14,092 matches
-
grosime Istoria literaturii germane a lui Friz Martini, atât de lăudată prin anii '70, mai ales de sașii cu cerere de plecare definitivă din România sau pe cea a literaturii italiene a lui De Sanctis. Revistele acceptate În acest distins local erau Dilema, 22 și România literară, iar editurile agreate: Humanitas, Univers, Nemira, All. Mulți dintre obișnuiții localului aveau În biblioteci prima ediție a Epistolarului precum și Minima Moralia despre care, cei mai bine informați, susțineau că ar fi apărut În Occident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
sașii cu cerere de plecare definitivă din România sau pe cea a literaturii italiene a lui De Sanctis. Revistele acceptate În acest distins local erau Dilema, 22 și România literară, iar editurile agreate: Humanitas, Univers, Nemira, All. Mulți dintre obișnuiții localului aveau În biblioteci prima ediție a Epistolarului precum și Minima Moralia despre care, cei mai bine informați, susțineau că ar fi apărut În Occident, În versiune integrală, dar sub pseudonim: Adorno, cică. Voci cârcotașe autorizate susțineau chiar că Adorno ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poate, a zis domnul Tobă. După noaptea petrecută În autocar cu zăluda aia din Senegal ale cărei picioare Încă le mai simțea pe umeri ca niște funii de cărat mobilă, nimic nu i se mai părea peste puterile sale. În local nu era nimeni. S-au așezat la o masă și au Început să citească meniul așteptând să Îi Întrebe cineva ceva. În vremea asta noi doi mâncam În bodega foarte șic de altfel de lângă Maria Tereza. Așa Îi zicem noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în '45, n-a mai găsit nici tablourile de Tonitza, nici peisajele lui Dărăscu, nici biblioteca. Au dispărut și afișele-program, și corespondența cu Mișu Jora, cu Marțian Negrea, cu Alecu Zirra, cu Giorgio Pascu, epigramele compuse de Păstorel "La Samoilă", localul de pe Lăpușneanu sau în crîșma "Viață lungă", din capătul Copoului, la un vin în ulcică. Tata le notase pe te miri ce, ca să fie păstrate. S-a pierdut și ce avea mai de preț: cartea poștală de la Enescu. Echivala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în vagoane de marfa, blocate zile în șir pe linii moarte, transportase, înapoi la Iași, averea Conservatorului și a Filarmonicii. Casa noastră continua să rămînă nereparată și-n toamna anului '46. Era mai important să se zbată pentru un sediu. Localul clădit, cu atîta trudă, pe Lăpușneanu fusese dărîmat de nemți (dărîmaseră sala, ca să sape adăposturi antitanc), iar cele două odăi din strada "Coroi" erau de tot neîncăpătoare pentru Conservator și pentru Filarmonică. Așa s-a făcut că Iordan a ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
șaptele în do minor de Mozart. La Dalles (știu și anul, 1955), au interpretat, la două piane: Concertul în do minor de Bach, Sonata în re major de Mozart, Carnavalul din Aix de Darius Milhaud. Iar în '60 (în noul local al Radioteleviziunii din strada "Nuferilor", în studioul pentru concerte), Suita opus 17 de Rahmaninov, pentru două piane; și, singur, tata, Sonata opus 27 nr2 de Beethoven. Cam tot pe atunci îi amuza o proză (tema era complet disociată de reușita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cele ieșite din mîna ei. Tatei i s-o fi părut că vede strada Lăpușneanu, așa cum era ea cîndva: cu frizeria Vogt, cu prăvălia lui Natan Tanențup, cu berăria Bragadiru, unde băuse prima bere, înainte de primul război mondial; berărie devenită localul tipografiei "Dacia" și sediu temporar al "Vieții Românești", pînă luase foc. Cu băcănia lui Smirnov, pe stînga, cum cobori spre Piața Unirii. Și tot pe Lăpușneanu, la Samoilă, "Academia liberă": o cămăruță-separeu, unde se înghesuiau, la "discuțiuni" și la "suc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
Se orbește de dor, așa se crede, am să orbesc și eu de dor. Ca Rusalin, își plînge Mitiță de milă. Da' la Kioln nu mă duc și nu-mi pun nici apometre. Îmi mut privirea de pe nasture pe mocheta localului și minune văd doi adolescenți adormiți cu fața la cer, într-o iarbă straniu de albastră. Eu și Rusalin. Doi buimaci mîncînd mămăligă cu lapte dintr-un blid, în bucătăria bunicii Leonora. El, suflînd să aburească geamul și să-mi schițeze profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
m-am hotărât să nu mai ies. Între timp, a intrat el. Tocmai aici! Cine știe de câtă vreme vine serile aici și eu îl căutam aiurea. După ce-ți scriam ție, o porneam prin noapte și luam la rând localurile din Ouro Prieto, ce nu-s prea multe la număr. Baleiam totul în zona centrală, n-am îndrăznit să mă aventurez în birturile ordinare de periferie, pline cu cuțitari și bețivi. A ocupat o masă de biliard și a început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de câini, asaltată de priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile poștale timbrele nu se mai lipeau de scrisori, coletele de carton se umezeau de alimentele nedeclarate, brânză, legume, carne, petele de grăsime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
meci de fotbal? își aduce aminte ideea Bătrînului. Ne pierdem în mulțime și imediat ce fluieră arbitrul ne facem nevăzuți. La Hotel Nord sînt ca la mine acasă, i-a suflat atunci. Cine și-ar fi imaginat că obișnuia să frecventeze localuri luxoase, că pe lîngă asta avea o cultură generală foarte bine pusă la punct, că îi plăcea să asculte muzică de calitate și să citească? Cu toate astea a fost și el considerat ca făcînd parte din oligarhia nenorocită a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mi se face dor foarte des de vremurile în care colindam Moscova pe care datorită ție am ajuns s-o cunosc ca pe propriile buzunare, cu muzeele, gările, parcurile, dar mai ales cu crîșmele ei. Îți mai aduci aminte de localul nostru preferat? în traducere liberă cred că s-ar numi Bolta sau Arcada dacă nu mă-nșel, muream să dau buzna acolo ținîndu-te la braț, îmi plăcea că eram priviți ca o pereche ciudată în decorul adunăturii ăleia pestrițe care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spune Roja, de fraieri pică întotdeauna cei mici. — Ăstora nu li se întîmplă niciodată nimic, constată Curistul cu amărăciune. Dacă ar fi după mine, aș face o razie generală și i-aș culege pe toți de pe străzi și de prin localuri ca ăsta în doi timpi și trei mișcări. — Ești naiv, îi răspunde Roja, dacă ăștia n-ar trafica valută, unde și-ar mai schimba leii în verzișori securiștii și politicienii noștri? — Despre turiștii străini care sînt escrocați în plină zi
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de toți filfizonii și ratații care se perindă zilnic pe-aici închipuindu-și c-o să dea odată și odată lovitura. — Și eu care m-am speriat că așa dintr-odată i o fi venit cuiva de la Primărie ideea să desființeze localurile non-stop, să impună peste tot un orar strict, zise Poștașul. — Taci din gură, nu cobi, zise Timișoara, închizînd la loc ușa, asta n-o să se întîmple niciodată, n-are nimeni nici un interes, nu ne au ajuns patruzeci de ani fără
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
putea circula erau mult mai mari ca de obicei, simți nevoia să pășească cu băgare de seamă, de parcă s-ar fi aflat pe un teritoriu străin și necunoscut. Era prima dată cînd venea să-l viziteze pe Timișoara și găsea localul mirosind a proaspăt, fără fumul de țigară care făcea să-l usture ochii și să lăcrimeze, bine luminat, și liniștit. Muzica, care de obicei era dată atît de tare, încît difuzoarele începeau să bîrîie, mergea acum în surdină, iar sonorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
am dreptate? — Spuneți-mi și părerile voastre, spune Roja, cercetîndu-i cu privirea pe Gulie și Dendé. — Eu sînt perfect de acord, se aude tot vocea lui Tîrnăcop după un moment de liniște, de ce ați rămas cu toții așa cu gura căscată? Localul era pustiu. Nu se auzea decît zgomotul făcut de dozatoarele de suc și mașinile frigorifice. Vînzătoarea zăcea pe un scaun în dosul tejghelei dezlegînd pe genunchi o integramă Maxim și observă cu întîrziere că are clienți. Tușica se apropie prima
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
alta? Nici nu-și închipuiau ele cît de rapid se putea schimba totul. N-a trecut mult și au început întîlnirile, chefurile, petrecerile. Cine și-ar fi imaginat că pe vreme aceea în București existau cel puțin o duzină de localuri luxoase în care se mînca porcește, și se putea chefui pînă dimineața? Lume multă, majoritatea necunoscuți, de toate vîrstele, de la tinerei de bani gata pînă la babalîci spilcuiți care puțeau a naftalină. De fiecare dată se nimerea să găsească masa
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ta de cealaltă parte a aleii ai rampa de spălare, rezervorul de apă și stația de pompare. Spre stînga sînt amplasate în ordine remizele autospecialelor pentru carburanți și depozitul de materiale. În sfîrșit înspre dreapta, observi și singura clădire luminată, localul pentru săli de clasă. N-aveam cum să dau greș, era singura lumină care ardea în tot parcul, mă expuneam puțin ca să ajung pînă acolo, dar nici prin cap nu-mi trecea să dau înapoi. Noroc cu geamurile sparte, altfel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
în deceniul trecut: de la o tar... model în privința tratamentului aplicat imigranților la tensiuni și violențe, la recrudescenta unor partide extremiste. În Italia, sunt partide politice care au adoptat o linie extrem de dur... fâț... de imigranți, desi aceștia ajut... activitatea economic... local..., în condițiile în care populația din peninsul... se împuțineaz.... În Marea Britanie, stat cu o cultur... foarte veche a coabit...rii că moștenire a imperiului, asist...m uneori la scene violente care implic... cet...țeni imigranți. Prin aceste exemple, vreau s
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
unde oamenii stau de vorbă și cu cîinii. Ultima haltă Era un separeu cu o deschidere largă înspre o sală mare, cu o mulțime de clienți surprinzător de tăcuți. O muzică plăcută răzbea prin toate colțurile și, lucru neobișnuit în localurile românești, nu-ți spărgea timpanul. Chelnerii se mișcau alert printre mese și dispăreau frecvent după o ușă batantă. După niște geamuri, fără sticlă, se vedea personalul, care robotea la niște plite uriașe, preparînd bucatele, fiecăruia după poftă și gust. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
luat pe cei patru, cu tălmaci cu tot, În trăsură pînă la restaurantul pe care-l ținea. Hotărîrea lui era deja limpede cînd i-a omenit și le-a expus planul său: femeii Îi va găsi ceva de făcut În local. Ungurul să mai dea pe acolo, va primi plată pentru asta, ca să mai aibă Floare cui să-i spună păsurile pînă o prinde un strop de limbă. Ceasornicarii vor căpăta bani ca să meargă la Chicago și să-l găsească pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
intrare și fațada văruită proaspăt în galben căcăniu. În semiobscuritatea dinăuntru se vedeau câțiva clienți pe la mese, cu halbele de bere în față, și plutea un miros acru, îmbâcsit, de crâșmă ordinară. Nici pe vremea lui Tănase nu era un local select, dar măcar era mai primitor. Ticu o apucă spre dreapta și îl duse pe fratele său aproximativ la aceeași masă, unde stătuseră ultima dată când le călcase piciorul pe-acolo, în urmă cu trei ani. Pe masă nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gestionarul responsabil al crâșmei de stat: un ins frezat și spilcuit, despre care Ticu îi șopti că era ginerele unui șef mare din comerțul socialist. După cât se părea, responsabilul venea de pe la vreo ședință unde se discutase despre buna servire în localurile de stat. Panicat de sosirea șefului, ospătarul cu figură plictisită, care freca mangalul prin dosul tejghelei, se grăbi să prezinte lui Ticu nota de plată pentru consumație. Ticu luă nota de plată și se uită lung la ea. Unde-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
se opriră în fața unei uși, pe care un alt militar, aflat acolo de pază, se grăbi să le-o deschidă. Intrară într-o încăpere spațioasă, cu tablouri prinse de pereții proaspăt și cu dichis zugrăviți. Bufetul partidului arăta ca un local select pentru oamenii cu obraz subțire din alte vremuri. În dreptul unei ferestre, la o masă încărcată de bunătăți la care mulți bucureșteni nu puteau decât să viseze cei trei nomenclaturiști cu funcții mari în partid stăteau de vorbă învăluiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pauză, dădu citire cu glas tare documentului, ca să audă și soția sa. Documentul cu pricina era o hotărâre prin care patriarhia o numea, într-adevăr, pe maica Agripina în funcția de administrator la Inbstitutul Teologic din strada Sfânta Ecaterina (în localul unde fusese cândva școala normală a Societății pentru Invățătura Poporului Român, pe care o urmase tatăl său cu ani în urmă). Decizia patriarhală intra în vigoare peste o săptămână și ceva, după sărbători. Sfârșind de citit, Virgil puse hârtia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]