2,022 matches
-
întoarcă porcul în frigare. Ce să facă? — E o chestie tradițională de‑a localnicilor, zice Suze vag. Tatei i se face onoarea de a fi lăsat să frigă primul porc, pentru că e proprietarul insulei. În ochii lui Suze apare o luminiță ciudată. De fapt, mereu caută să paseze onoarea asta altcuiva. Bănuiesc că n‑ai chef să îl înlocuiești tu anul ăsta, nu? Trebuie să porți o pălărie haioasă și să înveți o poezie în galeză, dar e destul de ușoară... — Suze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ziar. — Stați puțin. Dumneavoastră sunteți? zice, arătând spre poză. — Am fost, spune Luke după o pauză. Haide, Becky. Lasă‑mă să‑ți fac măcar cinste cu o băutură. Ne așezăm la o măsuță cu două pahare de Pernod dinainte. Văd luminița de la telefonul lui Luke licărind scurt la fiecare cinci secunde, indicând că e căutat. Dar pare să nu observe. Am vrut să te sun, îmi spune, privind în pahar. Am vrut să te sun, în fiecare zi. Dar știam ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
gângănii. Mai ales licurici. Veneau în roiuri și acopereau fagurele. La ora aia, viespile deja se duseseră a culcare. Lumina gâzelor transforma fagurele într-un lampion albastru, strălucitor. Știai că, atunci când se strâng laolaltă, licuricii își sting și își aprind luminițele la unison? În fiecare seară, fata merge la culcare cu același basm în care vede mereu lampionul albastru descris de Mao. Dorința de a se întâlni pe întuneric crește. Mao începe să-l trimită de-acolo pe paznic. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
fiecare miercuri, când Gabi se duce moartă-coaptă cu abonamentul ei de Cinematecă. Să fie gălăgie În jur, nimeni, În afară de tine, Mihnea să nu-l asculte pe Gimmi cum se dă mai departe mare șmecher, cu amănunte la ce se pricep Luminița și prietena ei. Și atunci, ție, Mihnea, să-ți vină ideea cretină să mergi pe balustradă din camera voastră până În balcon la Lumi, să te faci omul invizibil: The Invisible Man cu Michael Cretzu, melodia ta preferată, Mihnea. Și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
din pricina parțialului ratat. Poate să fi fost stresat de sesiunea care se apropie și de amintirea celeilalte În care avusese două boabe. Poate nu mai putea să adune Într-o singură imagine ceea ce lui i se păruse că ar fi Luminița și ceea ce auzise cu o oră Înainte de la Gimmi că s-ar fi vorbit despre ea. * Degeaba Însă, mi-am amintit tristețea cu care se uita la cutia goală, În multele nopți care au urmat, când un insuportabil sentiment de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
decât râsul lui Gimmi, care iar se dădea mare șmecher: — Lăsați-l, bă, să degere puțin afară, că, În halul În care e, n-are ce să-i strice! Așa că, dorind poate din ce În ce mai puțin să vezi ce se Întâmplă la Luminița În cameră, clătinându-te, abia stăpânindu-te să nu vomiți, tu, dragă Mihnea, te-ai urcat pe balustradă și, când te-ai dezmeticit, după câțiva pași ai descoperit că era mult mai Îngustă decât Îți imaginaseși și că până jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
mai Înghețat, tot mai Îngrozit, clătinându-te, gândind ce? Simțind ce? Oricât mă voi strădui toată viața de acum Înainte, tot nu voi reuși să aflu. Și pasul greșit să-l faci chiar Înainte să pășești În balconul de la camera Luminiței... * L-aș fi putut striga, l-aș fi tras de pe balustradă, jos, pe balcon, și, dacă ne-am fi Încăierat, ceilalți ar fi sărit să ne despartă. A trebuit să-i ascult, de ce? Să mă duc după țigări, de ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
pus pe spate, să-mi aducă ceva de Îmbucat. Însă nu de frig și nu de foame tremur eu. De astă dată, dac-aș fi vrut și-aș fi vrut, aș fi șters-o de-acasă. Singur, călăuzindu-mă, după luminițe, până acolo, Încolo, unde va fi ajuns la noi iazul călugărilor - dar pe lat... Dacă m-aș fi rugat frumos de Moș Iacob, poate că m-ar fi luat cu el: pe drum, i-aș fi dus ciorpacul - cel cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Păi, dacă n-a fost nici unul din ei, și nici eu, și nu e nimeni în jur pe o rază de o sută de kilometri, mi se pare că va trebui să... Se întrerupse brusc, pentru că i se aprinsese o luminiță în minte, și slobozi o înjurătură, care era, în același timp, un strigăt de bucurie. — Targuí-ul! Fir-ar să fie! Targuí-ul! Caporal! — Ordonați, dom’ sergent. — Nu mi-ai povestit despre un targuí care nu v-a lăsat să intrați în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
se realizează, doar dacă te gândești la el. De exemplu, eu m-am gândit că Ariana...” „Ariana? Aha! Uite mâța din sac. Acum știm din ce cauză s-a schimbat tovărășelul nostru în ultima vreme.” În ochii tatei străluceau două luminițe ca doi licurici și asta mă făcea să mă simt stânjenit. Am înghițit în sec. „Ariana e o colegă de școală...” „Hm.” „Da, pe cuvânt, nimic altceva decât o colegă de școală...” „Hm.” „Hm.” „Voi deja v-ați...” „Termin-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fereastră, când ochiul de geam s-a prefăcut în țăndări și mingea de fotbal a zburat înăuntru. Cioburile înotau în băltoace ca balenele în ocean și pe ele erau picături, mici și subțiri, mari și groase. În picături am văzut luminițe cât un vârf de ac și puncte colorate. Unele picături se întindeau până la marginea ciobului. Am auzit pași. Cineva venea sus, ca să ia mingea. Ea zăcea într-un colț, între două bănci de lemn. A apărut Paolo. A apucat mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
noastră și a spus: „Ăsta-i televizorul”. A pus mâna pe telecomandă și a adăugat: „Asta-i telecomanda. Pe la ora asta se transmit multe emisiuni pentru copii, ca să nu le pierzi, trebuie să cunoști telecomanda.” Apoi s-a aprins o luminiță în aparat și, îndată după aceea, a apărut Bugs Bunny, ronțăind de zor un morcov. Bugs Bunny e un iepure obraznic, care se pricepe să păcălească oamenii. Dar dintr-o dată televizorul a sărit pe canalul șapte, Wonderwoman, iar de acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la cuvântul acolo, deja îl vedeai ieșind și încheindu-și cămașa. Tata, eu și cu Toni - căci acum aveam voie să-i spun astfel - ședeam în serile de wrestling unul lângă altul pe canapea. Ora zece. În televizor se aprindea luminița roșie. Apoi apăreau niște namile de bărbați, care-și făceau unul altuia lucruri fioroase, dar în realitate totul era mai puțin rău decât arăta. Tata și cu mine ne ciondăneam pe ce era adevărat și ce nu. Toni sâsâia întruna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu săculețul transparent și cateterul cu lichid portocaliu, coborâm astfel până la secția de radiografie, cu camere întunecoase luminate doar de niște neoane fără intensitate, care nu se sting niciodată, mai conștiincioase ca lumina soarelui, dar la capătul coridorului observăm o luminiță pâlpâind intermitent, un copil complet chel, cu brațe slăbuțe, aprinde și stinge un întrerupător, iar eu văd cazna din ochii lui Udi, care încearcă să se ridice, lasă naibii întrerupătorul ăla, strigă el, nu ai altceva mai bun de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ar fi vrut să vadă linia trasată de aripioare în bătaia vântului și apoi a zburat spre est. Urmele sclipirii lăsate de licurici mi-au rămas în suflet încă multă vreme după ce acesta dispăruse. Cu ochii închiși, vedeam încă acea luminiță palidă a unui suflet pierdut în bezna nopții. Am întins mâna de câteva ori, dar n-am atins nimic. Luminița pierise undeva, dincolo de vârfurile degetelor mele. Capitolul al patrulea În timpul vacanței de vară, universitatea a chemat trupele de ordine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
rămas cu ochii ațintiți pe Naoko. Mi se părea că e așa cum îmi scrisese în scrisoare. Arăta mult mai bine, era bronzată, părea mai robustă, poate datorită sportului și a muncii în aer liber. Ochii ei au rămas aceleași două luminițe sclipitoare, ca și altădată, iar buzele mici îi tremurau timid, dar aerul general era al unei femei mature - o femeie frumoasă. Asprimea de pe vremuri, care se ascundea undeva în spatele frumuseții - o asprime ca o lamă subțire de sabie, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
n-am putut să o asociez decât cu ultima pâlpâire a unui suflet ce se stinge. Am vrut să o cuprind în căușul mâinilor ca să o țin în viață. Am continuat să o privesc, la fel cum Jay Gatsby privea luminița de pe malul opus, noapte de noapte. Am pornit înapoi după vreo jumătate de oră. Când m-am apropiat de clădirea fetelor, am auzit-o pe Reiko cântând la chitară. Am luat-o încet pe scări și am bătut la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zis eu, dar în clipa aceea mi-am amintit că am încercat să mă masturbez gândindu-mă la ea. Îi promisesem doar! I-am mărturisit pe șoptite ce-am făcut, ca să nu ne audă și alții. I s-au aprins luminițele din ochi și a pocnit din degete. — Cum a mers? A fost bine? Nu, mi s-a făcut rușine pe parcurs și am renunțat. — N-ai reușit să te exciți? Nu prea. — Ei, fir-ar să fie! spuse ea, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
repede, iar din cînd În cînd se auzea cîte un fluierat. Am adormit și cînd m-am trezit la un moment dat m-am uitat pe geam și am văzut că mergeam foarte Încet și traversam un rîu. Mai multe luminițe străluceau pe apele rîului și podul avea armătura de fier; tata tocmai se urca În patul lui. — Jimmy, dormi? — Nu. Unde sîntem? — Intrăm În Canada. Dar pînĂ dimineață trecem de ea. M-am uitat pe geam ca să văd Canada, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
voastre. Ne-am întrecut care să luăm mingea, am alergat, am mai și căzut. — Uite cum arătați?! După ce terminați jocul să-ți schimbi rochița Teofana, ca să ți-o spăl. — Bine. s-au mai jucat vreo oră până când a venit mama Luminiței s-o ia acasaă. —Luminița, nu ți-e foame? Vino acasă să mănânci! E ora trei și ceva. —Ciau! Teofana, a salutat-o la plecare Luminița. —Ciau! mă duc și eu că mă așteaptă mama. —Ciau! Teofana s-a dus
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Singurii care au rupt gheața au fost prietenii ei de joacă Luminița și Radu, care au venit la ea adresându-i condoleanțe. — Nu vă mai cunoșteam, măi copii, s-au îmbrățișat sărutându-se. — Nu mai suntem copii, Teofana, îi spunea Luminița — Avem noi copiii noștri, adăuga Radu. Ce mult v-ați schimbat! — Și tu. Dar ești frumoasă, frumoasă! — Prin câte ai mai trecut și tu. Îmi cunoașteți povestea? — Toată lumea te-a crezut moartă. Nu ne-a venit să credem că mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
urlet de disperare ... și apoi din nou liniște! Oare ce să fie? ... Iarăși globul de argint? ... lăsat singur, fără cineva care să-l strângă protejându-l, să-l încălzească ... transformându-se într-o minge de gheață. Înconjurat de mii de luminițe, sclipiri care se lasă ocrotite de magia așternută asupra lor ... iar apoi dispărând una câte una, lăsându-l din nou singur în pustiul etern! Mai faci câțiva pași privind spre globul de gheață ... te vegheză, ascultându-te, te privește sperând
O noapte eterna. In: FASCINAŢIA ANOTIMPURILOR ÎN LITERATURĂ ŞI ARTĂ. Concurs naţional by Antohi Paula () [Corola-publishinghouse/Science/1123_a_2327]
-
Asta așa e, băi! Bravo! Acum m-am bunghit și eu! Corect! Ai perfectă dreptate! se minunează și Poetul. Cum era chestia? Cei de la remorcă, vor fi cei dintâi! He, he...! Scuipă-l, bre, să nu se deoache! A văzut luminița! Atâta onoare și importanță pe creierașul lui, ce nu s-a mai pomenit. Colivarii să trăiască, să se coțăiască! Atențiune, lume, atențiune: Alteța sa serenissimă, Marco van Vierme, chevalier sans peur et sans reproche! Hai, prrrr...! Șefu'! se spârcâie Bossul pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
forma alt cot. Îi părea lui Lambert tot atât de eroic ca și trecerea cu succes a tuturor încercărilor care deschidea calea spre Graal. Ținându-l cu brațul întins, detectorul începu să atârne tot mai greu în mâna lui Ripley. Deodată, o luminiță începu să pâlpîie la baza ecranului. Acul de nivel tremură imperceptibil. Această mișcare nu venea de la ea. Cu inima bubuind în piept văzut tresărirea acului și fixarea lui aproape pe zeroul imprimat pe scală. Înainte de a-și avertiza colegii, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
dârele de umbră și se apropie. În sas clipeau mai multe semnalizatoare dintre care unul verde smarald, deosebit de luminos. Bestia părea hipnotizată de lumina aceea, se apropie până-n prag. Hai, spurcăciune! gândi inginerul, în culmea nervozității. Privește mai de aproape luminița aia verde! Da, așa... Vrei să fie numai a ta? Da, bine-nțeles! Așa că mai fă un pas și ia-o! Doar un pas, doi înăuntru și va fi a ta pe veșnicie. Dumnezeule, numai doi pași... Fascinat de clipirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]