2,956 matches
-
cărți ale scrierii Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretându-le în sensul uniunii ipostatice dintre Logos și carne: Logosul, existent dintotdeauna împreună cu Tatăl, „a decis să aibă, împreună cu trupul, și nașterea trupului, ca propria sa naștere” (1, 1). Așadar spun blasfemii cei care resping apelativul de Theotokos pentru Fecioară, împărțindu-l în doi Fii pe unicul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Contra blestemelor lui Nestorios, din 430, sunt o confutațiune a discursurilor pronunțate de patriarhul din Constantinopol din care reproduc și extrase. Chiril aduce în discuție numeroase pasaje cristologice din Noul Testament, interpretându-le în sensul uniunii ipostatice dintre Logos și carne: Logosul, existent dintotdeauna împreună cu Tatăl, „a decis să aibă, împreună cu trupul, și nașterea trupului, ca propria sa naștere” (1, 1). Așadar spun blasfemii cei care resping apelativul de Theotokos pentru Fecioară, împărțindu-l în doi Fii pe unicul Isus Cristos. Ei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ori ispită. De altfel, încă din introducerea la cartea a doua, această opinie era înfierată și respinsă, între altele prin formula favorită a lui Chiril potrivit căreia „după unire, trebuie să vedem de-acum o singură natură, ce întrupată a Logosului însuși” (2, introd.); formula vine de la Apolinarie, dar Chiril credea că-i aparține lui Atanasie. Chiril înțelege termenul physis în sens de individ, potrivit cu tradiția teologică alexandrină și nu - așa cum făceau antiohienii - ca pe un ansamblu de caractere care definesc
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
făceau antiohienii - ca pe un ansamblu de caractere care definesc condiția umană sau divină; deși, la nevoie, îl poate utiliza și în această ultimă accepțiune. E adevărat că, aici și în alte locuri, Chiril, deși afirmă că trupul unit cu Logosul primea viață de la un suflet rațional, nu reușește să atribuie acestui suflet o funcție autonomă în cadrul propriei cristologii. În cartea a patra este atacată teza lui Nestorios potrivit căreia fiecare din persoanele ce compun Sfânta Treime a efectuat anumite operațiuni
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a cincea cărți este modul cum interpretează Nestorios enunțurile din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos pe care el le raportează la om și nu la divinitate; pentru Chiril, cum trupul născut din Fecioară este chiar al Logosului, în virtutea acestei reale unități, suferința cărnii trebuie atribuită Logosului, deși, în același timp, acesta, fiind Dumnezeu prin natura sa, rămâne în afara patimilor (5, 7). Tratatul se încheie cu mărturisirea credinței într-un „unic Fiu, Cristos Isus și Domn, adică Logos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Noul Testament referitoare la patimile și la moartea lui Cristos pe care el le raportează la om și nu la divinitate; pentru Chiril, cum trupul născut din Fecioară este chiar al Logosului, în virtutea acestei reale unități, suferința cărnii trebuie atribuită Logosului, deși, în același timp, acesta, fiind Dumnezeu prin natura sa, rămâne în afara patimilor (5, 7). Tratatul se încheie cu mărturisirea credinței într-un „unic Fiu, Cristos Isus și Domn, adică Logos al lui Dumnezeu devenit om și întrupat, și tot
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Logosului, în virtutea acestei reale unități, suferința cărnii trebuie atribuită Logosului, deși, în același timp, acesta, fiind Dumnezeu prin natura sa, rămâne în afara patimilor (5, 7). Tratatul se încheie cu mărturisirea credinței într-un „unic Fiu, Cristos Isus și Domn, adică Logos al lui Dumnezeu devenit om și întrupat, și tot el crucificat și înviat din morți, care va veni la vremea sa întru slava Dumnezeului Tată și a sfinților îngeri” (ibid.). Nevoia de a câștiga, în competiția cu Nestorios, curtea imperială
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
unei confutațiuni a opiniilor cristologice eronate. După ce enumeră câteva dintre ele (6), Chiril respinge concepțiile docetiștilor (7-9), ale celor care neagă nașterea din Fecioară și afirmă că divinitatea s-a transformat în carne omenească (10-13), ale celor care spun că Logosul divin nu are existență în sine, proprie, și îl consideră un simplu cuvânt pronunțat de Dumnezeu care apoi și-a găsit sălaș într-un om (14-15). Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză un suflet omenesc Cuvântului unit
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Un spațiu generos acordă Chiril condamnării celor ce refuză un suflet omenesc Cuvântului unit cu carnea (16-45): ei îl împart în două pe Cristos în loc să recunoască faptul că un om întreg s-a unit într-un mod inexplicabil cu Unicnăscutul Logos al lui Dumnezeu. Doctrina lui Nestorios sau, mai precis, interpretarea pe care i-o dă Chiril, este astfel atacată de-a lungul întregii scrieri, fără ca numele adversarului să fie menționat. Există patru manuscrise ce conțin, sub numele lui Chiril, un
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau care pot justifica termenul Theotokos. Într-adevăr, tot acest tratat e o încercare de a dovedi că Maria poate foarte bine să fie numită astfel pentru că nu-l putem concepe pe Cristos ca pe o ființă umană distinctă de Logos. În aceeași scriere se vorbește în mai multe rânduri de unire ipostatică, temă ce revine o singură dată în tratatul Ad Augustas. În amândouă, Chiril discută și respinge synapheia ca termen pentru desemnarea unirii divinului cu umanul în Cristos, considerându
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
operă într-o scurtă carte despre întruparea Unului-născut, în trei părți, despre care Chiril afirmă că tocmai a terminat-o în epistola 67, scrisă probabil în 437; însă identificarea rămâne conjecturală. Protagonistul dialogului (interlocutori: A și B) explică faptul că Logosul s-a supus operațiunii de naștere după trup de către o femeie, rămânând în același timp ceea ce era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei titlul de Theotokos
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
era, adică o entitate de origine celestă, superior întru totul, pentru că e Dumnezeu, chiar și prin trup. Cine nu acordă Mariei titlul de Theotokos neagă, în realitate, calitatea de Dumnezeu și Fiu a lui Cristos. După ce a devenit om, asupra Logosului acționează limitările specifice condiției umane; nici nu exista alt mijloc de a răscumpăra pe cei ce erau în sclavie în afară de apropierea a ceea ce aparține sclavului pentru a-l face să strălucească în slava provenită de la Logos. Așadar, nu trebuie să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a devenit om, asupra Logosului acționează limitările specifice condiției umane; nici nu exista alt mijloc de a răscumpăra pe cei ce erau în sclavie în afară de apropierea a ceea ce aparține sclavului pentru a-l face să strălucească în slava provenită de la Logos. Așadar, nu trebuie să vorbim de amestec, ci trebuie să recunoaștem că există o singură natură a Fiului devenit carne și om; de altfel, e o blasfemie să afirmi că Logosul este numit om pentru că a locuit într-un om
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a-l face să strălucească în slava provenită de la Logos. Așadar, nu trebuie să vorbim de amestec, ci trebuie să recunoaștem că există o singură natură a Fiului devenit carne și om; de altfel, e o blasfemie să afirmi că Logosul este numit om pentru că a locuit într-un om. Tocmai pentru că a devenit om, putem să-i aplicăm lui - și nu unui om unit cu Logosul - enunțuri care n-ar putea să se refere la Logos în afara situației determinate de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a Fiului devenit carne și om; de altfel, e o blasfemie să afirmi că Logosul este numit om pentru că a locuit într-un om. Tocmai pentru că a devenit om, putem să-i aplicăm lui - și nu unui om unit cu Logosul - enunțuri care n-ar putea să se refere la Logos în afara situației determinate de economia întrupării, cum sunt suferința, slăbiciunea, strigătul pe cruce. El a suferit cu carnea sa, natura divină rămânând neatinsă, într-un fel pe care rațiunea umană
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
blasfemie să afirmi că Logosul este numit om pentru că a locuit într-un om. Tocmai pentru că a devenit om, putem să-i aplicăm lui - și nu unui om unit cu Logosul - enunțuri care n-ar putea să se refere la Logos în afara situației determinate de economia întrupării, cum sunt suferința, slăbiciunea, strigătul pe cruce. El a suferit cu carnea sa, natura divină rămânând neatinsă, într-un fel pe care rațiunea umană nu-l poate pricepe; ca să ofere o vagă analogie, Chiril
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fierul e cel afectat nu și focul care l-a pătruns. Problema kenozei și a implicațiilor sale este dezbătută îndelung în ultima parte a dialogului care se încheie cu mărturisirea credinței în Domnul Isus Cristos, generat în mod divin ca Logos de către Dumnezeu înaintea vremurilor și născut de o femeie după trup la sfârșitul vremurilor. Scrierea e dovada unei doctrine mature și sigure și a unei expresii pe măsură. Scoliile privitoare la întruparea Unului-născut există doar fragmentar în grecește, însă avem
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și una siriană. E vorba de o serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu o explicație a numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul insistă asupra uniunii (henôsis) Logosului cu natura umană, superioară oricărei posibilități omenești de a concepe unirea dintre două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar cea exprimată prin raportul dintre cărbune și focul care îl face să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
serie de chestiuni cristologice a căror examinare începe cu o explicație a numelor Cristos, Emanuel și Isus, după care se trece la discutarea termenilor ce pot fi folosiți pentru a vorbi despre umanitatea Logosului divin. Autorul insistă asupra uniunii (henôsis) Logosului cu natura umană, superioară oricărei posibilități omenești de a concepe unirea dintre două entități (ca o analogie imperfectă este acceptată doar cea exprimată prin raportul dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămânând totuși distincte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dintre cărbune și focul care îl face să ardă), cele două naturi rămânând totuși distincte (asynchyta). Ca de obicei, Chiril respinge în mod explicit opinia celor care concep întruparea ca un act prin care omului Isus i se atribuie slava Logosului și nu ca o uniune a celor două naturi potrivit cu fiecare ipostază în parte. Problematica și limbajul determină situarea textului după 431. Au rămas doar fragmente în greacă și în siriană (și un fragment în latină care conține probabil începutul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nou tip de viață intermediară, trădându-l atât pe Moise, cât și tradiția greacă; pe de o parte, afirmă Chiril, ei nu se opun cărților lui Moise și, pe de altă parte, s-au eliberat de șarlataneria grecilor, iar rațiunea (Logosul) îi călăuzește. Prima carte, ,ân întregime, dezvoltă teza, deja tradițională încă din vremea apologeticii creștine din secolul al II-lea, conform căreia Moise este anterior înțelepților greci, iar „grecii au furat” de la el multe lucruri; acolo unde grecii se eliberează
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
treia scrisoare (Epist. 17; ACO I, 1, 1, pp. 33-42) în care, prevalându-se din nou de sprijinul Romei și invocând ortodoxia de sorginte niceeană, îl soma pe interlocutorul său să ia distanță față de cristologia (de tip antiohian) conform căreia Logosul divin locuise într-un om obișnuit, născut din Fecioara Maria. La această epistolă erau anexate și cele douăsprezece teze supuse anatemei pe care Nestorios ar fi trebuit să le accepte (v. aici mai sus, p. 745). Tratativele purtate cu antiohienii
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fugă, trăsăturile generale ale teologiei lui Chiril; vom aduce în discuție numai unele elemente care să ne permită să evaluăm însemnătatea activității sale literare. Pentru antiohieni, principala preocupare era aceea de a proteja integritatea ființei umane în care se întrupează Logosul divin, ei făcând o distincție netă între prima și cel de-al doilea, pentru că mântuirea ființei umane presupune asumarea în întregime a acesteia de către Logos, cu suflet și trup. Soteriologia lui Chiril pune în schimb accentul pe transformarea ființei umane
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
antiohieni, principala preocupare era aceea de a proteja integritatea ființei umane în care se întrupează Logosul divin, ei făcând o distincție netă între prima și cel de-al doilea, pentru că mântuirea ființei umane presupune asumarea în întregime a acesteia de către Logos, cu suflet și trup. Soteriologia lui Chiril pune în schimb accentul pe transformarea ființei umane care, renunțând la păcat, devine Fiu al lui Dumnezeu; pentru el, acest proces presupune o foarte strictă asumare a dimensiunii umane - pe care Chiril o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
păcat, devine Fiu al lui Dumnezeu; pentru el, acest proces presupune o foarte strictă asumare a dimensiunii umane - pe care Chiril o denumește de obicei în mod biblic „carne”, înțelegând prin aceasta întregul ansamblu format din suflet și trup - de către Logos. Din această perspectivă, synapheia, unirea prin iubire, la care apelau antiohienii pentru a defini relația dintre divin și uman în Cristos, i se părea inacceptabilă pentru că nu avea forța de a asigura unitatea lui Cristos. E adevărat că, după ce Teodor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]