105,709 matches
-
se gîndise nimeni pînă atunci au ajuns să capete o importanță vitală. Noii deținători ai funcțiilor de șef al protocolului sau al oficiului heraldic, intendentul Maiestății sale și doamnele de onoare ale reginei n-au stat locului o clipă, în timp ce luminile din biroul istoricilor regali au rămas aprinse toată noaptea. S-a controbăit prin toate muzeele, în căutarea de trăsuri, costume și drapele. Bibliotecile au fost întoarse cu susu-n jos. Sistemul monetar trebuia schimbat. Nu a existat artist a cărui pensulă
John Steinbeck: Scurta domnie a lui Pépin al IV-lea by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/13311_a_14636]
-
din grecește, a struțului este chiar Struthio camelus; ea circula deja în latina medievală. S-a arătat de altfel că în Istoria sa Cantemir dezvoltă o figură etimologică, pornind de la nume pentru a reinterpreta realitatea (căci numele e „făclia și lumina a ființii lucrurilor”). Numele compus este interpretat ca dovadă a unei realități hibride: Strutocamila e „himera jiganiilor, irmafroditul pasirilor”, „pasirea dobitocită și vita păsărită”, identificată cu Mihai Racoviță, moldo-muntean din rațiuni politice. De fapt, la Cantemir apare doar forma Strutocamilă
Struțocămila by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13326_a_14651]
-
Dumitru Hurubă O zi înainte și trei după 4 noiembrie, am stat în fața televizorului cu prietenul Haralampy ca să nu pierdem binecuvântarea haloului de lumină în care urma să ne îmbăieze „Raportul de țară”, conform promisiunilor Guvernului și a înfrățiților întru glorie eternă și interese electoral-ardelenești PSD-UDMR. Așadar, după citirea răspicată a celei de-a enșpea Epistole bruxelleze către români, ea a fost tradusă în
Economie funcțională de talcioc by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13353_a_14678]
-
de poezii al lui Andrei Mureșanu este prezentat spre lectură unui comitet format din Timotei Cipariu, Pavel Vasici și Sava Popovici: „În urmă, îmi iau voie a înștiința pe onorabilul comitet cum că din tipografia lui Ioan Gott ieșiră la lumină poeziile lui Andrei Mureșanu care, privite din punct de vedere al artei, merită luare-aminte a criticei. De aceea, rog pe onorabilul comitet să binevoiască a supune acel op poetic la recenziunea sa, întru înțelesul statutelor, și dacă va afla că
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
cuantum literar, amplificat după emigrarea din 1984. Așa Încât, abia În 1995, Îi va apărea prima carte, intitulată, cum altfel? Un român În Canada. Întreg textul poate fi Încadrat În linia mărturisirilor demne de o biografie asumată, biografia unui căutător de lumină, regăsită Într-o țară a libertății necesare. Iau urmat volumele Țara Hyperboreenilor, În ediție bilingvă - română/franceză (2003, 2005) și excelentul excurs prozaistic, Străin În America (2007, Editura Junimea, Iași, cu prefațe de Cezar Ivănescu și Doru Moțoc). În 2009
Trăitor în Canada, gândind românește. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_318]
-
mai grabnic această carte, căci dacă voi fi găsită în starea în care mă aflu acum, nimeni nu va vrea să mă asculte sau să mă creadă. Or, simpla mânuire a unui stilou îmi provoacă dureri îngrozitoare. Nu am nici lumină, sunt obligată să mă opresc la căderea nopții și scriu foarte, foarte încet. Nu vă mai spun cât de greu a fost să găsesc caietul ăsta, nici de noroiul care murdărește totul și care întinde cerneala abia uscată. Sper că
Marie Darrieussecq by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Journalistic/13352_a_14677]
-
mai energici intelectuali care, „dincolo de Ocean” (cum ne-am obișnuit să reperăm America) continuă, ani buni după moartea lui Mircea Eliade, să completeze portretul unei personalități universale, care fascinează și astăzi, cu o prospețime uluitoare. Profesorul american încearcă să aducă lumină în “conurile de umbră” prin traducerea prozelor lui Eliade, prin studii, monografii, recenzii, „luări de opinie”, conferințe, simpozioane... Este, am putea spune, „imaginea în oglindă” a neobositului Mircea Handoca, cel care, de o viață, face același lucru în România. Mai
Prof. Mac Linscott Ricketts: „Mircea Eliade e produsul culturii românești” by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/13329_a_14654]
-
normală. Iată cum se înfățișează aprehensiunile Nadiei Mandelștam în momentul plecării în exil, aiuritoarea stare de dezumanizare: „Mi-am pierdut sentimentul morții și am pătruns pe tărâmul inexistenței. În fața pieirii irevocabile, nici măcar frică nu mai există. Frica înseamnă rază de lumină, voință de viață, autoafirmare. (...). Pierzând speranța, pierdem și frica, nu mai avem de ce ne teme.“ În Rusia anilor ’30, noțiunea de supraviețuire prin cultură avea un sens „tare“. Poeții reprezentau un bastion al logicii, bunului-simț, normalității și inteligenței. Ahmatova și
Memoria obligatorie by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13338_a_14663]
-
de partid cu sculptorul. Nici fostul secretar general al guvernului, Șerban Mihăilescu, nu se lasă mai prejos. După ce a fost demis din echipa de la Palatul Victoria, pentru că are probleme de imagine, Șerban Mihăilescu a găsit de cuviință să revină în lumina reflectoarelor, cum scrie Ziua: “Miki se întoarce”. Ziarul citat reproduce cîteva dintre panseurile acestuia: “Opoziția e plină de papagali.” PSD va cîștiga viitoarele alegeri”. Telejurnalul era mai bun. Șerban Mihăilescu a mai spus, într-o conferință de presă de la Sibiu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13355_a_14680]
-
Dacă cineva, o, doamne, dacă cineva...” (dacă) Metaforicul reflexiv folosește concepte mult prea obosite: Neființă, vid, catharsis, materie, eon ș.a. și, în general, lexicul poetic din aceste poeme a fost mult prea frecventat (zbor, pasăre, câine, inorog, piatră, înger, ochi, lumină). Alex Moldovan spune undeva că „e atât de greu să scrii despre un lucru tragic fără să devii/ patetic”, dar salvarea versurilor ar fi putut veni din prospețimea și originalitatea tropilor. Cum temele poemelor sunt cele clasice: absența unui Dumnezeu
Proză cu ph-ul scăzut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13336_a_14661]
-
la „satul bănățenesc”: „Tot ce ține - în sens larg - de etnografic ia proporții pline și întortocheate; e parcă o etnografie crescută din tihna senzuală a unei duminici fără sfîrșit”: „Era o zi senină de vară, cînd menta/ colorează în verde lumina,/ iar ei erau cu toții veseli,/ erau puțin înroșiți de vin și emoție/ (îmi amintesc: erau cu toții ușor amețiți),/ au ieșit împreună în curte,/ pe gard au pus un covor (să nu-i vadă/ moartea ascunsă în ochii vecinului!)/ și fotograful
Poezia lui Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13341_a_14666]
-
O duce bine lumea la Odorhei, aici e cea mai mare tipografie din Europa Centrală. Infopress. N-am auzit, nu știu nici o editură care să tipărească la Infopress. Fabrici de confecții; una lucrează pentru Hugo Boss. (A doua zi, pe lumină, în oraș: într-adevăr, lume bine îmbrăcată.) Singura biserică franciscană din zonă (a fost mănăstire). Trecere la nivel cu cale ferată. „CFR-ul nu mai întreține barierele electrificate, le manevrează manual mecanicul de tren: oprește garnitura înainte de barieră, coboară, dă
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
că “fascinația a pălit, dar interesul a crescut”. Abordare eminamente critică, prin lentila psihanalizei, o disciplină care “promite exact în măsura în care compromite” (Serge Doubrovsky). În cazul cărții de față, aș spune că tocmai metoda (avantajul secund) este cea care scoate la lumină (prin degajarea umbrelor) complexitatea biografiei, a operei și a obsesiilor lui Emil Cioran. Există un capitol despre romanul familial al filosofului, simbolic axat pe figurile maternă și paternă, problematizând, în cauzalitate directă, și relația cu sexul opus (“Femeile lui Cioran
Mari înrăiți, mari revoltați by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/13358_a_14683]
-
desigur, imaginea lui plastică (se recurge rareori, în carte, la exemple din pictură sau mozaicuri) și e nevoie mai degrabă de o imaginație științifică pentru a-l “vedea”. De aceea în tradiția textelor despre îngeri se face adesea analogie cu lumina și cu spațiul oglinzii, cu imaginile inversate din oglindă (cine e în oglindă ? ce realitate are chipul meu în ea? de ce nu-mi pot atinge realitatea din oglindă ?). Totul ține de o lume imaginală, care “e tot atît de reală
Îngerii domnului Pleșu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/13359_a_14684]
-
Mircea Mihăieș Smulgerea de sub șezutul vadimian a mărcii „România Mare” aruncă o lumină cu totul neașteptată asupra personajului care se crede protectorul providențial al țărișoarei. Lucrurile sunt de-o simplitate extremă: prinzând de veste că mașinăria de spurcat a lui Vadim a ieșit, ca să zic așa, din „garanție”, adică a depășit cei zece
Monte-Cristo, varianta în zdrențe by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13356_a_14681]
-
cum au scăpat de colectivizare pînă în ’89, despre mere, despre pămînt... Înserarea mai are puțin pînă să pună stăpînire definitivă peste drum. Mi-aduc aminte de stepa lui Cehov din povestirea Fericirea. O întindere nesfîrșită, noapte, un fascicul de lumină albă dinspre răsărit. O turmă de oi, trei siluete de oameni care vorbesc despre fericire... Eu nici măcar nu mai vorbesc... Mă uit pe geamul mașinii și, dincolo de bezna grea și nedreaptă, văd multă sărăcie, sate întregi adîncite în întuneric, nici un
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
caldă, umană, care te întîmpină de la intrare. E multă grijă estetică presărată, fără ostentație, peste tot. Buchețele cochete de flori, ca la o sărbătoare, siluete zvelte, de scaune neconvenționale, răspîndite ici, colo. Sfeșnice de toate felurile încălzesc cu pîlpîitul lumînărilor lumina rece a becurilor, degajă mister și îl pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu în care se părăsește diurnul și se înaintează, pe nesimțite, în nocturn, în lumea teatrului. Am
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
textul. Ca să capete anvergură și proporții, el o multiplică pe Nina Zarecinaia. Ca într-un joc cu oglinzi. Fețe, ipostaze ale Ninei se recompun în structura acelorași replici, în trei registre diferite. Ca și cum am privi-o în momente diferite, în lumini și stări diferite. Unele iau forma pioasă a unor rugăciuni, rostite cu credință, pe voci diferite, așa cum ne rugăm, întotdeauna altfel, cum mutăm accentele, cum șoptim, cum proiectăm raportul cu Divinitatea. Mă mai gîndesc la asta și am să revin
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
Dar cum la noi contează mai mult ambalajul decît produsul, triumfurile oralității dlui Blănculescu au fost luate drept victorii ale Agenției pe care o conduce. În ultima parte a carierei sale de ministru, Mircea Beuran se lăuda că a făcut lumină la Ministerul Sănătății. Ca și cum predecesoarea sa dna Bartoș ar fi stat pe întuneric timp de mai bine de doi ani, fără ca premierul să bage de seamă că Sănătatea e în beznă. Dacă așa au stat lucrurile, ce-a păzit acel
Controlul și autocontrolul lui Blănculescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13406_a_14731]
-
arcuit care strânge cetatea Teba într-un cerc uriaș. Costume fastuoase, grele, extravagante (semnate de Cătălin Ionescu Arbore). Coloritul sumbru, viziune teatrală a Greciei antice, este sfâșiat de roșu, simboluri de sânge, de moarte; albul este profetic. Condamnare, ispășire, iertare. Luminile proiectează cinematografic schimbări de ambianțe, lumea mișcătoare și neliniștită. Cheltuială mare de imaginație, de efecte: Sfinxul adormit - oribil în decor - se trezește femeie cu ghiare, lupte la vedere, cântăreți-cascadori “pe viu” (Păstorul), cranii adunate în saci, schelete rânduite în nacele
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
de mazurcă. Pe paznic ridicoli acum îl cuprind Și-un hîtru-i șoptește-n urechi, ispitind: ŤHai, du-te și ia un lințoliu!ť El, zis și făcut! și-ndărăt, după uși Sfințite, apoi se salvează. Și luna mai scaldă-n lumină și-acuși Un dans ce te vîră în groază. Dar unul dispare, și altul curînd, Pier astfel, cu toții-mbrăcați, rînd pe rînd Și țuști! se ascund pe sub iarbă. Doar unul se-mpiedică-n mers în sfîrșit Și-abia se mai
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
urcă mereu din ciubuc în ciubuc, Păianjen cu iuți picioroange. Mai palid tot tremură paznicul sus, Lințoliul l-ar da cu plăcere. Cînd gheare - ah, viața de-acum i s-a dus! - O margine prind cu putere. Se-ntunecă luna, lumina-a pierit Și clopotul tună de unu cumplit; Jos țăndări scheletul se face. Legendă Un sfînt în pustiuri, uimit, Se zice că ar fi-ntîlnit Un faun cu picioare de țap, care-a spus: ŤSfîntule, roagă-te pentru mine și-ai
Poezii de Johann Wolfgang Goethe by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/12014_a_13339]
-
prin sita unei lecturi radicale, (poate excesiv) critice dar, în mare parte, bine argumentate și oneste, povestirile, romanele, articolele și confesiunile "cu cântec" ale lui Preda. Nu întâmplător am făcut referire la conjunctura în care cartea de față a văzut lumina tiparului. Toate romanele lui Preda sunt, arată George Geacăr, fără prea mare efort (e suficient să pună cap la cap niște date accesibile oricui), afectate de împrejurări. Risipitorii, de pildă, apare într-un interval de 10 ani, în patru ediții
Jumătatea de măsură by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/11997_a_13322]
-
inovații scenice (realizatorul introduce chiar și un număr de păpușari, doar că marionetele sunt chiar personajele), există și inovații cinematografice în modul cum e filmat un număr de dans - unghiurile sunt extrem de numeroase, juxtapunerea oglinzilor, joc de umbre și de lumini, o cameră ale cărei mișcări sunt la fel de "coregrafiate" ca cele ale dansatorilor. Și Marchizul de Sade e tot un film bazat pe o piesă: cea a lui Doug Wright. Dar marchizul (Geoffrey Rush) a fost "ciopârțit" în așa fel încât
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
pregătise îndelung, Pădurea tânără a lui aprilie e o fantă în copilărie, în Lucrurile un tânăr nu va ajunge niciodată la fata dorită deși îi despart câteva trepte... Scenele din Trompete după-amiază (canicula unei după-amieze de vară) și Pana de lumină (semiobscuritatea din cameră) au acea lentoare bizară care dilată timpul și pare să anunțe o bizară irumpere. Capodopera volumului este nuvela care i-a și dat titlul la apariția din 1968, Duminica muților, povestea nostalgică, în flash-back, plină de tandrețe
Cu prozele curate by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12021_a_13346]