12,849 matches
-
pe care fascicolul albicios al semnalelor farului le lumina oarecum. Tatăl meu își făcea în noaptea aceea cartul de patru ore, dar în zori nu s-a dus să se culce, a rămas să aștepte dimineața. Și de îndată ce s-a luminat, n-a văzut niciun motiv ca să-și schimbe programul obișnuit. În zilele libere avea obiceiul să meargă la pescuit; sau, dacă pescuitul nu mergea iar mareea se preta la asta, căuta caracatițe ascunse printre stâncile plajelor din apropiere. Astfel că
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
un coridor strălucitor. Am trecut prin coridor și am ajuns la o pajiște cu palmieri, unde oceanul se întâlnea cu un fluviu, în mijloc fiind o insulă. Ieșise soarele și se înseninase, iar frunzele palmierilor înalți foșneau liniștit, totul părea luminat de un soare de primăvară și pe mal sclipeau cochilii nenumărate, udate de apa clipocind care se întindea limpede, pe nisip. În acea poiană a insulei unde fluviul se vărsa în ocean, se găsea un turn alb, care parcă avea
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
căscat, liniștit și în clipa următoare a ciulit urechile, devenind atent. Copacii foșneau rădăcinile și întreaga pădure părea să pândească. Mai bine mergem mai departe, am zis amândoi deodată. N-am apucat să înaintăm vreo două ore, că s-a luminat de ziuă. Am ieșit din pădure și am văzut că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
din pădure și am văzut că eram în fața unui deal, în vârful căruia se zărea un nor alb. Acolo unde ajunsesem, nu mai era zăpadă, doar din loc în loc se zărea câte vreun petec răzleț. În schimb, soarele părea să lumineze ca primăvara, iar vârful dealului avea o strălucire ireală... din depărtare, aproape că nici nu se deosebea de razele transparente. M am întrebat dacă adevărul universal se afla în vârful acelui deal, sau în altă parte... și, într-un fel
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
cam frig, Și zăpada cea rece devine pătură, Mă încălzesc atunci când o ating Pe ea, cea care mereu mă-ndură... Iarna ce feeric este să stau la geam, Numărând fulgii grei de nea, Alintând ființa caldă ce mulțumit o am, Luminându-o seara precum o stea... A divinității... Într-o noapte, la ceas de taină Un vis asemănător c-o doină În care Dumnezeu vorbea cu mine M-a lăsat gândindu-mă la tine... "Vezi!, spuse Dumnezeu, Va veni în sufletul
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
nu-i spune că toate acestea le-ai cunoscut de la Persoana Mea!" După ce Dumnezeu m-a sfătuit Îmi repetam la infinit: "Ce nume are acest înger despre care am aflat?!" Dar mi-a răspuns chiar El și ușor m-am luminat: "Copile, nu te îngrijora că nu îi cunoști încă numele Dar dacă insiști Am să îți dezvălui secretele: Tot ceea ce vei avea nevoie vei primi de la Îngerul dragostei tale pe nume Ionela..." În aceeași colecție (selectiv): Abigél, Magda Szabó Astă-vară
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
care încercau să trăiască în bună înțelegere cu copacii și plantele de aici. Am învățat că livada are suflet și trebuie să o îngrijim și să o protejăm. Mereu îmi voi aminti de întâmplările din livada bunicului, care mi au luminat copilăria cu frumusețea lor. Proverbe și zicători Mănâncă merele așa cum le găsești în livadă! Cade pară mălăiață în gura lui Nătăfleață! Pomul cât e mic se îndreaptă. Îndreaptă copacul cât e mic; învață copilul până n-a crescut mare. Copacul
ÎNTÂMPLĂRI ÎN LIVADA BUNICULUI by ECATERINA VICOL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1228_a_1878]
-
din orbite/ se scurg bucăți de scuipat)" (Pentru nimic în lume); "(ambulanțele intonează/ copleșitoare marșuri de triumf/ din cartierele mărginașe/ se aud slab exploziile demografice/ însoțite de rafale prelungi de aplauze/ fiecare clipă trebuie dezamorsată/ ultimele noastre nopți/ au fost luminate feeric/ de petele galbene de urină/ de pe cearșafuri)" (). De la asemenea versuri, structurate și insolitate în maniera avangardiștilor (nici poemele de tinerețe ale lui Geo Dumitrescu nu sunt prea departe), Constantin Acosmei trece, odată cu ciclurile Sic cogito, Texte poetice și Relatări
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
-se asupra unei problematici de o imediată actualitate, altele cercetând teme a căror universalitate nu slăbește de secole, unele mai ancorate în abstract, altele mai aplecate spre concret, unele profund personale, altele mai impersonale, unele mai "centrifuge", altele mai "centripete". Luminat cu instrumente atât de numeroase, în idiomuri personaliza(n)te, câmpul larg al umanioarelor a apărut, la început de mileniu, ca un teritoriu de cucerit, rezistent la și ofertant cu problematizările și reproblematizările conturate în subcâmpuri. Cel mai frecvent au
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
instrumente atât de numeroase, în idiomuri personaliza(n)te, câmpul larg al umanioarelor a apărut, la început de mileniu, ca un teritoriu de cucerit, rezistent la și ofertant cu problematizările și reproblematizările conturate în subcâmpuri. Cel mai frecvent au fost luminate în comunicările participanților unele dintre figurile influente ale modernității: F. Nietzsche (în comunicarea lui Thomas Drew Philbeck, " Prezența dionisiacă: Nietzsche și fenomenologia muzicii", de exemplu), E. Husserl ("Despre sensul prezenței în gândirea fenomenologică", de Ioana Gogeanu, sau "Conceptul husserlian de
Dialog interdisciplinar despre prezență by Dana Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/8944_a_10269]
-
de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde
Foarte scurtă istorie incompletă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8948_a_10273]
-
de cea populară care l-a inspirat pe Goethe. Viziunea regizorului este și frustă, sub semnul imediat al bucuriei trupești, dar și sofisticată, elaborată, lăsînd să curgă imaginația poveștii despre spirit, ispită și greșeală de peste tot. Noaptea walpurgică nu este luminată decît de păcat. Iar viziunea lui Purcărete este sub semnul dominant al acestei actrițe remarcabile: Ofelia Popii, interpreta lui Mefisto. Al decorului lui Helmut Sturmer, tulburător, baroc, care poartă destinul lui Faust de la austeritate, pe fîșia îngustă, vie și verde
Mefisto by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8947_a_10272]
-
din ceea ce a fost, însă a împins momentele și scenele magice mult în urmă, lăsându-le să pulseze doar în amintire: "îmi aduc aminte perfect, de parcă timpul n-a uzat nimic din ceea ce "a fost": că ulița, când cerul era luminat de lună și șiroia de stele, te arunca într-o altă lume, pe care nu ezit s-o numesc "mitologică". Am văzut, vă asigur, multe feluri de nopți. Am văzut cerul, noaptea, pe munte, când ai senzația că poți să
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
suflă aerul mai lin, Unda curge mai voioasă, limpede și mai curată în acel rîu ce-ntre petre se repede c-un suspin" (Răsăritul de Lefca). în schimb, la moartea Biancăi, sufletul acesteia s-a înălțat la cer, unde va lumina tot sub formă de stea: "Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au preste mine încă-n timpul de giunie, Aleu, s-a înturnat iar la-obîrșia-i necurmată. Dar în miezul a durerei ce-mi rămîne-n suflet vie, Cea scînteie
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
el însuși, Asachi credea că, instalat pe drept în cultura română, va lua forma unui astru din constelația Pleiadei: "în a cerului tărie șease stele scînteiază Ș-între cete fără număr răspîndesc mai viu lucor, Precum soarele pămîntul, ele mintea luminează Cu cea rază ce purcede de l-al lumei urzitor. Acolo petrec în faimă geniile fericite, Care sunt de a lor muză nemurirei consfințite" (Pleiada). Dacă steaua materializează aspirația perpetuă a omului spre înălțimi, aceeași stea înseamnă și trasarea cu
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de mulți defăimat și de nime iubit! Atunci apuc harfa, plăcerile și durerile cele vechi să trezesc, negurile pier, lacrimile răsar iar din ochii mei cii stînși, iar mi se înfățoșează rîul cel galbîn, palaturile de marmură, zînele mă vor lumina ca în nopțile tinereților mele... O arbure va umbri piatra de pe al meu mormînt; aș fi dorit să fie un dafin, însă acesta nu crește în patria me". A scris aceste rînduri în 1839, cînd abia trecuse de 50 de
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
și tulbură șablonul de gândire. Se speculează foarte mult pe seama adeziunii lui Mircea Eliade la Garda de Fier, dar se uită adesea că, spre deosebire de fascism și nazism, ideologia acesteia a avut o consistentă componentă creștină. Precizarea este în măsură să lumineze simpatia istoricului religiilor pentru acest fenomen. Scrie Andrei Oișteanu și nu putem decât să subscriem: " Față de nazism, fascism și alte variante europene ale extremei drepte intebelice (cu excepția salazarismului, care a creat un stat creștin totalitar, cum scria Eliade în 1942
Din nou despre Eliade și Culianu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9079_a_10404]
-
astăzi, a internaționalității agresive (tema felurilor de mâncare internaționale... de la nouilles orientales la "căpșunile mari dar nu prea dulci" culese de "concetățenii noștri din spania"), poem care are de fapt miză tragică (înflorirea liliacului odată cu "leucocitele și trombocitele" fiului) e luminat prin zâmbetul amar-ironic din final: "astfel de masă bogată/ cine pe ea n-ar da viața lui toată!" (melting pot la hotel pasteur). Motto-ul poemului este, la rândul său, parodic-intertextual: "al nostru tânăr la paris învață/la gât angoasei
"Ciocnirea civilizațiilor" și poezia by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/9083_a_10408]
-
unui oraș, a iubirii și generozității fără de care nimic nu are anvergură. Un caracter impecabil, de o moralitate pe care am prețuit-o. Un model și un reper. Cînd a luat Premiul Opera Omnia, decernat de juriul Fundației Anonimul, a luminat, la propriu, locul de la Prometeus. Prezența lui, limba română perfectă, discursul remarcabil au tulburat asistența. Spiritul lui Paul Bortnovschi, aerul său ușor aiurit, desprins cumva de proximități, ne amuțise. Întru admirație. L-am văzut ultima oară acum un an, în
Paul Bortnovschi by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9145_a_10470]
-
scos din moloz apreciindu-i darurile generoase: e categoric, limitativ, vorbește într-o limbă simplă și clară. Eu l-am descoperit într-o zi văroasă, pe Strada Iancu Căpitanu, mai mult o străduță, pe cât de cacofonică, pe atât de pitorească, luminată din toate părțile, populată cosmopolit și guvernată de turlele mari ale Bisericii Sf. Pantelimon. Inițial mi-a atras atenția lăcașul înalt și așezat la loc larg, spre deosebire de majoritatea bisericuțelor înghesuite între blocuri cenușii. Părea o prințesă în mijlocul unei grădini, însă
Programul și Bunul Dumnezeu by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/9244_a_10569]
-
de dimensiuni impresionante pe care alte muzee și l-ar dori pentru întreaga lor colecție. Cele două manifestări temporare au reunit și ele sute de exponate, nu toate neapărat semnificative din punct de vedere estetic dar fiecare ales pentru a lumina o fațetă aparte - politică, economică, religioasă - a civilizației analizate. Chiar dacă joacă un rol secundar, interesul artistic al exponatelor nu trebuie neglijat. Vizitatorul a avut ocazia să descopere lucrări ieșite din comun care fie că nu sunt de obicei expuse, fie
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
împușcat în actul al III-lea, nuvelele și, în general, bucățile de proză scurtă se organizează într-un mod analog. La o a doua lectură, mai avizată, se pot descoperi în nuvela lui Fănuș Neagu destule elemente de semnalizare, indicii luminând, intermitent, deznodământul. În propozițiile și frazele aparent neutre sunt topite, savant, sugestii și prefigurări ale finalului, precum și aluzii, mai greu sau mai ușor de înțeles, la o anumită stare de lucruri din contexul istoric dat. Fără datarea întâmplărilor și fixarea
Istorie și metaforă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9251_a_10576]
-
Pe vîrf de munte/ Cad fulgii tîrzii/ Peste omătul anului; Secundele curg calm,/ îmi aud inima cîntînd" (Paralelă). O tihnă vegetală îl împrejmuie pe fiul devotat al locului, cuprins de o "tandrețe discretă", cînd i se năzare că mireasma gutuilor luminează iar manuscrisul i se limpezește precum vinul cramelor. Privirea i se îndreaptă către întrupările modeste ale vieții, purtătoare de har naturist, către vipera care "prînzește miresme", către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
integrează, oare, muzica lui George Enescu marelui spectacol al muzicii celei mari? întrebările sunt retorice; răspunsul ni-l dă însăși muzica maestrului. Cea cântată de el, cea creată de el. Mă refer la valorile profund umaniste pe care Enescu le luminează în domeniul propriei creații, în acela al performanței interpretative, mă refer la natura intimă, atât de firească, a comunicării, la acel lirism marcat de sentimentul compasiunii înseninate pe care îl emană muzica sa. A fost să fie - în mijloc de
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]
-
spiritualității enesciene. în acest sens - în concertul final al ediției din acest an - au fost găzduite lieduri brahmsiene și chanson-uri semnate de Henri Duparc, de Gabriel Fauré. Soprana Ursula Füri, din Basel este un muzician care știe a prețui, a lumina valorile de expresive ale relației dintre cuvânt și muzică. Trebuie remarcat faptul că participarea muzicienilor din Basel a fost posibilă grație sprijinului generos oferit de Fundația "Pro Helvetia", instituție implicată temeinic, în anii din urmă, în viața noastră de concert
"Enescu și muzica lumii"... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9338_a_10663]