KorAP: Find »[drukola/base=lipi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...42 43 44 ...474 >

11,844 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183

implor, fiți indulgenți. Cum se Întâmplă de obicei când vine vorba de problema sexualității, povestea devine indiscretă și jenantă - indiscretă poate pentru mulți, jenantă doar pentru mine - și am nevoie de ceva timp ca să extrag cuvintele astea care mi se lipesc de gâtlej. În același timp, dacă povestea ofensează cumva pe cineva, aș vrea să subliniez că există rufe mult mai murdare care ar trebui spălate În public. Și Încă ceva: nu toate lucrurile sunt ceea ce par. Desigur, vinerea trecută n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dora Îl aștepta pe acest musafir. Și atunci de ce nu m-a rugat să mă Întorc peste o oră, cum ne-am și Înțeles, de altfel? Mi-am pus bluza cu grijă. Apoi mi-am Întors capul și mi-am lipit urechea de ușă, gulerul Împungându-mi bărbia. Se auzea cumva o voce de bărbat? Vocile păreau să vină dinspre camera de zi, pentru că acum se auzi vocea Dorei, tare și răspicat: — Sper că va trece. Poate ar trebui să ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
mi-am coborât mâna pe stomac, peste nasturii Înveliți, care ieșeau ușor În față acolo unde corpul se Împarte În două, ca niște sfârcuri umflate de scroafă. Mijlocul se curba concav și, când mi-am Încordat abdomenul, ramele corsetului se lipiră de trunchiul meu În dungi rigide. Era ca și când m-aș fi transformat În... Nu, asta e cam greu de exprimat. Până acum nu mi-am dat seama că unele cuvinte chiar sunt mai greu de rostit decât altele. Era ca și când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Nu În costumația asta. Dintr-odată, se auzi un țipăt ascuțit, urmat de un sunet Înfundat; mi-am dat seama că m-am Înșelat: se duseră În bucătărie - vizitatorul era, așadar, o femeie. M-o fi strigat Dora? Mi-am lipit urechea de ușă, dar n-am reușit să deslușesc nici un alt sunet. Eram sigur că va striga din nou dacă va avea nevoie de ajutor. Cu grijă, mi-am mutat greutatea de pe un picior pe celălalt; sângele Îmi umflase picioarele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
retușa machiajul? Trupul meu se topea Într-o stare de așteptare Înfierbântată. Din clipă-n clipă, Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit picioarele conștiincios, Îndreptându-mă de spate și mi-am lăsat mâinile să atârne, cu coatele lipite de corp. Dar un gând incomod Îmi trecu prin minte: dacă persoana de dincolo de uși nu era Dora, ci vizitatorul care Încă nu plecase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Dora Îmi va rosti numele. I-am promis că voi fi fetiță cuminte, așa că cel mai bine ar fi să stau calm. Mi-am lipit picioarele conștiincios, Îndreptându-mă de spate și mi-am lăsat mâinile să atârne, cu coatele lipite de corp. Dar un gând incomod Îmi trecu prin minte: dacă persoana de dincolo de uși nu era Dora, ci vizitatorul care Încă nu plecase? Pașii aceia pe care Îi auzeam nu erau cumva mai apăsați, răsuflarea aceea, mai răgușită, mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înțeles nici o boabă. Văzând că nu primește răspunsul așteptat, nou-venitul a tras-o pe femeia Înaltă spre el; aceasta se aplecă și-și dădu la o parte o șuviță de păr de pe ureche. Am observat că Își ținea poșeta strâns lipită de piept și purta bocanci lungi, maro, cu șireturi roșii. Odată ce termină, bărbatul pocni din călcâie, Își așeză degetele pe mânecile sacoului și - cu totul lipsit de sens - Își scoase În evidență cămașa deja scofâlcită. — Alors? Întrebă. Partenera sa nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Înfiptă-n fund. În timp ce madame Își dresează... Drace, cum să-i spun? Poneiul. Sau, În rol de guvernantă, să-ți spună să te Întinzi pe un scaun și să numeri cu voce tare, timp În care ea ține o coală lipită de fundul tău, cu un decupaj În formă de „25“, și bate ritmul cu un bici. O singură greșeală dacă faci, o iei de la capăt. Fir-ar să fie, Sascha! Știu totul despre cum e să te pună cineva la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
care am reușit să deschid ușa. Plăcuța cu numele meu se dădu În lături cu un scârțâit care-mi amintea de gramofonul Dorei (atârna Într-un singur șurub). Închizând ușa dintr-un șut, m-am debarasat de hainele care se lipeau de mine și m-am aruncat imediat pe pat, Întâmpinat de un somn care mă aștepta cu brațele deschise. Undeva În adâncul supus al somnului, Heino se descotorosi de pudelul său ciufulit. Acum Îl auzeam spunând: — Sper să treacă, indicând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
ceva de ani, care, cu mișcările lejere ale atletului Înnăscut, mergea agale - de parcă ar fi fost proprietarul sau cel puțin moștenitorul locului. Avea părul ras În spate și deasupra urechilor, dar o șuviță galbenă ca paiul fusese lăsată liberă și lipită de frunte Într-un stil, mai nou, atât de popular. Când mă observă, bătu din palme și, răsucindu-le, pocni din Încheietura degetelor. Avea buzele lucioase și fața plină de acnee. Nu știu din ce motiv, nu mă slăbea din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
I-am simțit limba netedă pătrunzând Între două dintre ele, corpul meu transformându-se În căldură Înfiorătoare și umezeală minunată. Am Încercat să-mi amintesc repede dacă mă spălasem În dimineața aceea. Mult mai târziu, Dora stătea Întinsă cu buzele lipite de urechea mea. Dinspre camera de zi se strecurau ultimele acorduri ale „Dorinței bscure“ (un cântec al marelui Rigoberto, pe care-l cumpărase pe un disc de gramofon, imediat ce a descoperit că acesta era unul și același cu hermafroditul despre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
gâlmă măricică de sânge coagulat pe ceafă; una mai mică pe coapsa stângă. Buze umflate. Ochi Înnegriți. După ce m-am șters, am dat peste o sticlă de șliboviță și o cutie de tinichea cu plasturi uzați. Plasturii mi i-am lipit pe corp, acolo unde am considerat necesar, iar sticla am pus-o pe masă. Din șifonierul din hol am recuperat ultima pereche curată de chiloți și cămașa scorțoasă, aproape nefolosită, pe care o cumpărasem pentru cina cu Dora. Pantalonii de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
punctul de a exploda În orice clipă. Era atât de nervos, și atât de groaznic de excitat, că abia se mai controla. Dar până la urmă a făcut ce i-am spus. Știam că e o chestiune de secunde să-și lipească râtul de oglindă. Urma arăta ca o garoafă, Închisă la culoare și cutată, de parcă ar fi fost lăsată de un porc. Dora zâmbi. L-am Întrebat ce-a văzut. La Început, n-a zis nimic. ‘Vrei să-ți spun eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute, Dora era pe punctul de a-i cere ciocolata, când cineva a bătut la fereastră. Fața plată a Adelei se lipise de suprafața pătată a geamului iar În spatele ei se deslușeau obrajii Îmbujorați ai fratelui Dorei. Bucătarul sări În sus imediat și Începu să țipe așa de tare, Încât dădea impresia că mai are puțin și-i ies ochii din orbite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Îl luă pe acesta de mână. Poate nu voia să arate că mă cunoaște. — Azi e ziua lui Axel. Întorcându-se spre fiul ei, adăugă: Acum hai să ne Întoarcem la ceilați. Apoi traversară strada - mama, copilul, balonul. Cu tălpile lipite În smoala topită, am plecat abia după ce au dispărut după colț. Am simțit din nou Înțepătura aia În inimă. Aș fi putut jura... Casa În care Anton stătea cu chirie era la câteva sute de metri de gară, ascunsă Între

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
confuzia inundându-mi capul ca un incendiu. Să nu-i fi observat, deși erau acolo? Tot ce se poate - atâta timp cât nu erau deja În buzunarul lui Anton... Mișcările pe care le distigeam mi-au acaparat atenția din nou; mi-am lipit urechea de ușa rece a șifonierului. Neconvins dacă erau ale unei femei sau ale unui bărbat, am hotărât că persoana pe care Dora o primise la ea era femeie, dacă s-au dus În bucătărie, și bărbat, dacă s-au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
de dimineață strălucea doar de câteva ore, și totuși, dogorea destul de tare. Urma o nouă zi spectaculoasă de vară. Am Încercat să mă adun, respirând Încet. Dacă vroiam ca planul meu să aibă succes, trebuia să adun toate resursele posibile. Lipindu-mi brațele de corp, am făcut câteva mișcări cu coatele, de parcă aș fi bătut din aripi. Încet, am simțit că scrotul mi se desface ca un sul și penisul mi se umflă cu tresăriri mici, dar perceptibile, care până la urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
tăiau cu ferăstrăul, băteau cu ciocanul și Întindeau beton umed pe niște cărămizi ruginii. Păreau mai puțini decât de obicei, dar la fel puși pe treabă. În curând căldura va deveni agresivă și smoala se va topi, ajungând să se lipească de tălpi. La ora asta Însă, ziua era Încă proaspătă și plăcută, iar muncitorii, Încă treji, nu Începuseră să polueze aerul cu prostiile lor profane despre politică. Soarele orbea ferestrele; un vânt leneș tulbură vârful copacilor. Am intrat În brutărie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
spre locuința lui, cu spatele aplecat și pași mici. — Ne Îndreptăm spre front, ă, Knisch? Cele câteva smocuri de păr care-i Încadrau capul stăteau vâlvoi și, ca toți bătrânii, nu era bărbierit la fel de meticulos peste tot. Pe alocuri Își lipise bucăți de hârtie igienică pe fața ruginită. Am Încercat să le dezlipesc, dar domnul Vogelsang Își feri chipul și arătă spre ușa mea - degetele Îi tremurau și buzele, de asemenea. — Vezi-ți de treabă, Knisch. O chiurasă face plecăciuni doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
loc, am scăpat și de pachetul de Moslem. Acum am reușit să trag fermoarul. Tot ce trebuia să mai fac era să decid dacă ar trebui s-o port pe braț, sau s-o arunc pe umăr și s-o lipesc de mine, Într-o parte. Și fiindcă nu eram sigur cum ar proceda o doamnă respectabilă, m-am gândit la Dora. Apoi mi-am amintit că n-a folosit poșete deloc. M-am gândit atunci la maică-mea și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
asta: cât de mult contează să-ți ții gura. Apoi l-am Întrebat dacă avea nevoie de obiectul pe care mi-l dăduse Manetti. Un cuțit pentru prăjituri. Nu, Karp nu avea nevoie de așa ceva. Apoi am stat cu receptorul lipit de ureche și ne-am ascultat unul altuia respirațiile. Ce era de spus fusese spus. Amândoi știam că s-ar putea să fie ultima dată când mai auzim unul de altul. Karp abia aștepta să Înceapă o nouă viață; eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

diareea! - și, odată ajuns în spatele ușii încuiate de la baie, îmi trag peste cap o pereche de chiloți de-ai soră-mii, furați din șifonierul ei, pe care i-am ținut ascunși într-o batistă, în buzunar. Efectul desuului de bumbac lipit de gura mea e atât de galvanic - până și cuvântul „desuu“ e atât de galvanic - încât traiectoria ejaculării mele a atins noi culmi uluitoare: decolează din vintre ca o rachetă și pornește glonț spre becul din tavan, pe care spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zice că-i o idee „educativă“, tata face un ocol de zece mile până acasă. Pe bancheta din față, soră-mea numără cu glas tare pilonii care susțin minunatele cabluri educative, iar pe bancheta din spate eu adorm cu obrazul lipit de haina neagră din piele de focă a maică-mii. La Lakewood, unde într-o iarnă petrecem un weekend cu membrii Clubului Gin Rummy de Duminică seara, din care fac parte și părinții mei, eu dorm cu taică-meu într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
plecat? Cât de sus și cât de departe avea să meargă până să ajungă la destinație? Te pomenești că într-o bună zi o să deschid gura în timpul unei ore să spun ceva și-o să mă trezesc cu oul meu stâng lipit de vârful limbii? În școală, cântam împreună cu învățătoarea noastră Sunt căpitanul soartei mele, sunt stăpân pe sufletu-mi iar, în acest timp, o insurecție anarhică fusese lansată în trupul meu de către unul din soldații mei - și-mi era cu neputință

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
zică: — Pipăie. — Ce să pipăi? o întreb eu în timp ce mă apucă de mână și mi-o duce spre trupul ei. Mamă... — N-am pus nici două kilograme pe mine de când te-am născut, zice ea. Pipăie, mă îndeamnă și-mi lipește degetele țepene de șoldurile ei rotunjite, care nu arată rău deloc... Și ciorapii. Au trecut mai bine de douăzeci și cinci de ani (de jucat s-ar zice că nu ne mai jucăm), dar mămica încă își mai trage ciorapii de față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]