2,476 matches
-
oră cel mult, colegul care-i lăsase camera putea să se întoarcă. Ceva, poate chiar amintirea ciorapului deșirat, poate stângăcia ei, îl înduioșă brusc și încercă să-și amâne febrilitatea, lăsându-și mâna să-i alunece de-a lungul creștetului lucios, cu părul strâns la ceafă cu un șiret negru. Dar ea se smuci și-l privi pe furiș, bănuitor și rău, nu, n-avea rost să încerce s-o mai și ducă. Pe furiș, așa îl privise tot drumul până
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
brațul plin : catifele vechi, și mătase naturală, și cearșafe de olandă fină, și lenjerie de linon și batist, atâta numai că putredă, pleznea de cum dădeai s-o pui pe tine. Și iar bluze și rochii, moaruri, și ripsuri, și saten lucios, și voal-jorjet, și taioare de stofă englezească, bune, dinainte de război, și pardesie de camilhar, și pasmanterii, și danteluri - uite-așa maldăre de cârpe. Și ea pe toate le sucea, le răsucea, le-ntorcea, ce nu scotea din ele ! Haine lu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Spune drept, madam Delcă.... Cum nu ești vegetariană, socotesc mai normal să te întreb... Deloc, dar chiar deloc nu m-aș mira să aud că nu-ți place zacusca... Pe zidul din dreptul aragazului, faianța îngălbenită. Stropi solidificați de ulei, lucioși o punctează ca niște picouri. Era albă faianța când a pus-o madam Ioaniu după ce au plecat chiriașii, era albă și vopseaua cu care au dat chiuveta și țevile de apă. S-a ros vopseaua și, din loc în loc, apar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămas Muti și tante Margot orfane. Muti s-a măritat cu Papa, Margot a intrat la Școala Centrală, și duminicile și vacanțele le petrecea la noi... Pe urmă, cum dumneata chiar îți mai amintești - eu nu -, a venit războiul... Lambriuri lucioase, noi, din lemn de nuc. În dreapta, două uși : între ele, o măsuță cu picioare înalte, cu tăblia în formă de inimioară. Deasupra, pe o placă de marmură, o pendulă de masă obișnuită : un cadran rotund, mare și alb, pe care
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pomieră de bronz cu picior și cu toarte mici, răsucite. În pomieră, un teanc de hârtii, plicuri, extrase, reviste. Ora corespondenței. Deasupra gheridonului, vrejul și ciucurii translucizi ai lămpii olandeze. Singura pată de lumină ; în rest, penumbră solemnă : lambriurile întunecate, lucioase, mobila greoaie, ținuta fiecăruia ușor crispată. Este un moment deosebit, în care ei pozează prinși în conversația obișnuită ; un moment pe care aparatul deschis începe să-l rețină, iar chipurile lor încearcă să-i prindă solemnitatea. Partea a doua Ora
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
plâns, sigur că va muri tânără de tot, imediat după primul bal și după primul sărut. O vor îmbrăca în alb și vor oficia o slujbă catolică, pentru că aceasta va fi ultima ei dorință. Va fi o după-amiază ploioasă, cupeurile lucioase și negre, acordurile solemne de orgă sub arcadele sumbre, parfumul amețitor de crini și tuberoze, Sophie cu un voal des, ca să nu se poată ști dacă într-adevăr plânge, pauvre Ștefan, el plângând cu adevărat, dar aruncându-i ei câte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îndemn : la maturitate, când începi să întrezărești jocul, poți mai ușor să-ți impui asemenea raționamente, civilizate și egoiste. Lasă deci ușa numai de o palmă deschisă, lasă trase draperia verde și grea și perdeaua străvezie, crem, care acoperă parchetul, lucios ca o oglindă... Lasă-le toate așa cum sunt și tu întoarce-te la corespondență... Veuillez agréer, monsieur, l’assurance de ma haute considération, nu, n-ar trebui, într adevăr, să-mi imaginez cu neliniște și plictiseală tot ce are să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
politicii mele, stimată doamnă. Ale politicii, nu ale firii mele, subliniază tânărul și, ca după o mărturisire compromițătoare, face câțiva pași ezitanți, depărtându-se. în mers, întinde la întâmplare mâna și mângâie automat cu vârful degetelor bronzul de pe consolă : torsul lucios, lira lui Apollo... O mică vibrație adusă de amintirea inavuabilă a vârstei când sângele ce se dezlănțuise și cumințenia firească nu găsiseră încă alt debușeu decât studiul atent al cioburilor de ceramică gre cească, cu violuri pe cale a fi înfăptuite
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ne la frații din Ardeal. Altminteri, răposatul rege Carol ar mai fi ținut secret tratatul cu Germania vreme de treizeci de ani ? Iată ușa îndepărtată de o palmă, astfel încât boarea fierbinte de-afară învolburează perdeaua străvezie, crème, fluturând deasupra parchetului lucios ca o oglindă ! Și, oricât se gândește, tânărul nu găsește nicio explicație liniștitoare. Dacă Profesorul a deschis ușa, este posibil și să fi ieșit pe terasă și să-l fi văzut, târât de Sophie în nefericita plimbare... Dar nu îndrăznește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o asemenea zdrobitoare înălțime ? De ce atât de puțină generozitate ? Atât de puțină solidaritate și eleganță ? Afară, prin ferestrele limpezi, catifeaua albastră a clematitelor pe cerul luminos, rose-pâle, auriu. Dedesubt, hățișul stufos al glicinei, șerpuind printre nodurile bătrânului nuc. Jur-împrejur, solzii lucioși ai iederei care înveșmântează fastuos pereții, lăsând numai deasupra burlanului cu cap de leu să sticlească, impudică, goliciunea albă a zidului. Jos de tot, în întuneric, lespezile de piatră înfundate în pământul gras, acoperite de mușchiul verde negru. Aici, penumbra
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Heliotrope blanc, cu care își îmbibase batista și reverele. L-am recunoscut, amintindu-mi că se dădeau în vânt după el liceenii în junețea mea - hélas ! - îndepărtată. Când și când, scutura capul ca să-și așeze pletele foarte negre și foarte lucioase, scuturându și pe umeri mătreață. Sila mea îmi făcea plăcere, ca un gest de cruzime, trezindu-mi totuși ecoul unei vagi îndoieli : nu s-ar fi cuvenit să-l privesc cu mai multă îngăduință pe acest tânăr cultivat, de o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vârful picioarelor. Iar eu, ca pe vremea când eram prea înghesuiți acasă, toți într-o cameră, și veneam aici să învăț, stau pe banca din fundu’ curții, sub uriașul plop. — Liniștește-te odată și stai și tu, îi spun. Frunzele lucioase, tari ale plopului foșnesc deasupra noastră, lovindu-se între ele, lovindu-se de marginea zidului. În fața băncii e aceeași masă de bucătărie pe care îmi sprijineam altădată cărțile și caietul - acum numai coatele. Îmi proptesc fața în pumni. Zidul zgrunțuros
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tot, c-așa e Moapsa : șpioancă și intrigantă... Așa i-a văzut desigur și pe cei care au venit să-l ia pe nea Delcă. Au venit punctual, la ora fixată, cu sicriul lor, un sicriu încăpător, cum se ceruse, lucios și cu ornamente date cu bronz. Cu capac lucitor. Au dat să intre cu sicriul în casă, dar n-au putut, e prea strâmtă curtea. Nu au putut să-l vâre pe ușă nici aplecându-l, nici ținându-l de-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a morții, de acea înfiorătoare înțepeneală demnă ? Și așa îl duc prin curtea pietruită cu cărămizi bătrâne, printre care se strecoară tulpinile viclene și alburii ale florilor de piatră. Jos, peste cărămizile tocite ale curții, peste florile mov-galben-roz, este sicriul lucios, în care l întind. La fel ca și cu cearșaful, acum trag de sub el cuvertura. Capul i se bălăngăne, rămâne strâmb, i-l așază decent în sicriul împrumutat, urcă sicriul pe umeri și-l duc spre camionul drapat, al cărui
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ateliere are o motivație administrativă, trebuie schimbată yala casei, pentru că hoții au Încercat iar să intre noaptea trecută... n-au intrat, dar au stricat ușa. Discuția se prelungește În atelierul lui Marcel, plin de ciocane și de piese grele și lucioase și de lut, apoi afară, În fața casei. Așa că singurul care strică aerul ăsta liniștit, de mijloc de săptămînă, ești tu - fie călărești leii de piatră care străjuiesc intrarea la teatrul de vară, fie țopăi pe băncile de lemn putred sau
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Uneori poate să treacă și o săptămînă fără să o folosească. Întoarce-te puțin În timp și vino pînă aici, la alimentara din colț, să vezi cum cazi din paradis și-ți rupi gîtul, Împreună cu turma de pinguini cu ochi lucioși Înnebunită de așteptare... așteptînd ceva, orice cu un aspect comestibil... chiar nu-ți mai amintești?... ORICE care poate ajunge În stomac, care mai păstrează un aproximativ aspect de hrană pentru oameni... niște zgîrciuri, parizerul ăla scîrbos, margarina aia ca un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mă tem că toate astea nu Înseamnă nimic În fața acestei situații noi: probabil că n-o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de fotografiat chinezesc, o replică destul de bine făcută a unui aparat Minolta, pe care comerțul socialist a pus-o În circulație. Mi-l arată, e foarte nerăbdător să-l folosească, n-a apucat să tragă decît cîteva cadre. Aparatul foto, lucios ca o demonstrație, se Înscrie Într-un paradox. Oficial, se găsesc lucruri care ar putea intra la categoria bunuri de lux, dar necesitățile primare sînt neacoperite. O vreme discutăm lucruri simple pe care și le spun oamenii care nu s-
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ce traversează o biută de pămînt, profilul caporalului Porcescu pare efigia unui Împărat roman dement, proiectată pe cerul cenușiu. Are o privire Încruntată și tulbure, cîteva smocuri de păr i- au ieșit de sub bonetă și Îi stau lipite de fruntea lucioasă, aburită, chipul gușat ar putea fi efectul unei boli degenerative. S-a urcat pe platforma tunului și răcnește la noi să scoatem lăzile cu muniție de antrenament, după care muncește cu conștiinciozitate să-și pescuiască un muc - am senzația că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
nu spună cineva că Dumnezeu nu are grijă de copii, de bețivi și de oamenii cu mintea slabă. Îmi revin din șoc și Încep să-mi fac o idee. SÎngele mi-a transformat pieptul vestonului Într-o pată Întunecată și lucioasă. Mă zgîiesc uluit. Pe măsură ce Îmi revin, nu mă pot Împiedica să nu mă gîndesc că peste ani, cînd cineva va scrie romanul vieții mele, va trebui să Înceapă cu următoarea frază: În luna decembrie a anului de grație 1989, protagonistul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
ca un glob deasupra cartierului unde ți-ai petrecut copilăria, te găsești pe aleea din fața blocului, față În față cu un fel de vampir, nu pare că vrea să-ți facă rău, e doar ciudat, nelumesc - are un chip negru, lucios, te privește cu o curiozitate neutră, științifică). Ai să te vezi planton 2, la ora două dimineața, chinuindu-te să schimbi becul din camera de duș (spart strategic, nu e greu de ghicit de ce camera de duș trebuie să fie
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
zice În timp ce sărim Într-un tramvai În ultima clipă. Toată Piața Buzești, un pic mai jos de teatru, la capătul Lipscaniului, s-a transformat Într-un talcioc uriaș. Printre stive de haine țipătoare și munții de ambalaje de diverse electronice lucioase, pline de leduri și beculețe verzi sau oranj, se plimbă o mulțime de români euforici. Un tablou colorat care-ți dă, Într- adevăr, amețeli. Andi, cu agilitatea unui ghid nepalez, mă plimbă În locurile esențiale. Să lăsăm pe altă dată
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pentru săptămîna asta. — Băiete, zice el, e vremea pentru schema Ponzi. Acum... ce e o schemă Ponzi și de unde dracu’ știe el ce e o schemă Ponzi nu mai contează. Ceea ce spune are sens, pare posibil. Se ia acea pungă lucioasă de cafea cu care pacientul a venit de-acasă și pe care n-a Îndrăznit să i-o mai ofere comandantului, ca argument, și se merge cu ea la medicul unității. I se vîră sub nas atît hîrtia de la Spitalul
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dădu la o parte draperiile. Soarele strălucea peste peticul de grădină al lui George și peste un plop pe care-l plantase Stella când... Doamne, ce plină de suferință e lumea asta! Copacul era acum înalt și plin de muguri lucioși. Soarele strălucea și peste mica priveliște verde, triunghiulară, a islazului comunal, care i se înfățișa lui George de la geam, precum și peste ferestrele impertinente, curioase, răutăcioase ale celorlalte case. George se întoarse de la fereastră și se îmiedică de ceva. Maldărul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în picioare și alergase la marginea cheiului. În lumina felinarului se vedeau apele vâscoase ale canalului clocotind, bolborosind și învârtejindu-se, de parcă însuși diavolul ieșea la suprafață din ele, ca o balenă neagră. În centrul vârtejului licărea o suprafață pală, lucioasă, și lui George îi luă ceva vreme până să-și dea seama că era capota mașinii lui. Se porni să execute un fel de dans la marginea cheiului, ca și cum ar fi fost gata să pășească de-a dreptul prin văzduh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]