12,623 matches
-
model ce a făcut, face și va face prozeliți! A doua știre, mult mai puțin burlescă, îl are ca erou nedorit pe Geo Dumitrescu. Pentru Traian Băsescu, poate ar trebui spus că poetul octogenar e autorul volumelor "Aritmetică" (1941), "Aventuri lirice" (1963), "Nevoia de cercuri" (1966) și al antologiilor "Jurnal de campanie" (1974), "Africa de sub frunte" (1978), "Versuri" (1981). Geo Dumitrescu a condus prima serie a "României literare" postbelice, între 1968 și 1970, după ce, atât înainte cât și după război a
Problema spinoasă a yalelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16922_a_18247]
-
pasionată a gîndurilor și sentimentelor lumii noastre" (Dan Grigorescu). Indiscutabil, a lumii "socialiste". Și cum să nu fi iritat tînărul Sebastian Reichmann instanțele ideologice, în pofida afectării lor liberalizante din acei ani întrucîtva îmblînziți, cînd înțelegea a îmbrățișa exclusiv revoluția limbajului liric, cînd includea în viziunea d-sale ruptura totală de conveniențe, inclusiv de posibila integrare și solidarizare cu prezentul "noii orînduiri"? E faimosul lâchez tout al suprarealiștilor, despărțirea tranșantă de tot și de toate, pe care o comentează Maurice Nadeau în
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
însă fără a-și pierde semnalele inițiale. S-ar putea zice că poetul folosește în locul faimoaselor zaruri propoziții și sintagme dintr-un jurnal intim, conținînd consemnări ale unor simțăminte și fapte umile. Combinatoria reprezintă factorul ce le transfigurează în feerie lirică: Ce vreți, asta e lumea/ Doi morți din partea tatălui/ Sanatoriul încurajat al uitărilor/ Copacii înfrînți sub ștreanguri/ a doua zi după război mai verzi/ Azi-ieri, ieri-mîine, subțiri trubaduri// Dacă mîncați portocale ce faceți cu cojile/ dacă dormiți ce faceți cu
Feeria libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16963_a_18288]
-
Îngerul venețian". Văduva misterioasă, victimă a amintirilor și singurătății limpezește în acest coșmar viziunea dură asupra lumii a unui Mihai Columban descendent al unei familii simple și avînd pe cap o nevastă însărcinată și doi copii. Paradoxal e că efuziunile lirice ale personajelor nu au nimic vinovat, cartea trecînd într-o zonă neutră de analiză: spațiul politic e dominat de un patriotism pe care fiecare îl înțelege cum vrea, și dacă romanul debutează cu "chestiunea daunelor publice" el se încheie cu
Despre naivitate by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/16981_a_18306]
-
are, de altfel, experiență în construirea unor romane fulgurante - castele de nisip înălțate pe țărmul poeziei. Un asemenea roman este ciclul de poeme Scrisori neexpediate, subintitulat Roman de provincie 1920. Schimbul de "scrisori" dintre El și Ea constituie un duet liric plin de farmec: "Ea Ar trebui să plec, să-ntâlnesc niște oameni/ să mai aflu vești, să-mi rezolv niște probleme/ bănești; lenevesc în aceste scrisori ca-ntr-un/ pat comod și curat și mă descopăr atât de senină/ și
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
în țara de jos// și ce pistruiată lalea de Olanda/ cu aur stropită lalea de Olanda/ ce palizi baroni cu briciul în mână/ îi tăiau o petală pe săptămână" (lalea de Olanda) Este o desuetudine intenționată, o formă de răsfăț liric care dovedește rafinament. Cu aceeași artă, poeta face să răsune muzica versurilor populare românești, întrerupând-o din când în când spectaculos cu clicul câte unui neologism: "Miron Vodă, domn incert/ Cum pot somnul să ți-l iert/ După mirul Dumitale
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
Românesc, ediția a treia, revăzută și adăugită, are o încheiere care motivează, flexibil și ductil, actul canonizării, furcile caudine, prin care se trece adesea până a se ajunge la liman. Părintele Prof. Dr. Cezar Vasiliu și-a adjudecat un final liric, definind, prin prisma epitetului, deloc ornant, chemările ortodoxismului de către toate regiunile României („bătrâna Dobroge, întristatul Cuadrilater, superba Muntenie, isteața Oltenie, blânda Moldovă, înlăcrimata Basarabie, dulcea Bucovină, înțeleapta Transilvanie, voievodatul Maramureș și mândrul Banat”). A se obserava puterea de sinteză a
Sfinții neamului românesc. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_220]
-
stă sub semnul sociabilității. Aceasta înseamnă că poetul evită a rămîne singur cu sine, preferînd contactul strîns cu oamenii, cu faptele, cu obiectele, care dau versurilor sale o densitate materială intrinsecă. Dacă la unii poeți înregistrăm o îngustare a cîmpului liric, fie printr-o opțiune obsesională, fie prin abstractizare, aci, dimpotrivă, ne întîmpină lărgimea, cuprinderea, cultul concretului ca generoasă nelimitare. Însăși dedicația volumului respiră un aer confratern: Această carte se dedică fraților mei de spirit, artă și literatură, precum și tuturor acelora
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
un distih de întinsă posteritate didactica: Un orologiu bate noaptea jumătate/ La castel în poarta oare cine bate?," "un ce horcăit, cavernos". E clar, pentru el, acest tip de mirodenii orientale ("horcăit", "cavernos") se poate presară pe aproape orice preparat liric pentru a-i înteți gustul... Or, acel "ce horcăit, cavernos" nu e deloc detectabil în cele două versuri liniștit narative. Iar în prologul la poemul sonoritățile cavernoase și horcăiturile vor fi fost auzite doar de ingeniosul lor comentator. Din cele
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
însuși înariparea pe care tradiția literară a urmăririi demonice o provoacă în propriul său geniu. Dar, trebuie imediat spus, ritmul scurt produce un asemenea efect mai cu seamă în părțile inspirate din Mihnea și babă și în câteva alte texte lirice; aiurea, în potop de compoziții dulcege ce spun cu sprinteneala una și alta ("Ea era așa ceva/ Că când zorile s-arată", citează G. Călinescu)... În segmentul VII, poetul revine la dânsul de fantome, a cărui extraordinară pregnanta merită calificativul de
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
arhitecturile spiritualiste ale lui Ion Cornea la notațiile fragile ale lui Teo Boicescu, de la retorica lui Emil Darie, animația gestualistă a lui Constantin Neacșu și a lui Laurențiu Ene, viziunile vag simboliste ale Mariei Gaghel Crișan și pînă la abstracționismul liric al Ecaterianei Popa, stilistica individuală este foarte diversă și bine susținută în detaliu. Cei doi graficieni, Petti Velici și Tudor Popescu, deși radical diferiți ca temperament, se completează aproape organic. Primul, mai aproape de zona decorativului și cu o evidentă spaimă
Artiști plastici vâlceni by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17026_a_18351]
-
o gaură/ în nisip,/ lîngă cadavrul tău/ descompus" (Morbidă). Andreea-Luciana Dumitriu e o poetă deplină, ultima - nu și cea din urmă, sînt sigur - floare a poeziei de azi; debutul său cu volumul Călăuza tăcerii dovedește odată mai mult faptul că lirica noastră contemporană își pregătește un "schimb" foarte bun; și radical, și valoros. Andreea-Luciana Dumitriu, Călăuza tăcerii, Ed. Cronica, Iași, 1999.
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă tot un elan liric. Geo Dumitrescu are mai mult spirit critic decât talent și, în consecință, își folosește spiritul critic pentru a face poezie. Poet și propagandist Intrat în dizgrație la scurtă vreme
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă tot un elan liric. Geo Dumitrescu are mai mult spirit critic decât talent și, în consecință, își folosește spiritul critic pentru a face poezie. Poet și propagandist Intrat în dizgrație la scurtă vreme după instaurarea regimului comunist și obligat de împrejurări să nu publice
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
Geo Dumitrescu reușește până la urmă, cu multă răbdare, să pună la punct mecanismul care provoacă emoții. La maturitate, el nu mai are acel firesc al blazării pe care îl avea în tinerețe, ajungând să cultive, la extrema cealaltă a registrului liric, un patetism artificial, aparent incompatibil cu temperamentul său. Dar acest patetism artificial impune respect prin ceea ce s-ar putea numi profesionalismul simulării și, mai ales, prin eficiența estetică. Poemul Inscripție pe piatra de hotar, de pildă, a ajuns un fel
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
al lui Cehov. 2. Un alt component al Școlii nemțene de poezie este Adrian Alui Gheorghe. Inhibiția, rezerva, timorarea lui Nicolae Sava (al cărui suflet înfricoșat-domol se exprimă în metafora tancurilor care trebuie scoase la păscut) dispar în discursul acestui liric, alimentat de un bios robust, dominat de porniri vehemente. El lucrează direct cu concretul arzător, precum un metalurgist fără mănuși și fără ochelari de protecție. Nota sa specifică o reprezintă o impulsivitate, o sangvinitate a asociațiilor. Cele mai dense stihuri
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
surogat, adică spre o execuție artificială la rece, din ce în ce mai puțin controlată. Nu "viziunea" proclamată constituie unitatea de măsură a acestei producții, ci ceea ce am numit fantazarea abstractizantă. Poetul își pune creația în stare actoricească, e un dibaci mânuitor de marionete lirice. Pentru a crea iluzia vitalității, se folosește de trucurile unei libertăți ostentative, de cuvinte mutate din alveolele lor, strâmbate în chip pueril, ori chiar de interjecții, silabe, litere scăpate din frâu, într-un simulacru de delir." Evaluările sunt discutabile și
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
Dl. Liviu Grăsoiu nu o spune explicit dar destule dintre aprecierile sale conduc spre această concluzie. Ceea ce este, negreșit, un record pentru un comentator al operei lui Topârceanu. Asta, să adaug, deși istoricul literar nu pregetă să semnaleze realele izbînzi lirice ale poetului, inclusiv cele din Rapsodii sau din Balade. Ciudat lucru, atît de lucid în aprecieri cît privește lirica lui Topârceanu, brusc dl. Grăsoiu e cuprins de cecitate în spațiul prozei. Și memorialistica despre înfrîngerea de la Turtucaia cea despre perioada
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
vest și central-europeană, nu cea orientală, a cultivat, asemeni "Cercului literar de la Sibiu", cu care ne simțeam apropiați, prin multe opțiuni estetice, eseul, filosofia, registrul "grav", mai târziu ironia intelectuală și umorul, figura poetului doct, a traducătorului pasionat de universul liric al creatorilor de primă mână. Livrescul și manierismul de care a fost învinuită lirica "echinoxiștilor" au contribuit la "limpezirea apelor", cum ziceți, mizând pe substanța spirituală, pe un neomodernism, cu punctele de sprijin în Blaga și în ermetismul italian. Echinoxul
Adrian Popescu - Echinox n-a fost o anticameră ci chiar salonul literar al generației '70 () [Corola-journal/Journalistic/17093_a_18418]
-
și bunica, bîntuite de-a lungul anotimpurilor de nostalgia paradisului pierdut, figurat oniric prin cuibul de barză cu oul cosmic. Sinceritatea impusă de repetatele confesiuni trimite la o scenă similară din Notting Hill (Marea Britanie, 1999) a lui Roger Michell, comedie lirică de o încîntătoare convenționalitate, anume creată pentru a ne amăgi cu posibilitatea anulării barierei dintre realitate și ficțiune: iubirea imposibilă dintre o actriță americană și un librar londonez prinde avînt abia după secvența nocturnă din parc - un soi de pajiște
Doamne, nouă redă-ne... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17078_a_18403]
-
Robbe-Grillet, sunteți creatorul "noului roman" francez. Transformarea conceptului de roman (propusă de dumneavoastră) a evoluat spre un nou gen de poezie? În ceea ce mă privește, da. Un da valabil pentru multe. Și pentru o poezie narativă, profund diferită de poezia lirică de azi, dar în relație cu operele majore ale trecutului. Ce semnifica pentru dumneavoastră - în anii 50 - a fi prins în mrejele "noului roman"? Cum s-a instalat noua scriitură? Ca un asalt? Contra cui? Care a fost mesajul lansat
Michel Butor: - "Scriu mereu contra uitării" by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/15820_a_17145]
-
miraj ce se mistuie pe sine, provocînd, de la un anume grad de saturație, un protest al spiritului creator ce i se substituie, nu fără a o încorpora precum un sacrificiu care-l nutrește. Reinstaurarea plinului în gol reprezintă, așadar, programul liric al Irinei Mavrodin. E o tentativă, am putea spune, de remitologizare spontană, de restituție a materiei umane recuperate în urma exploziei desacralizante, reorganizate în sensuri simbolic-estetice. Sau, spre a recurge la cuvintele lui Georges Dumézil referitoare la mit: "Concepte, imagini și
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
-le de vii" (Am un loc cu cap și brațe și picioare). Luptîndu-se cu golul precum Iacob cu Îngerul, Irina Mavrodin luptă, firește, în numele realului, cu care stabilește relații pe mai multe paliere. Fenomenologia realului e abordată strategic, în funcție de disponibilitățile lirice, în succesiunea lor, ce ne oferă tablouri distincte. Mai întîi, poeta cultivă o stare de aparentă confuzie cu realul, o frenezie participativă la condiția acestuia, ca și cum (rețetă suprarealistă) ar dori să șteargă granița dintre ficțiune și empirie. Poezia însăși se
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
redresa pe neașteptate, poate înflori. Inițial, lirica lui Grigore Hagiu dezamăgește, neoferind altceva decît "spectacolul dezamăgitor al diluției neînfrînate și chiar al confecției, încît cîștigarea pe parcurs de către poet a unei anumite autonomii, prin accentuarea notelor particularizante (ton și material liric), nu devine implicit și factor de înaintare. Volum după volum (și sînt vreo șapte) se înșiră sporind sentimentul cititorului că nimic surprinzător nu se mai poate aștepta". Ceea ce nu-l împiedică pe cronicarul prob a prețui ipostaza postumă a poetului
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
amintesc prea de aproape factura gazetăriei sale foarte onorabile din lunile de după revoluție și probabil că, în condițiile libertății, cînd indignarea poate lua calea adecvată a foiletonului inspirat, poetei nu i-ar mai trece prin gînd să transforme în energie lirică această combustie din materiale ușor inflamabile. Sau mai concret: ineditele la care poeta ne face azi părtași poartă în substructură o doză de declarativism și sentențiozitate, de "discurs" (așa se și intitulează cîteva poeme) cu care în genere poezia nu
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]