1,388 matches
-
de la car unul a luat roatele din față, celălat pe cele din spate și tot așa, ca în final eroii noștri să-și dea seama că din toată agoniseala părinților pentru care tot satul îi invidia, s-au trezit săraci lipiți pământului. Exact asta s-a întâmplat la noi în țară și din păcate și la noi în Cârțișoară. O gospodărie colectivă, nedorită de oameni, totuși eficient organizată, ajunsă la performanțe care în noile condiții ar fi putut duce la rezultate
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
voioșie. Nu mai contează că indivizii respectivi poartă după ei, de multe ori ca pe un stigmat, însemnele televiziunii care ia făcut celebri. De exemplu, Magda Ciumac, Tolea Ciumac sau Ogică respiră OTV prin toți porii, imaginea lor fiind iremediabil lipită de televiziunea lui Dan Diaconescu și de bălăcăreala de acolo. Posturile TV care se consideră ceva mai serioase nu au însă nici o problemă să invite pe platourile lor personajele de mai sus și astfel săși amestece imaginea cu OTV. Pentru
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
lui Orfeu e zadarnică, se aude glasul Speranței. Dar memoria Îi răspunde: Orfeu n-a dovedit că Euridice trebuie ștearsă din suflet, ci că el trebuia să creadă În ea. Obrazul dublu al lui Ianus e acum compus din capetele lipite ale celor doi sfincși. O față surîde iar pe cealaltă buzele freamătă gata să adreseze o nouă Întrebare. Cum spune Socrate că Zeul voind să Împace plăcerea și durerea, fiindcă n-a putut, s-a mulțumit să le lege strîns
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
care natura îi vorbea, simțind că îl cheamă necontenit. La rândul ei, Carlina se aplecă cu brațele întinse spre el și cu buzele țuguiate îi sărută toată fața închipuindu-se fiica soarelui care urma să apună. Apoi stătură câteva minute lipiți unul de altul, neștiind care dintre ei iubea mai mult. Ea finaliză despărțirea de tatăl său cu capul lăsat jos într-o supunere totală adăugând: „ E tatăl meu! E cel mai bun tată din lume, am același sânge ca și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
mine acasă" și să-i invit pe toți cei ce vor sa vină. Dar la ce bun gluma asta?! mi-am zis. În cameră la mine pot încăpea cel mult opt: trei pe pat, unul în fotoliu, doi lîngă calorifer, lipiți unul de altul, alți doi după ușă, lîngă chiuvetă, tot lipiți. Și-apoi, la teatrul de-aici, tradiția cere ca după orice premieră petrecerea să se țină la clubul teatrului. În viitoarea garsonieră însă, e cu totul altceva! Mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sa vină. Dar la ce bun gluma asta?! mi-am zis. În cameră la mine pot încăpea cel mult opt: trei pe pat, unul în fotoliu, doi lîngă calorifer, lipiți unul de altul, alți doi după ușă, lîngă chiuvetă, tot lipiți. Și-apoi, la teatrul de-aici, tradiția cere ca după orice premieră petrecerea să se țină la clubul teatrului. În viitoarea garsonieră însă, e cu totul altceva! Mai ales că, așa cum au fost făcute repartițiile de la combinat, eu voi primi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
parteneră de viață; apoi doamna Cristescu și fata cu ochi frumoși, de la I.L.L.; atîtea suflete deosebite, revărsate în fiecare gest. Cum le-aș mai fi recunoscut și apreciat dacă nu era femeia aceea de la mansardă?! Ușa capitonată, pe care stă lipită privirea mea, se deschide încet, iar prin deschizătura făcută se strecoară secretara. Închide ușa cu grijă, trece pe lîngă mine și pune un dosar pe biroul ei, lîngă mașina de scris. Știți..., începe ea, ocolindu-mi privirea, încercînd să pară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se arcuiască frumos femeile blonde au cei mai frumoși sîni! -, mijlocul, rotund, e strîns de bluza coborîtă puțin peste fusta neagră, iar picioarele, cu genunchii rotunzi, alăturați, stau într-o parte, lîngă pat, cu cizmele, din piele neagră, strîns lipite. Nu trebuia să-mi spui, Mihai..., murmură Cristina, continuînd să privească mocheta. De cîte ori venea la București, Brîndușa trecea pe la mine. Stăteam ceasuri în șir de vorbă, ne aminteam de anii aceia frumoși ai studenției, cînd locuiam amîndouă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întreb, dar... Degetele ei, desprinse de obraz, s-au oprit în aer: rămîn așa un timp, au o tresărire, parcă ar vrea să prindă ceva, apoi se întorc pe obraz, trec apăsat peste buze, rămînînd alăturate în fața gurii, cu palmele lipite ca într-o rugăciune la ceas de taină. Vorbele ei calde topesc încet și sigur în sufletul meu orice urmă de îndoială, alungă din mine oboseala, îmi încălzesc sufletul viscolit și-mi aprind obrajii. Zîmbetul ei descătușează în mine zîmbetul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să te dai cu el de pereți, să ai impresia că înțelegi, și apoi, imediat, să uiți tot?! Să poți recunoaște răspunsul, exactitatea lui, valoarea lui, să-ți spui: „ăsta e, știam și eu“, ca apoi să rămâi cu buzele lipite, cu gura ferecată, și să bâlbâi, ca o idioată căzută în mintea copiilor, lucruri pe alături de răspuns. III Joi, 9 februarie [1950] Aseară, închipuie-ți, am fost la teatru pentru prima dată de la plecarea ta. Toată dimineața m-am gândit
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
pe moșiile lor, În velnițele administrate de evrei sau de alți străini. Din acest motiv, În seco lele XVIII-XIX, boierii și mănăstirile cu moșii au avut interesul să colonizeze satele și târgurile cu „izraeliți, veniți mai ales din Galiția, calici lipiți pământului” (cum Îi descria Mihai Eminescu În 1879 ; <endnote id="cf. 285, p. 29"/>), pentru a le arenda acestora velnițele (povernele) și cârciumile care funcționau pe moșiile lor. Rachiul era, chipurile, făcut din „bucate [= cereale] stricate”, „dar și din săcară
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
un plic și cu o adresă, scrisă cu litere de tipar, mînă-l spre Iași, la Regiune: Tov. Miu Dobrescu, Prim-secretar al Reg[iunii] P.C.R., Iași. Pe articol, într-o margine, să fie scris tot cu litere de tipar, eventual lipită o mică bandă dactilografiată: Tomis, nr. 1, 1968. și pe plic la fel, ca să nu fie nici un fel de suspiciune. 4. Tactica e mai importantă decît orice în aceste împrejurări cînd impotenții turbă contra celor care au reușite. (Ieri la
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
de o forță nevăzută. Suntem cu toții surprinși iar eu încep să mă îngrijorez că o să-mi zică și mie că nu sunt pregătită. Îi smulg lumânarea din mână, o ard bine la capăt, o lipesc cu grijă și o țin lipită suficient cât să fiu sigură că am fixat-o sănătos, îmi iau mana și... cade. Repet și eu procesul de câteva ori, în liniștea consternata a tuturor, după care Alfonso mă întreabă cu tristețe: „Ingrid, tu crezi în ce facem
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
cu un prosop de bumbac, deoarece încă nu se vindecase de răceala zdravănă căpătată după ce făcuse baia nedorită, în acea zi friguroasă de iarnă. își aduse aminte cu recunoștință de ajutorul primit de la acea amărâtă de țigancă, care deși săracă lipită, nu a pregetat să le dea ajutorul refuzat de creștini mai înstăriți din Rediu. Se apucă să citească încă odată scrisoarea primită de la Mihai, băiatul lor cel mare, care servea în marina militară și își aminti episoade din propria lui
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
publicată de Hessen la Berlin. Pe 16 ianuarie 1920, a ținut o conferință la King’s College din Londra, despre „Regimul Sovietic și viitorul Rusiei“ care a fost publicată după o săptămână În suplimentul revistei The New Commonwealth nr. 15 (lipită frumos În albumul mamei). În primăvara aceluiași an, am Învățat-o aproape integral pe dinafară când mă pregăteam să vorbesc Împotriva bolșevismului la o dezbatere sindicală de la Cambridge; (victoriosul) apologet a fost un ziarist de la The Manchester Guardian; i-am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
crește, mai repede și mai repede... Întunericul se lasă încet. Și toaca bate, bate... S-a făcut întuneric. Și toaca bate, bate... 10 Prohod cu colind "Marea Neagră lac turcesc" Noapte. Crivățul viscolește spulberând zăpada din pervazul ferestrei. Ștefan, cu cămașa lipită udă de sudoare, sprijinit de perete, împietrit, privește în gol cu ochii împăienjeniți în lacrimi. Îi crescuse și barba... Și nu erau decât patru zile; venise spre el cu mânuțele întinse: "Tata căluțu!". Era bucuria lui să-l călărească, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ai mai pleca. Am privit coloana care este crăpata venind Sfântă Lumină întâi la cei din curte, apoi la cei din biserică. La intrarea în biserică, în exterior, e coloana care e crăpata. De fapt sunt trei coloane acolo, aproape lipite una de cealaltă, și cea din mijloc e crăpata. Apoi am intrat în biserică. Ne-am oprit la Piatră Ungerii, la vreo 3 m după intrarea în biserică. Cu smerenie am îngenuncheat, m-am închinat tainic, am sărutat și am
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de peste treizeci de minute, ne urcam în vagoanele înghețate și pline de promoroacă prin exterior, dar și prin interior. În tren, gerul era crâncen. În compartimentele pline de navetiști nu era gheață, dar pe hol totul era înghețat. Stăteam nemișcați, lipiți unul de altul, pentru a ne încălzi și când trenul oprea în gara orașului reședință de județ eram aproape fericiți. Din gară alergam până în centru pentru a ne încălzi, atenți totuși la gheața de pe trotuare. În sala unde se ținea
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
observat asemenea o degenerescență granulo-grăsoasă considerabilă.” Am redat textul în descifrarea lui George Potra, doar cu adăugarea unui cuvânt între paranteze drepte. Față de aceste observații, Nicolae Pătrașcu are doar fraza: „între cămașa creerului și substanța corticală erau câteva puncte aderente, lipite, care explică până la un punct neșirul de cugetare al poetului în timpul boalei și poate și unele neregularități din viața sa.” (p.1058-1059). Pare un rezumat al observațiilor clinice de mai sus sau, mai degrabă, explicarea în cuvinte mai simple, de către
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
după ce acesta a fost chemat, în mai 1885, să-și efectueze serviciul militar), până la 11/23 decembrie 1885, când, odată cu al 217-lea număr, Drepturile omului își încetează apariția din lipsă de fonduri, majoritatea tinerilor care-l scriau fiind săraci lipiți pământului. Aici, la gazeta social-democrată, Constantin Bacalbașa și-a dovedit pentru prima oară talentul real de ziarist, așa cum menționează același Nicolae Iorga amintindu-și, în 1922, că la Drepturile omului se afla „în rândul întâi un ziarist de foarte mare
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
pentru vremea aceea, unde era instalat un institut-pension de băieți numit Codreanu. Hotelul High-Life nu era clădit. Casa de alături în care se află magazinul Leonida nu era. Era o altă căsuță cu un etaj, iar jos cofetăria fraților Tănăsescu. Lipit era Hotelul Orient 117, mic hotel cu un etaj și dirijat de către un bătrân simpatic, numit Demetrescu. În colțul stradei Grigorescu, pe atunci strada Modei 118*, o mică căsuță. În colțul celălalt o altă căsuță joasă. Alături era o casă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
după două ore. În fine, după ce m-am urcat, distanța pînă la compartiment mi s-a părut nesfîrșită: soldați care se întorceau din permisie, beți, vulgari pînă la nerușinare, țigani dormind pe jos între flegme și mucuri de țigară, fete lipite îndrăzneț de partenerii lor ocazionali, mormane de bagaje etc. În timpuri de criză, toți aceștia s-ar călca unii pe alții, s-ar (și ne-ar) strivi, ca să-și facă loc. Chiar și acum, cînd notez aceste impresii dezagreabile, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
la strictul necesar consumul de energie electrică și gaz metan din propria locuință, vă aduceți o mare contribuție la funcționarea fără întrerupere a activității economice și sociale din municipiul nostru!” *Zvonuri? Pe Bistrița ar fi fost lansate două sicrie avînd lipite pe capace portretul „Tovarășului” și, respectiv, al „Tovarășei”. Pe buletinele de vot (constatare, cică, a unui colonel de securitate, răspunzător de una din secțiile locale), „foarte multă lume a scris: Gorbaciov”! *BBC a transmis (4 și 5 noiembrie 1987) o
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
pentru a-mi curăța parbrizul, în timp ce timbrele și plicurile pe care am vrut să le expediez din România au căzut sau s-au dezlipit, obligându-mă să le încredințez unui cunoscut care poate va reuși să le expedieze mai bine lipite. Nici în Capitală lucrurile nu stau mai bine. Hoteluri ca: București (construit pe locul fostei cafenele Nestor), Continental, Athénée Palace nu au parcaj, străinii fiind amendați pe loc cu 100 de lei, chiar dacă în fața hotelului lor, în timp ce își așteaptă nevasta
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
Paper, 15. Prowse, Martin. (2003). Towards a clearer understanding of „vulnerability” in relation to chronic poverty. Chronic Poverty Research Centre Working Paper, 24. Sandu, Dumitru. (2003). Moving out of poverty. World Bank, decembrie. Stănculescu, Manuela; Berevoescu, Ionica (coord.). (2004). Sărac lipit. Caut altă viață!. București: Editura Nemira. Szelenyi, Ivan (coord.). (2002). Sărăcia în societățile în tranziție. București: Editura Ziua. Teșliuc, Cornelia; Pop, Lucian; Teșliuc, Emil. (2001). Sărăcia și sistemul de protecție socială. Iași: Editura Polirom. Yaqub, Shahin. (2002). Chronic poverty: scrutinizing
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]