1,837 matches
-
În Istanbul, i-a șoptit Asya. — Dedim sana altin liralar icin gelmiș olmah... Asya a dat ochii peste cap, mai puțin sarcastic decât avusese intenția, Înainte să se concentreze asupra poveștii lui Armanoush. — Mi s-a spus că era un literat căruia Îi plăcea să citească și să mediteze mai mult decât orice altceva pe lume. Bunică-mea spune că-i amintesc de el. Și mie Îmi plac cărțile foarte mult, a adăugat Armanoush cu un zâmbet timid. Câțiva ascultători i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
În Istanbul au fost arestate și duse cu forța la sediul poliției. Cu toții se Îmbrăcaseră adecvat, erau ca scoși din cutie, de parcă s-ar fi dus la o ceremonie. Purtau gulere de un alb imaculat și costume elegante. Erau cu toții literați. Au fost ținuți la sediul poliției fără nici o explicație, până când au fost În cele din urmă deportați fie În Ayash, fie În Chankiri. Cei din primul grup erau Într-o stare mai proastă decât cei din al doilea. Nimeni n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
literar În domeniul ăsta? Din cauză că minoritatea armeană devenise o societate incapabilă să-și mai considere copiii copii? Copilăria era o inutilitate, dacă nu chiar un lux, refuzat unei minorități care trebuia să se maturizeze cât de repede putea? Sau fiindcă literații din Istanbul fuseseră Înstrăinați de tradițiile orale pe care bunicile le treceau cu credință mai departe nepoților lor? Cartea se numea Micul Porumbel Rătăcit și Țara Fericirii. Era vorba despre un porumbel rătăcit În Înaltul cerului În timp ce zbura cu familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Emil Isac ș.a.). În Memoriile sale, Beldie va evoca, nu fără nostalgie, „liberul acces în revistă dat tuturor nebunilor, tuturor inadaptabililor (...) victimele unei originalități proprii greu de definit sau de identificat, sau ale unui talent, de voie, de nevoie, inconformist. Literații cei tineri de școală nouă, admonestați pe aiurea ca școlarii cei răi și trimiși pe la casele lor de țațele prea serioase și în papuci de casă, precum Viața românească, poporanistă și cu nasul mult prea sus, sau Vieața nouă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mai ales, ca personaj, punîndu-și „geniul” estetic în viață și în pasiunea hedonistă a trăirii efemerului. „Între cenaclul Junimei din deceniile 7 și 8 ale secolului trecut și cel al Sburătorului lui Eugen Lovinescu de după Primul Război Mondial, cercul de literați și artiști pe care Bogdan-Pitești l-a întreținut în jurul său - mai ales între 1908-1922 - a fost singurul care a oferit (mult mai mult, desigur, decît anemicele cenacluri macedonskiene) o atmosferă de efervescență intelectuală, de curiozitate artistică bine orientată, propice afirmării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
De aceea nimeni nu se mai interesează în roman (și teatru) de subiect”. Sînt declarate depășite, pe rînd, „literatura în contrasens, nelogică și fără temă centrală”, practicată de pe la 1910 de către avangardiști („Formula cea nouă, deși s-a practicat numai de literații de avangardă, s-a banalizat fulgerător de repede”), romanul-monolog interior joycean („o rețetă lugubră, ca și a bătrînului roman psihologic pe care-l continuă”), naturalismul, realismul, romanul social și senzațional, romanul istoric, romanul fantastic, toate - înlocuite de noua ofertă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
modern nu absoarbe însă doar romanul, schița sau nuvela, ci și studiul critic, și eseul. „Jurnalistul” și „scriitorul” sînt categorii care nu se exclud. Rămîne valabilă doar distincția dintre jurnalism și poezie (în sens larg): „Suprimă deosebirea dintre gazetar și literat: rămîne distanța întreagă între genul acestora și poem. Iar prin poeme nu înțelegem doar strofe și compoziții verbale, ci și construcțiunea oricărei realități estetice. Numai în felul acesta problema putea fi formulată”. Pe urmele lui Arghezi, Vinea subliniază caracterul antididactic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și a lirismului poetic”, cu o „atitudine democratică cuviincioasă”. O notiță din nr. 18 comentează amabil editorialul „Cheia viselor“ al lui Ion Vinea, iar afinitatea cu suprarealismul nu scapă comentatorului anonim, care își amintește astfel că directorul Contimporanului este „un literat de bună speță”. Nu va fi uitat însă faptul că, de la o vreme, revista condusă de el a (re)devenit mai mult politică decît literară. Politică - în ce sens? Autorul notiței vorbește despre un „compromis cu burghezia” - lucru nu lipsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
1931), Dragomirescu - căruia Marcel iancu îi va desena un expresiv portret - opina „în privința așa-numitei literaturi de avantgardă” că „nu este decît o producțiune care din punct de vedere estetic nu merită nici o atenție. Adevărata literatură de avantgardă este a literaților înzestrați cu genialitate creatoare”. Universitar influent, președinte (din 1922) al Institutului de Literatură din cadrul Literelor bucureștene, criticul era la acea dată principal modelator al canonului didactic. Nu puțini autori de manuale (între care Gh. Adamescu) îi fuseseră studenți. Iar „a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
prin „trivializarea” imaginilor. Perspectiva sa conservatoare identifică însă mai rapid decît cea a criticilor mai liberali diferența specifică - „anarhică”, expresionistă - a lui Fundoianu față de „tradiționalismul” tematic. Nu e de mirare că Ion Vinea este considerat „figura cea mai plină dintre literații anarhici”; „îndelungata activitate beletristică” (proba devoțiunii față de artă) și colaborarea la „cele mai multe publicații contemporane - vreo 16 la număr”, unele cu „anumită vază, ca: Gîndirea, Cugetul românesc, Noua revistă română, Adevărul literar etc.” (certificatul de compatibilitate cu direcția tradițională canonică, plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mare caz de cultură și invita la ea acasă toate celebritățile care conferențiau la universitate. Îi avusese ca oaspeți pe R.H. Tawney, Bertrand Russel, pe câțiva tomiști francezi de vază al căror nume Îmi scapă (Maritain?), și o sumedenie de literați, mai cu seamă francezi. Abe Ravelstein, pe atunci un tânăr membru al catedrei, fusese invitat la un prânz dat În onoarea lui T.S. Eliot. La plecare, Marla Glyph i‑a spus lui Abe: - Ai băut Coca Cola direct din sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
dovedind c-ai Înțeles și pătruns, ca nimeni altul din critica noastră literară, această poezie de-a dreptul fantastică și incomparabilă, care, optând o rezistență nemaipomenit de dârză la interpretare, poate fi socotită o reală punte a măgarului pentru orice literat de la noi. Pe de altă parte, mă-ntristează enorm faptul că, În două locuri, n-ai rămas consecvent cu tine Însuți, ci ai recurs la vicleșugul concesiilor cu scopul vădit de a face pe placul activiștilor culturali, care, oricum, nu
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
admite fiindcă până și pe ei Îi fac să roșească. Mi-e greu, aproape imposibil să le reproduc deoarece Îmi Închipui că nici hârtia nu le-ar suporta. Este de-a dreptul uimitor și groaznic de supărător că un mare literat ca tine (Cerul mi-e martor că n-o spun În ironie și „Honni soit qui mal y pense”) a putut murdări Într-un hal atât de țigănesc limba noastră „limbă sfîntă” violentând-o și aducând-o Într-o stare
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
nu investigatori. Să avem sărbătoarea în pace și să ne revărsăm în dragoste, în caritate, pedagogia. Pentru o păsărică 16 Publicarea unui joc de inteligență, la secțiunea Distracții în săptămânalul argentinian "Caras y Caretas" (Fețe și măști), a dat notabilului literat și rector al Universității din Salamanca, don Miguel de Unamuno, temă pentru a scrie o ingenioasă scrisoare, din care copiem câteva paragrafe, a căror lectură, cu siguranță, va părea interesantă publicului, care va ști să savureze agerimea observațiilor și eleganța
Însemnări pentru un tratat de cocotologie by Miguel de Unamuno () [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
aerul (și fumul de țigară) al aceleași încăperi scriitori supuși și conformiști alături de alții care aveau la activ ani grei de pușcărie întrucît făcuseră parte din categoria nonconformiștilor, a rezistenților, a anticomuniștilor. Ce putea avea în comun, de exemplu, un literat de modă veche precum Petre Țuțea, care își pierduse dinții în închisorile comuniste, cu un poet precum eugen Jebeleanu, al cărui nume îl știam încă din manualele școlare ? Și totuși ambii aveau la restaurantul de la Casa scriitorilor alveolele lor. eugen
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Însă își dădu seama că, în artă sau literatură, succesul e adesea chestiune de întîmplare. Având în sânge ceva din temperamentul pozitiv al tatălui său, Felix citea și știa toate, adică cu mult mai mult decât colegii lui artiști sau literați, dar n-avea stimă decât pentru cariera bizuită exclusiv pe studiu. Voia să ajungă un doctor mare, cu o cultură generală excepțională, și numai atât. Un risc în alt domeniu i se părea rușinos. Felix profită de o învălmășeală și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile gâtului și, scotocindu-i prin măruntaie, îi extrase, dintre zăcămintele fișelor statistice, un dosărel, concis și nutritiv, ca de serviciu secret, al numitului Victor Rugnis, domiciliat în zona Olari - Calea Moșilor, profesie incertă, oarecum literat, caracter întortocheat, 32 de ani, regele-artist al Bucureștiului ce trebuia călcat în cea de-a treia zi. Străbătîndu-și odăița în lung și în lat și memorîndu-i acestui Victor inept punctele slabe de poet și prozator încă nerealizat, de șoldul încă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pus o poezie semnată Ascet. A scris-o intenționat cu cerneală roșie să îmbie colegii s-o citească. El era atât de ascet încât plângea de dorul unei fete care-i plăcea. Se pare că nu a fost pe gustul literaților, dar tot a rezistat o săptămână până a dispărut și a fost înlocuită cu alta, însă nu îl interesa să placă el emitea simboluri, ce știau ei?! Într-o zi, Mihaela a venit supărată la școală. Vasilică a observat și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
expusă. Asta explica neînțelegerea dintre băieți și fete. Li se părea prea brutală pătrunderea în templul lor, al femeii și involuntar colegele, în special literatele au căpătat aversiune față de profesor mai existau tot felul de mici dispute mascate între ei literații care erau evidente, dar nu îi păsa. Se gândea că meseria lor sunt cuvintele, a lui cifrele dar îi plăcea de Pietreanu că îi dădea posibilitatea să vizioneze puțin din universul femeii. Avea impresia că profesorul ținea la el, era
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sărit nervos în apărarea ei și i-a reproșat: - Dacă nu o lăsați, atunci cum vreți să vă răspundă! Acestea erau mici sau mari contraziceri care făceau deliciul clasei și îi ținea permanent atenți la această materie. În general ei, literații sunt mai conștiincioși decât majoritatea, însă toți, din ambele categorii își urmăreau evoluția și erau încântați când se întâlneau la școală sau în afara ei. Mai ales în ultimul an au început să se apropie între ei. Stani făcea pe ‘’pozarul
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ce aruncă o manta pe un corp ce se mișcă. Ele sunt altceva decât mișcarea corpului însăși, deși atârnă de la ea. Mai întîi statul albinelor. Ce ordine, măiestrie, armonie în lucrare. De ar avea cărți, jurnale, universități, ai vedea pe literați făcând combinații geniale asupra acestei ordine ș-ai gândi că-i făptura inteligenței, pe când vezi că nu inteligența, ci ceva mai adânc arangează totul cu o simțire sigură, fără greș. Apoi coloniile. În toată vara vedem câte două sau trei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ce aruncă o manta pe un corp ce se mișcă. Ele sunt altceva decât mișcarea corpului însăși, deși atârnă de la ea. Mai întîi statul albinelor. Ce ordine, ce măiestrie în lucrare. De-ar avea cărți, jurnale, universități, ai vedea pe literați făcând combinații geniale asupra acestei ordine ș-ai gândi că-i făptura inteligenței, pe când vezi că nu inteligența, ci ceva mai adânc aranjează totul cu o simțire sigură, fără greș. Apoi coloniile. În toată vara vedem câte două sau trei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
manta pe un corp ce se mișcă. Ele sunt altceva decât mișcarea corpului însăși, deși atârnă de la ea. Mai întîi statul albinelor. Ce ordine, [ce] măiestrie [, armonie] în lucrare {EminescuOpVII 170} De ar avea cărți, jurnale, universități, ai vedea pe literați făcând combinații geniale asupra acestei ordine ș-ai gândi că-i făptura inteligenței, pe când vezi că nu inteligența, ci ceva mai adânc arangează [aranjează] totul cu o simțire sigură, fără greș. Apoi coloniile. În toată vara vedem câte două sau
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vreți să treceți? - Hm... nu ești de aici... cum se vede. - Nu. - A... altceva.... Ei bine, s-o știi de la mine că nimeni nu caută aicea de-a fi aceea de ce trece. Vezi la noi istorici ce nu cunosc istoria, literați și jurnaliști ce nu știu a scrie, actori ce nu știu a juca, ministri ce nu știu a guverna, financieri ce nu știu a calcula, și de aceea atâta hârtie mâzgălită fără neci un folos, de-aceea atâtea țipete bestiale
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
tehnocrația - cei care ocupă funcții tehnice de conducere a întregului sistem social, economic și administrativ - și intelectualitatea propriu-zisă, specialiștii ce acționează pe baza unui set de cunoștințe de nivel înalt - oameni de știință, ingineri, proiectanți, doctori, profesori, specialiști în mass-media, literați, artiști. Cele două grupuri aveau în comun competența științifică și tehnică drept ultimă resursă a poziției lor social-economice. Tehnocrația avea acces privilegiat la resursele social-economice datorită poziției sale de conducere în sistemul economic și administrativ. Și intelectualitatea, chiar dacă nu ocupa
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]