1,634 matches
-
mici și obscuri, erau chemați să se considere "conducători", clasa conducătoare; nu credeau deci în această lozincă, pe care o citeau zilnic pe pereții uzinelor în care munceau?). "Tată, îi spusei, mă așteptam să-mi spui că a munci cu lopata nu e o rușine și că tot ce există s-a făcut cu lopata și târnăcopul și că nu e vina mea că învățînd carte n-o să-i mai pot învăța la rândul meu pe alții." Nu-l înduioșai. "Mie
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
în această lozincă, pe care o citeau zilnic pe pereții uzinelor în care munceau?). "Tată, îi spusei, mă așteptam să-mi spui că a munci cu lopata nu e o rușine și că tot ce există s-a făcut cu lopata și târnăcopul și că nu e vina mea că învățînd carte n-o să-i mai pot învăța la rândul meu pe alții." Nu-l înduioșai. "Mie să-mi spui ce prostie ai făcut, fiindcă degeaba nu te-au arestat ei
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
tine și poate n-o să cadă niciodată. Tremuram de o lașitate desgustătoare, dar după ce îl omorâi pe călăul meu, începui să privesc întunecata boltă cu sfidare. În fiecare zi, înaintînd în galerii după ce artificierii își puneau dinamita, scormoneam bolta cu lopețile până dădeam de rocă dură, dar uneori înaintînd în aceste galerii părăsite de pe vremea lui Franz Iosif dădeam de bolte înalte, la care nu puteam ajunge. Erau cele periculoase. Dar nu-mi mai păsa de ele... Uneori gândul la felul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
colonie mare, domnule, trebuie s-o descoperim și s-o distrugem." Dar nu căutarăm mult, ne-o arătară muncitorii, era lângă secția de sculărie, secție veche, lângă care se afla și o pompă cu apă. Ni se dădură târnăcoape și lopeți și începurăm săpăturile, după ce astuparăm în prealabil găurile prin care muncitorii îi vedeau intrând și ieșind (le astupaseră și ei, dar șobolanii le perforau și după câteva zile ieșeau din nou). Muncirăm zadarnic câteva zile. Nu găseam nimic. În cele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ieșeau din nou). Muncirăm zadarnic câteva zile. Nu găseam nimic. În cele din urmă, dădurăm de un culoar și săparăm cu grijă urmând direcția lui, care ne duse într-adevăr spre colonie. Bacaloglu aruncă târnăcopul și puse mâna pe-o lopată. Primul șobolan care scoase râtul se retrase ca o vedenie, spre dezamăgirea lui Bacaloglu, care se pregătea să-l ardă la mir cu lopata. Se duce să dea alarma, spuse famenul care le studiase obiceiurile și comportamentul. Dacă au culoar
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
lui, care ne duse într-adevăr spre colonie. Bacaloglu aruncă târnăcopul și puse mâna pe-o lopată. Primul șobolan care scoase râtul se retrase ca o vedenie, spre dezamăgirea lui Bacaloglu, care se pregătea să-l ardă la mir cu lopata. Se duce să dea alarma, spuse famenul care le studiase obiceiurile și comportamentul. Dacă au culoar de salvare, n-o să mai găsim decât puii, bătrânii și bolnavii." "Mă strelitule, zise Vintilă, care e viața, cât de lungă a unui șobolan
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
rele ca în alte părți..." Trei șobolani care țâșniră rapid unul după altul și se îndreptară în goană în trei direcții diferite, ca și când ar fi meditat înăuntru cum să procedeze ca să scape, întrerupseră această discuție care promitea multe. Într-adevăr lopata lui Bacaloglu ezitase o clipă în care dintre ei să lovească și nu mai prinse nici unul. "Lăsați, domne, discuțiile, zise el supărat și cu un fel de regret că din pricina celor doi ratase lovitura. Nu vedeți, domne, continuă el parcă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
orice, numai când mă trage cineva pe sfoară îmi ies din pepeni!" Alți trei șobolani țâșniră și procedară la fel, și de astă dată Bacaloglu îi scăpă din pricina propriei lui tristeți de care se lăsase dus, ridică iar prea târziu lopata. "Cu ăștia trebuie să fii atent, domne, filozofă el, însă îndîrjit, și într-adevăr a treia serie de trei care țâșniră curând îl găsi treaz și terciui doi dintre ei, care chițcăiră disperați la prima lovitură de lopată. După această
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prea târziu lopata. "Cu ăștia trebuie să fii atent, domne, filozofă el, însă îndîrjit, și într-adevăr a treia serie de trei care țâșniră curând îl găsi treaz și terciui doi dintre ei, care chițcăiră disperați la prima lovitură de lopată. După această victorie însă trecu mult timp și, nu mai ieși nici un șobolan. "Ăștia au plan fin de evadare, domne, zise Bacaloglu, trebuie să ne așteptăm la cine știe ce altă metodă ingenioasă, deși nu văd." "Chițcăitul ălora loviți, zise famenul, era
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
războiul nervilor, domne, zise Bacaloglu deconcertat. Vor să arate că nu mai e nimeni acolo, ca noi să nu-i mai pândim și să ne ia iar prin surprindere." Și îl și luă, ieși unul, și exact în clipa când lopata îl strivea, ieși altul și scăpă, apoi ieși încă unul și fu terciuit, și apoi iar altul, care scăpă, și astfel ieșiră o mulțime timp de aproape un minut. În același ritm în care se sacrifica unul ca să scape următorul
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
scăpă, apoi ieși încă unul și fu terciuit, și apoi iar altul, care scăpă, și astfel ieșiră o mulțime timp de aproape un minut. În același ritm în care se sacrifica unul ca să scape următorul, până ce puse mâna pe lopată și Vintilă, dar, atunci, după ce începură să fie omorâți toți, scurgerea încetă. Ar trebui să învățăm, domne, de la ăștia, cum se scapă dintr-o încercuire", zise Bacaloglu, ștergîndu-se pe frunte de sudoare. "Mă Gică, râse Vintilă, fiecare viețuitoare luptă să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
era totuși mama, murise dar era aici, casa în care mă crescuse era încă plină de prezența ei, acum urma să nu mai fie deloc, groapa era gata și alături oameni ca și ea, însă vii, voinici și hotărâți, cu lopețile în mâini, și care n-aveau să ezite s-o îngroape... Atunci am simțit pentru întîia oară că pământul e hidos, că în nici un fel nu e mama noastră, că e orb și dușman și că ne hrănește nu pentru că
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ca în Amsterdam sau la Anvers. O mică iluzie inofensivă, un fragment de realitate virtuală; prin cocleala jumătate solidă, jumătate apoasă, nu avansai nici cu-o plută. Navigau doar niște copii, cu anvelopele de TIR umflate până la explozie și-o lopată de plastic pe post de vâslă. Alții, mai curajoși, făceau baie în dreptul stăvilarelor, dar ieșeau plini de motorină. Cât despre poduri, nimic deosebit: șubrede, înguste, găurite, ți-era și frică să pui piciorul pe ele. Până la urmă am ajuns întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
te înțepi la cusut), sorcova (un băț de lemn așchiat, prevăzut de-o parte și de alta cu niște flori de hârtie colorată; se folosea pe 30 decembrie, împreună cu niște versuri naive, ca să scoți bani de la vecini și rude) sau lopețile cu coadă lungă de lemn (iarna, nu era cetățean care să nu iasă la zăpadă cu ele). Nimic din echipamentul de pe vremuri nu mai rămăsese la vedere. Lucrurile vechi și parfumate supraviețuiau într-un șanț al memoriei, imprimate unele peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cât despre fochistul pe care nimeni nu-l văzuse, dar care ar fi reglat zi și noapte motoarele cu păcură ale Facultății de Litere, probabil că l-aș fi întâlnit oricum în subsolurile uleioase, învârtind niște rozete sau aruncând cu lopata cărbuni și cărți în cazanele supraâncălzite. M-am decis să încep cercetarea de sus în jos. Actele după care umblam (și care Dumnezeu știe ce surprize mi-ar fi rezervat, odată descoperite în arhivele Facultății) se puteau găsi oriunde, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
corpurile împroșcate. Doar eu, Adina și groaza plimbându-se-ntre ecran și pupila ei mărită. Asta-i pentru amicul tău care a spart serverul și mi-a intrat în mail. A doua aripă a Airbus-ului acționează ca o paletă. Lopețile ei lovesc ce-a mai rămas din Boeing. Ne răsucim. O turbină cu mii de zimți colorați. Cerul de vinil mov. Peretele de beton al oceanului. Electroșocul luminii. Să fiu în locul tău, mi-ar fi rău. Dar nu sunt. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dosare, cu ei mergeam înainte, încărcat de emoții și amintiri pe care mi le reprimam cu grijă. În galeria obiectelor pierdute ori furate (ca bicicleta „Pegas“ sau memoria copilăriei), ei ocupau locul de frunte: bunicu’ Vitalian, cu cravașa lui lustruită, lopata Lineman și secretele războiului, și taică-meu Victor, cu ciorapii cârpiți și problemele lui cu Securitatea. Am fost foarte atent la viața taților noștri. Am reținut esențialul din ea: frica, încăpățânarea, și-o brichetă lăsată pe cutia contorului electric, în caz că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doar cu pile sau dacă știai numărul adevărat, nu pe-ăla din cartea de telefon. Muncitorii veneau agățați de mașină, ca-n filmele cu Dinică. Purtau niște halate impresionante, lungi, fără nasturi, de culoarea peștilor morți. Dispăreau în subsol, cu lopeți și târnăcoape, uneori și cu niște furtune zimțate, inelare, bombate ca viermii de mătase. Nimeni nu afla ce fac acolo, reparația dura zile, uneori chiar săptămâni; după ce terminau, plesnea altă conductă. Găurile erau cârpite cu niște cuie mai mari, înfășurate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
e mai puțin entuziasmat, dar este liniștit și rezolut și se vede că războiul cu grecii nu e atât de simpatic cum a fost cel cu rușii. Siria suferă mult din cauza acestor preparative războinice. Atâtea brațe viguroase, lăsând sapa și lopata, au pus mâna pe arme! Comerțul stagnează deja de la 1875, când colera a bântuit țara. O criză generală apasă asupra acestei frumoase provincii a Imperiului otoman. Recolta n-a fost strălucită; mătasa, productul principal al Siriei, a fost în cantitate
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
următor, din Pe deasupra dosarelor, unde descoperă „o invectivă aproape proletară împotriva platitudinii burgheze”: Nu, n-am fost eu alături de voi, oameni, în câmpuri, Când hohoteați lângă grânele decapitate, Nu, n-am fost eu alături de voi când aruncați în furnalele lacome Lopeți pline cu zilele și nopțile fraților voștri în locul bulgărilor de cărbune. Nu, n-am fost eu alături de voi la ospețe când străluceau pe tăvi, Parcuri de vânătoare, în vreme ce sub ferestre Refluxul de tenebre târa înfometații în nisip ca niște alge
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
dihania și a schimbat-o tocmai cu copilul femeii de unde o luase pe moașă. Moașa la cunoscut Îndată; l-a luat și l-a scăldat, a băgat un bold copilului sub unghie; acesta a Început să țipe. Omul ia cu lopata jeratic, Îi umple moașei poala, drept răsplată. De fapt, erau galbeni, dar nu trebuia să spună nimănui. Morala acestei narațiuni: De atunci nu se mai lăsa moașa să meargă cu mâna goală de la lăuză; măcar ceva trebuie să-i deie
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
dezvoltare biologică și coroziune consecutivă va fi blocată. În circuitul primar, dezvoltarea peste limitele acceptate uman/unanim a unei biocenoze va fi contracarată prin mijloace mecanice: odată cu fiecare oprire, și chiar în plin mers, se poate extrage biomassa produsă, „cu lopata“ sau prin filtrare/decantare/centrifugare (fig. 103) și, evident, valorificată energetic sau chiar furajer. Dar, acest spațiu poate fi protejat: cu vopsele biocide, ori acoperiri epoxidice (oxidante - sic!) care să limiteze spațiul rezervat dezvoltării biocenozei doar la bazinul colector și
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
propoziții din cuvintele: tricicleta, Lucian, cu, circulă Văleni, la, vine, el, mereu 69. Despărțiți în silabe cuvintele: căciulă, ciulama, măciucă, tăciune, accelerat, lucernă, cinci, răcit, vaci, tocilar, ciot, minciună, taci, motocicletă. 70. Scrieți numele obiectelor desenate: 71. Transcrieți cuvintele: putină, lopată, aripă, copac, pelican, pălărie, polonic, pompă, portar, plete. 72. La cuvântul „pom” înlocuiți ultima literă cu: c, r, l, t și formați noi cuvinte. 73. La cuvântul „par” înlocuiți ultima literă cu: t, l, c, p, și formați noi cuvinte
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
se prepară din 2,8 kg sulf măcinat și 1,5 kg oxid de calciu (var nestins). Într-un vas emailat de 15-20 l se amestecă substanțele și se toarnă puțin câte puțin 3 l apă fierbinte, amestecând cu o lopată de lemn. Se completează cu 7 l apă clocotită până la nivelul de 10 l, apoi vasul se pune la foc iute timp de 45 de minute menținând nivelul de 10 l constant prin adăugarea de apă clocotită. Zeama obținută este
PROTECŢIA PLANTELOR FITOPATOLOGIE. In: Protecția plantelor Fitopatologie by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/454_a_746]
-
masele, rânjetul, buzele se întind puternic pe ambele părți, în sus, odată cu comprimarea obrajilor și dezvelirea dinților; umflarea obrajilor pe rând, în timpul acestor exerciții se pot pronunța diferite sunete); exerciții pentru gimnastică limbii (scoaterea limbii din gură, în formă de lopată, în poziție orizontală și strângerea ei între dinți); implementarea unui regim nou de viață, o alimentație sănătoasă; formarea unei strânse legături cu colegii de clasă; implicarea părinților mai mult pe planul afectiv al copilului; 11. Terapia logopedică: S-au folosit
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]