie de fapt opriri În timp. Un copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
colocatar nu mai era În viață. Îl Înfricoșa ideea că a sfârșit Într-un mod tragic și că nu apucase nimeni să-i aprindă un capăt de lumânare. Acum, că apăruse lângă el pe boarfele străvechi care acopereau patul, se liniștise Într-un fel, i se limpeziseră sufletul și mintea, simțea nevoia să-l ocrotească, să-l Îngrijească, să-i pună sângele În mișcare, mai ales că lunile de iarnă se topiseră și o primăvară blândă le luase locul. -Bună-dimineața, Înger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a fost să plângă de bucurie. Am Întrebatca o de ce plânge și mi-a răspuns că-i e milă de Kawabata care s-a născut deja și trebuie să și moară și eu n-am apucat să-l văd. Am liniștit-o, spunându-i că eu sunt Kawabata, și m-am născut cu numele ăsta, care, nu știu din ce limbă vine și că n-o să mor curând, să nu-și facă griji. Când mama m-a lăsat jos, pe asfaltul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
se miră În sinea lui, cum poate o ființă fragilă să fie atât de autoritară, ba chiar obraznică.. Întâi, Îi vine să urle de furie, și are un moment În care ar sfărâma toate obiectele din Încăpere, după care se liniștește brusc și calm, Îi spune tinerei redactore: -Am să-i povestesc totul lui Kawabata. O să se Înfurie ca și mine, după care o să râdă În hohote, tot ca și mine. Antoniu Începe să râdă, și râsul lui inundă Încăparea, holurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
oferă astfel o verificare imediată și pragmatică a teoriei înseși; și, mai ales în primele zile, oamenii se îndrăgosteau de Antonia și erau veșnic dispuși să-și mărturisească necazurile în fața ei. Nu aveam nimic împotriva acestui lucru întrucât îmi mai liniștea îngrijorările legate de starea ei de spirit, ea fiind astfel mult mai fericită decât dacă nu ar fi intrat în comuniune cu nici un alt spirit în afară de al meu. În ultimul timp a fost foarte preocupată de Palmer Anderson, „Anderson” după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fruntea palidă și ridată și mi-am lăsat mâna pe obrazul ei în jos spre gură. Ea închise ochii pentru o clipă, rămânând în continuare crispată. — Hai, iubito, nu mai sta așa. Arăți de parcă ai fi în fața plutonului de execuție. Liniștește-te și mai bea puțin. Uite, am să-ți mai pun în pahar. Acum discută cu mine rațional și nu mă mai speria așa de rău. — Vezi tu, nu e vorba de a fi puțin îndrăgostită, rosti Antonia ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am impus un standard foarte ridicat. Probabil că va trebui să mă comport la același nivel și de acum încolo. Am lăsat-o să mă ia de mână. Am lăsat-o să mă mângîie așa cum mângîi un animal ca să se liniștească. — Sigur că da, va trebui să te comporți în același fel și de acum încolo! Plină de recunoștință, râzând, destinsă acum, căzu în genunchi în fața mea, îmi sărută mâna și o strânse la piept. Ești generos, dragul meu! Vocea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
paharul de băutură. S-a întors spre mine, așteptând să dau încă un semnal de plecare. Dacă în clipa aceea m-am temut că s-ar putea să-i fie milă de Antonia, privirea ei ar fi trebuit să-mi liniștească temerile. Era mult prea preocupată de propria ei persoană, de dorința de a fi corectă, de a păstra - așa cum numai tinerii o pot face, fără pic de milă, într-un moment ca acela - demnitatea afirmațiilor precise. Cred că ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
spre ușă. Antonia scoase un vaiet lung, tremurător, sfâșietor și se lăsă pe scaun într-un hohot de plâns. Am condus-o pe Georgie afară, lăsându-l pe Palmer să-i aplice Antoniei cele mai noi metode psihologice de a liniști o femeie isterică. 13 Pur și simplu trebuia să o văd pe Antonia din nou. Când plecasem din Pelham Crescent toată dragostea și grija mea rămăseseră alături de ea. Nu-mi mai puteam despărți ființa mea de a ei, de parcă mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
suporta o dezlănțuire sentimentală din partea lui Georgie; îmi doream să plec. Pe când ne terminam cina, ea mi-a dat de înțeles că a simțit acest lucru, și eu n-am găsit cuvintele potrivite pentru a o contrazice și a o liniști. Însă m-a cruțat de o repriză de plâns. Dar amândoi purtam în minte cuvintele ei „e puțin probabil ca Martin să se însoare cu mine”. Cred că aceste cuvinte ridicaseă o barieră între noi pe care Georgie și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
închipui. Dar într-o clipă am reușit să-i prind ambele mâini. I le-am strivit pe amândouă într-o singură mână de-a mea și m-am lăsat cu și mai multă greutate peste trupul ei, până când s-a liniștit. Îi vedeam fața la câțiva centimetri de a mea, îi vedeam cele câteva fire negre de pe buza de sus și dinții albi. M-am ridicat puțin și cu mâna liberă am plesnit-o de trei ori în plin peste față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să mă opresc, să mă sprijin de stâlpul de iluminat și să încerc să-mi controlez și să-mi calmez respirația. M-am întrebat dacă n-ar fi mai bine să mai stau puțin și să încerc nu să mă liniștesc, căci mi-ar fi fost imposibil, ci pur și simplu să-mi reglez propria respirație ca să nu leșin. Am stat câteva minute pe loc și am respirat ritmic. Apoi mi-am spus că nu e bine să mai întârzii ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
să încerc să mă exprim cât mai simplu. Cred că pentru voi amândoi e important să o părăsești pe Antonia. De fapt tu vrei să o părăsești pe Antonia, iar acesta nu este momentul potrivit pentru a încerca să-ți liniștești simțul datoriei. În linii mari ideea de „a face ceea ce vrei” îi costă pe alții mai puțin decât aceea de „a face ceea ce se cuvine”. Dacă ai să rămâi alături de Antonia, ai să o distrugi lent. Fii hotărât. Și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cartier chinezesc“. Geniala Karla Manetti, faimosul inspector de la omucideri preferă să nu divulge modul În care au făcut această conexiune Într-un timp atât de scurt. „Dar o crimă rămâne o crimă, indiferent de Îndeletnicirile persoanei decedate. Nu vom sta liniștiți până nu vom găsi o explicație logică. “ Inspectorul Îndeamnă persoana care a telefonat, posibil, o „camaradă“ a femeii decedate, să iasă la rampă. „Multe Întrebări Își caută În continuare răspunsul. “ Numărul la care puteți contacta poliția este 53970. Persoana anonimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
-mi Înving inima disperată, m-am Întrebat dacă era cazul să menționez bătaia de aseară. Soarele era la fel de sfidător ca mai Înainte, așa că, după ce i-am povestit lui Manetti ce se Întâmplase, cu o voce tremurândă, Încercându-mă să mă liniștesc, m-am simțit de parcă aș fi vorbit Într-un neant luminos, Însă deloc inofensiv. Deși cuvintele sunau afectat, parcă rostite dintr-un roman desuet, inspectoarea mă urmări cu atenție. Când, Într-un final, am terminat, adăugând ca un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]